OGLINDA ROMÂNIEI – PALATUL REGAL

În Anul Centenarului Marii Uniri, nu putem ignora în demersul nostru unul dintre cele mai importante puncte din istoria Bucureștiului și a țării: reședința oficială a regilor României. Reporterii Q Magazine vă invită să aflați povestea Palatului Regal de pe Calea Victoriei.

Citeşte şi: Singurătatea Patriarhului Daniel

Bucuresti Centenar Proiect Primaria Capitalei prin AMPT

Citește și: Proces pierdut la CEDO

Pe Calea Victoriei privirea oricărui trecător este inevitabil atrasă de Palatul Regal, fostă reședință oficială a regilor României. Dimensiunile remarcabile și stilul arhitectonic sunt elementele principale prin care acest impozant monument domină și acum vechiul Pod al Mogoșoaiei.

Dar palatul nu a arătat dintotdeauna așa. La început, adică pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, era o clădire destul de modestă, atât ca dimensiuni, cât și ca aspect. A construit-o Dinicu Golescu în 1820, ulterior domnitorul Alexandru Ghica transformând casa în palat de ceremonie, ridicând-o astfel la rang de Palat Domnesc. După Unirea Principatelor, când capitala se mută la București, Alexandru Ioan Cuza va sta și el în așa-zisul Palat Domnesc, în timpul domniei sale. El va aproba o reparație generală, pentru că a considerat necesară o modernizare a clădirii. Palatul trebuia să capete o înfățișare demnă de capitala unei țări care își croia un drum nou în istorie și în lume.

Unde este Palatul?

După abdicarea lui Cuza, este adus în țară principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Ajuns la București, generalul Nicolae Golescu, fiul lui Dinicu Golescu, îl conduce la ceea ce avea să-i devină din acel moment reședință.

În Memoriile regelui Carol I al României. De un martor ocular se povestește cum s-a desfășurat scena primirii sale la Palatul Domnesc de pe Podul Mogoșoaiei.

„Alături de una din casele pe lângă care trecea convoiul, era postată o gardă de onoare cu steag. Prințul întrebă pe însoțitorii săi: Qu`est-ce qu`il y a dans maison? Generalul Golescu răspunse cam încurcat: C`est la palais… Prințul Carol crezu la început că nu înțelesese bine și îl întrebă cu îndoială: Ou est le palais?- ceea ce puse pe general în și mai mare încurcătură. Arătă spre casa cu un singur etaj. Chiar și înaintea acestui așa-zis palais, pavajul era nespus de primitiv. Prințul era atât de zguduit în trăsură, încât cu greu se putea ține liniștit și în atitudine dreaptă.”

Palatul Domnesc va fi supus reamenajărilor succesive. Apar în urma acestor lucrări realizate la sugestia lui Carol I: camera chinezească, cele două biblioteci ale palatului, sala de biliard, salonul și dormitorul principesei, camera de lucru a principelui, cabinetul mareșalului palatului, camera de gardă și camera adjutanților. Încăperile preferate ale Principelui Carol au fost cabinetul de lucru și biblioteca. Poate pentru a da importanță reședinței princiare, la propunerea lui I.C. Brătianu, prim-ministru în acea vreme, Carol a convocat primul Consiliu de Coroană într-unul dintre saloanele palatului oarecum modernizat. Acest eveniment a avut loc la data de 2 aprilie 1877, dată la care s-a hotărât intrarea României în război pentru obținerea Independenței.

Citeşte şi: PRIMUL român pe Drumul Mătăsii

„Nu ne-am simțit prea grozav, dar ne-am obosit enorm”

Obținerea Independenței de stat și proclamarea în 1881 a Regatului au făcut ca reședința să nu mai corespundă noului statut al României. Nevoile Curții Regale cereau un palat după toate standardele, un palat în adevăratul sens al cuvântului. Adunarea Deputaților va aproba în noiembrie 1881 un proiect de lege prin care guvernul este autorizat să construiască edificii publice în Capitală, prioritatea fiind Palatul Regal.

