Primul pas către „împăcarea” sistemului de sănătate public cu cel privat

Într-un sistem de sănătate matur, fără vulnerabilități majore, societatea înțelege importanța și beneficiile polițelor de asigurare în domeniu.

• Budăi, despre Bolojan: Un om care a reușit ceea ce părea imposibil
• Primul pas către „împăcarea” sistemului de sănătate public cu cel privat
• Caz de AUR! Un obiectiv finanțat de români a fost inaugurat cu steagul Ținutului Secuiesc. Europarlamentar: Au lipsit cu desăvârșire însemnele statului român
• CIA, acuzată că ar căuta viață extraterestră pe Pământ
• Falimentul politicii externe. Președinția României plătește 3,4 milioane de dolari unei firme de lobby pentru „aprofundarea relației cu SUA”

În Europa occidentală, cetățenii consideră de la sine înțeles realizarea unei polițe de asigurare private de sănătate, care vine în completarea sistemului public și are rolul de degrevare a acestuia. Sigur, beneficiul pentru asiguratul privat de sănătate este acela că oferă acces mai rapid la servicii medicale și o mai bună predictibilitate a costurilor asociate îngrijirii sănătății.

Cei 872.000 de cetățeni care beneficiază de asigurări voluntare de sănătate aveau posibilitatea până acum să utilizeze polița doar în zona privată a sănătății. În sistemul public, doar cardul de sănătate emis de CNAS îți oferea accesul la serviciile medicale din spitalele, clinicile din sistemul public.

Președintele Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR), Alexandru Ciuncan, a explicat pentru Q Magazine faptul că a venit momentul ca și România să se alinieze practicilor europene. În acest context, UNSAR a luat inițiativa de a demara un proiect care să „împace” zona sistemului public cu cea privată. 

„Ne-am dat seama că e normal ca și pacienții din România să aibă șansa să-și utilizeze polița și în spitalul public. Ceea ce în momentul de față nu e interzis de nicio lege, dar nici nu e permis explicit. Cert e că nu se întâmplă, întrucât noi nu avem această cultură.

La finele anului 2025 erau 872.000 de români care au o asigurare voluntară de sănătate, iar despăgubirile au depășit 660 milioane lei. Toți cei 872.000 de români deja sunt protejați, dar nu pot utiliza această poliță în sistemul public. Astfel, am început să purtăm mai multe discuții cu autoritățile și s-a ajuns la concluzia că ar trebui să începem un proiect pilot, pentru că o astfel de utilizare nu a mai fost folosită în România până acum. Nimeni nu știa încă în ce fel se întâmplă lucrurile efectiv. Adică eu sunt asigurat, am polița, primită în general de la angajatori, ca parte a pachetului salarial. Dar dacă vreau să mă duc la un spital de stat public, cum fac? Unde mă duc?

UNSAR a realizat un acord cadru de colaborare cu o serie de spitale care au dorit să intre în acest parteneriat și i-am pus în contact cu membrii noștri.

Fiecare asigurător voluntar de sănătate, care oferă astfel de produse, are propriile proceduri și modalități în care servesc clienții. Și i-am pus în contact. Aceasta e etapa în care suntem acum.

Cu alte cuvinte, suntem încă la început. Trei sunt spitalele care au ținut să intre încă de la început în acest proiect-pilot. Este vorba despre spitalul Elias, Spitalul Universitar de Urgență București și Spitalul Clinic-Județean de Urgență Târgu Mureș. Însă, trebuie să precizez că invitația adresată și celorlalte spitale din București și din țară rămâne deschisă. Este un tren în care se pot urca oricând doresc, dacă ajung la concluzia că o astfel de colaborare înseamnă un pas înainte atât pentru pacienți, cât și pentru spitale”, a declarat Alexandru Ciuncan pentru Q Magazine.

Cum este în Europa?

În acest moment piața asigurărilor de sănătate private este încă în faza emergentă, în plină expansiune. În Europa – acolo unde regulile sunt mai mature, sistemele de sănătate sunt mai stabile – integrarea sistemului privat cu cel public nu mai este de multă vreme o problemă.

Spre exemplu, în Franța,  polițele complementare (mutuelles) acoperă frecvent diferențe de cost din sistemul public.

În Germania, unele asigurări private coexistă mai integrat cu sistemul public și pot acoperi servicii suplimentare.

În Olanda, modelul e aproape complet integrat prin asigurători privați reglementați. 

În Regatul Unit, privatul e de regulă paralel cu sistemul public, nu în interiorul lui.