Aceștia au luat 34 de ostatici, cetățeni ai mai multor țări europene, amenințând că nu îi vor elibera decât după ce li se va îndeplini cererea. Cu toate acestea, există motive pentru a crede că această răpire urmărește și scopuri financiare.
Ministrul de Interne algerian a asigurat mass-media că insurgenții nu vin din Libia sau din alte state vecine, ci că fac parte, cu siguranță, dintr-o mișcare antrenată în interiorul țării. Cu toate că Algeria are o armată foarte puternică, insurgenții profită de distanțele foarte lungi și de terenul accidentat din regiunea Sahara, scriu analiștii Stratfor Global Intelligence.
Chiar dacă aceștia nu au deteriorat încă rețelele de infrastructură energetică această răpire reprezintă prima operațiune a insurgenților împotriva rețelelor energetice algeriene din ultimul deceniu și cea mai semnificativă de la ultimul război civil, din 2002. Atacul a fost, cu siguranță, concentrat asupra muncitorilor străini și nu asupra rețelelor energetice în sine. Este de așteptat ca atacurile algerienilor împotriva occidentalilor și a rețelelor de energie să se intensifice în următoarea perioadă pe măsură ce rezistența Al-Qaeda crește ca răspuns la intervenția Occidentului în Mali.
Sectorul energetic Algerian
Algeria este unul dintre cei mai mari exportatori de țiței brut din lume și unul dintre cei mai semnificativi exportatori de gaz pentru Europa. SUA sunt printre cei mai mari consumatori de țiței Algerian, aproximativ 30% din ceea ce exportă statul, adică 375,000 de barili pe zi. Europa consumă și ea 40% din țițeiul pe care îl exportat de Algeria, aceasta fiind al doilea mare furnizor de energie al Europei, după Rusia.
În acest moment, provocările pentru Algeria sunt foarte mari din cauza teritoriului foarte vast al țării. Algerienii trebuie să-și concentreze forța de apărare în centrele urbane foarte extinse din nordul țării și în jurul siturilor de extracție a petrolului și a gazelor naturale. Nu în cele din urmă granița de sud cu Mali constituie o altă problemă pentru Algeria, care și-a întărit prezența armată în această zonă.
În 2013, este planificată e extindere a producției de gaze naturale, dar Algeria nu are capacitatea de a menține permanent securitatea tuturor acestor puncte de lucru, dar a demonstrat că în cazul unui eveniment precum cel din 16 ianuarie este capabilă să organizeze o celulă de criză la nivel regional.
Algerienii înțeleg foarte bine ce riscuri implică intervenția Occidentului în Mali în ceea ce privește securitatea mediului de investiții în energie în țara lor. Drept consecință, aceste îngrijorări i-au împins pe algerieni să opteze mai degrabă pentru o soluție negociată politic decât pentru o intervenție străină pe scară largă care să rezolve criza din Mali.
Așa cum s-a văzut și în cazul atacului de astăzi, Algeria se confruntă încă cu un risc semnificativ generat de prezența forțelor Al-Qaeda în interiorul țării. Această intervenție este o provocare și pentru vecinii săi mai slabi și mai săraci, care se tem ca acțiunile franceze în Mali să nu se extindă și pe teritoriul lor.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