Cu toată străduința tuturor, lucrările – deși aveau ritm accelerat – par a nu recupera „handicapul” de timp. Într-o scrisoare către fratele său Leopold (1885), Carol I scrie: „A avut loc marele bal de Anul Nou, din păcate tot în vechiul palat. Camerele au fost așa de aglomerate, iar căldura îngrozitoare, căci și afară erau 7ºC, așa că nici nu ne-am simțit prea grozav, dar ne-am obosit enorm. În schimb, serbarea în sine a fost strălucitoare, iar toaletele doamnelor prea bogate față de lipsurile financiare. În Palatul nou, a cărui mobilare începe abia acum, serbările mari vor fi mult mai plăcute, căci les dispositions s`y prêtent și circulația pe monumentala scară va fi mai ușoară”.

Explicația aglomerației din saloanele palatului la marile ceremonii vine tot din partea Regelui Carol I. Într-o scrisoare adresată lui Fritz von Hohenzollern, suveranul României scria:

„(…) vom da marele bal de Anul Nou pentru care au fost trimise 2500 de invitații. Palatul este mult prea îngust și mic pentru enorma societate bucureșteană care s-a dublat în zece ani, numai ofițeri au fost convocați 260”.  

Citeşte şi: Trecerea Prutului cu un violoncel 

Palatul Regal, un edificiu demn de un suveran

Carol I îl angajează pe arhitectul Paul Gottereau (1882-1885) să se ocupe de realizarea proiectelor noului Palat Regal. Onorariul pe care Gottereau îl primea era de 5% din costul lucrărilor, fiind obligat să supravegheze buna desfășurare a acestora.

Practic, lucrările au început la 14 iunie 1882. Vechea aripă a clădirii fusese demolată, urmând ca în clădirea nouă să existe spațiile de primire. Mersul lucrărilor nu-l satisfăcea deloc pe suveran, întrucât i se părea că totul se mișcă „enorm de încet”. În ciuda tuturor lucrurilor rele, Palatul Regal a căpătat monumentalitate, iar interioarele au devenit adevărate opere de artă.

O amănunțită descriere a palatului realizat după planurile arhitectului Gottereau regăsim în Bucureștiul în veacul al XIX-lea de Ulysse de Marsillac, jurnalist francez stabilit la București.

„Holul este împodobit de câteva tablouri reprezentând imagini din Constantinopol și peisaje din România. La stânga se află camera aghiotanților, care servește și de sală de așteptare. În dreapta, cabinetul mareșalului Curții și birourile cancelariei princiare. În fundul holului se află o scară mare, marcată de o draperie de catifea roșie cu franjuri aurii. În dreapta și în stânga sunt doi lupi mari de fier, produs al artei berlineze. Scara este ascunsă de un covor de pluș roșu care acoperă și coridorul de sus în care se află marile apartamente. Înainte de a urca scara, vezi în stânga ușa unei mari sufragerii, dar care nu e folosită decât pentru dineurile oficiale. Cabinetul de lucru al prințului Carol I este decorat sobru și cu mult bun gust. Lambriurile de stejar ieșite din mâna dlui Stöhr sunt scoase în evidență de câteva tablouri, printre care (…) portretul Alteței Sale Regale, mama principelui României, alte portrete de familie, câteva albume fac din acest cabinet de lucru un loc de refugiu al amintirilor din patria natală și ale copilăriei prințului Carol. În acest cabinet, ca și în micul salon de alături, poți admira bronzuri artistice, panoplii, ornamente ciudate orientale, tablouri reprezentând mai ales priveliști și scene din România, opere ale artiștilor români. Acest muzeu intim adăpostește câteva opere remarcabile”.

Citeşte şi: La doar 8 ani, îi roagă pe români să nu-şi vândă ţara

„Muzeul intim” despre care vorbește jurnalistul francez Ulysse de Marsillac arată pasiunea pentru artă a Regelui Carol I. Suveranul era posesorul unei colecții de pictură despre care s-au scris cataloage foarte serioase în epoca primului rege al României.

Ceea ce ați citit este una dintre cele mai valoroase descrieri ale Palatului Regal. Aceasta, pentru că interioarele palatului au fost distruse – din păcate – în incendiul din 1926. După această calamitate, Palatul va intra într-o nouă perioadă. Ca și România, devenită Mare.