Pariez pe Halep și Nadal!

Recunosc, nu prea m-am uitat la A.O., mi-e destul de greu să o fac din cauza orelor (de România) la care sunt transmise meciurile. Asta nu înseamnă că nu am aflat de surpriza de la fete, unde Angelique Kerber a câștigat primul ei titlu important din carieră, fapt care a propulsat-o pe locul 2 în clasamentul mondial și i-a încurcat socotelile Serenei Williams, cea care a ratat ocazia să o egalze pe pe Steffi Graf la numărul de Grand Slam-uri.

Și pentru că am amintit de Serena, lumea spune că americanca se află în cădere. Chiar așa să fie? A pierdut finala la Melbourne, a ratat și US Open-ul toamna trecută, dar de aici până la a considera că Serena va prinde tot mai greu finale de Mare Șlem e cale lungă. Așa se spune despre toți marii jucătorii care câștigă zeci de meciuri la rând. La primul eșec sar toți cu gura pe ei, că gata, au obosit, sunt în cădere liberă și așa mai departe. Tot de o cădere liberă se vorbește și după fiecare înfrângere a Simonei Halep. Apoi vin câteva victorii și devenim din nou entuziaști.

Dacă vreți părerea mea, Simona poate câștiga anul ăsta primul ei turneu de Grand Slam. Și aș paria că asta se va întâmpla pe zgura de la Roland Garros. E adevărat, mulți consideră, inclusiv ea, că joacă mai  bine pe hard, că se simte mai bine acolo. Dar să ne amintim unde a jucat Simona cel mai bun tenis al ei de până acum. Nu cumva la French Open, când a ajuns până în finală? Tot ca un pariu, părerea mea este că Nadal își va adjudeca anul acesta Open-ul Franței. Nu-mi povestiți de Djokovic, știu părerea specialiștilor. Nadal are resurse să redevină în top, chiar dacă ocupă momentan poziția a zecea a clasamentului mondial. Sincer, nu cred că îi va rezista cineva, la vară, pe zgura de la R.G.

Revenind la Australian Open, victoria lui Djokovic este una logică, dar aș aminti că la începutul turneului, într-un meci ușor, sârbul putea pleca acasă. Când ai 100 de greșeli neforțate într-un meci, înseamnă că nu te afli în formă maximă. Așadar Djokovic a avut și o doză de noroc, ceea ce, până la urmă, face parte din joc. În tenis, și nu doar în tenis, nu poți juca tot timpul la capacitate maximă. Nici pe vremea mea nu se putea așa ceva… Djokovic joacă ce trebuie să joace, e eficient și pragmatic. Seria lui de rezultate pozitive se bazează și pe încrederea pe care i-o dă jocul constant bun, iar încrederea vine din victoriile obținute pe bandă rulantă. Este un mecanism care funcționează perfect în cazul lui. Nu face spectacol pe teren, însă cui îi trebuie spectacol? Câștigi mai multe puncte sau bani dacă faci spectacol? Cu siguranță nu, iar peste 10 ani nimeni nu își va mai aminti că sârbul câștiga titluri de Grand Slam nespectaculos. Ce își vor aminti oamenii va fi că ăia de pe vremea lui Djokovic, Federer și Nadal câștigau mai nimic față de premiile care se vor acorda atunci, la fel cum, în epoca mea, noi aveam câștiguri net superioare comparativ cu cei dinaintea noastră…

Aș mai adăuga, în încheiere, o chestiune referitoare la Simona Halep. Părerea mea este că Simona a făcut o alegere înțeleaptă și inspirată optând să joace pentru România în Fed Cup, împotriva Cehiei. Chiar cu riscul de a-și amâna operația la nas – în paranteză fie spus, sfatul meu ar fi să își rezolve cât de curând și problema de la picior, ea a jucat un întreg sezon accidentată și asta nu e în regulă… E important și pentru România și pentru Simona: Simona are nevoie de sprijinul suporterilor, iar românii au nevoie să creadă în continuare în Simona Halep.