„Progresul științei și tehnologiei nu ajunge la profunzimea sufletului uman.” Despre Dumnezeu și „supraom”

„Naşterea lui Iisus Hristos astfel a fost: fiind logodită Preacurata Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif, bărbat drept şi bătrân cu anii – căci era de 80 de ani şi, sub chipul însoţirii, după mărturia Sfântului Grigore de Nissa şi a Sfântului Epifanie al Ciprului, a fost dată lui pentru paza fecioriei şi pentru purtarea de grijă pentru dânsa, mai înainte până a nu se aduna ei. Iosif era numai cu părerea bărbat Mariei, iar de fapt era păzitor al fecioriei ei celei sfinţite lui Dumnezeu, martor cu ochii şi văzător al vieţii ei celei fără prihană. Căci aşa a vrut Dumnezeu, să tăinuiască înaintea diavolului taina întrupării Sale din Preacurata Fecioară, acoperind prin logodire fecioria Preasfintei Maicii Sale, ca să nu cunoască vrăjmaşul că aceasta este fecioara aceea, despre care a zis Isaia mai înainte: Iată fecioara va lua în pântece”. (Vieţile Sfinţilor)

• UNESCO: Libertatea presei a cunoscut cel mai abrupt declin – a scăzut cu 10% din 2012
• Semne „bune” economia are: tot mai multe companii se închid
• Papa Leo XIV surprinde lumea catolicǎ. Fost imigrant ascuns în portbagaj, numit episcop în SUA
• Românii vor ca Ilie Bolojan să demisioneze. Sondaj
• La ce mai sunt bune cărțile?

Potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, Sfânta Fecioară Maria, mergând cu Sfântul şi Dreptul Iosif, care era descendent din casa şi neamul regelui David, de la Nazaret la Betleem, cetatea lui David, spre a se înscrie, a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetăţii.

La marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Naşterea Mântuitorului lumii.

„În preajma peşterii acelea, în care S-a născut Hristos, era un turn ca la o mie de stânjeni departe, ce se numea Ader, slujind de locuinţă păstorilor. Acolo în acea noapte s-a întâmplat că nu dormeau trei păstori, care îşi străjuiau turma lor; şi iată, cel mai întâi stătător între puterile cereşti, pe care îl socoteşte Sfântul Ciprian că este binevestitorul Gavriil, s-a arătat lor în mare lumină, strălucind cu slavă cerească şi cu aceeaşi lumină strălucindu-i şi pe dânşii, iar ei, văzându-l, foarte s-au înfricoşat. Dar îngerul ce s-a arătat, le-a poruncit să lase frica şi să nu se teamă şi le-a vestit bucuria ce venise la toată lumea prin naşterea Mântuitorului. Apoi le-a spus şi semnul bunei sale vestiri, celei nemincinoase: Veţi afla, zice, un Prunc înfăşat culcat în iesle.

Acestea vorbind îngerul către dânşii, îndată s-au auzit în văzduh cete îngereşti, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: ‘Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire’. După vederea aceea a îngerului şi după cântările auzite, sfătuindu-se păstorii, s-au dus degrabă până la Betleem ca să vadă de sunt adevărate, cele ce li s-au spus lor de către înger. Şi au aflat pe Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pe Sfântul Iosif, logodnicul ei, precum şi Pruncul înfăşat şi pus în iesle.

Crezând fără îndoială că Acela este Hristos Domnul, Mesia cel aşteptat, Care a venit în lume să mântuiască neamul omenesc, s-au închinat Lui şi au spus toate cele ce au auzit şi ceea ce li s-a spus de înger, despre Pruncul Acela. Atunci toţi cei ce auzeau, adică Iosif, Salomeea şi cei ce se întâmplaseră de veniseră în acea vreme acolo, se mirau de cele grăite de păstori. Mai ales Preacurata Fecioară Maria, care născuse fără stricăciune, păstra toate graiurile acestea punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu”. 

Biserica nu se teme de progresul tehnologiei

În mesajul său de Crăciun din anul 2024, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a subliniat semnificația profundă a sărbătorii Nașterii Domnului, care nu reprezintă doar o celebrare sentimentală, ci o participare existențială la marea taină a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Mesajul său a inclus o reflecție asupra contrastului dintre progresul tehnologic și spiritualitatea creștină, evidențiind provocările și oportunitățile pe care le aduce era postumană.

Patriarhul Constantinopolului a amintit că, deși știința și tehnologia au adus progrese extraordinare, acestea nu ating profunzimile sufletului uman, care rămâne mai mult decât ceea ce oferă aceste realizări tehnice. Foto Raluca Emanuela Ene, Basilica

El a criticat noțiunea de „postuman” și „supraom”, subliniind că Biserica nu se teme de progresul tehnologic, pe care îl consideră un dar de la Dumnezeu, dar atenționează asupra pericolelor care pot veni din această direcție.

Referindu-se la Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe din 2016, Patriarhul Bartolomeu a accentuat contribuția creștinismului la cultura seculară, menționând că Dumnezeu l-a așezat pe om ca administrator al creației sale.

Mesajul său pune accentul pe unicitatea și demnitatea umană, care ar trebui să fie păstrate în fața avansurilor tehnologice și filosofice care pot duce la o ruptură între cer și pământ.

În contextul actual al lumii, plină de violențe și nedreptăți sociale, Patriarhul Ecumenic a invocat mesajul de pace și bucurie al Nașterii Domnului, subliniind că „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace” rămâne un ideal pentru omenire. El a încurajat credincioșii să răspundă chemării lui Hristos, care bate la poarta inimii fiecăruia, oferind libertatea de a-L primi sau nu.

Mesajul se încheie cu urări de sărbători binecuvântate, îndemnând la o viață plină de fapte bune, sănătate și pace, în perspectiva milostivirii lui Dumnezeu pentru anul ce va veni.

Cuvânt pastoral Patriarhal la Praznicul Nașterii Domnului (2024)

† BARTOLOMEU

Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic,
Întregii plerome a Bisericii,
Har, milă și pace de la Mântuitorul Iisus Hristos născut în Betleem

Cinstiți frați Arhierei,
Binecuvântați fii în Domnul,

Cu binecuvântare cerească am ajuns și în acest an la slăvitul praznic al Nașterii după trup a Cuvântului lui Dumnezeu, Care venind în lume, S-a sălășluit între noi „din nemărginita Sa iubire de oameni”. Cântăm în psalmi și imnuri și preaslăvim în bucurie de negrăit marea taină a Înomenirii, „care pe toate cele noi le-a înnoit, singura noutate sub soare”, prin care i se deschide omului calea îndumnezeirii după har și întreaga creație se reînnoiește.

Crăciunul nu constituie trăire a sentimentalismelor, care „vin repede și dispar încă și mai repede”. Este participare existențială la întregul eveniment al Iconomiei Dumnezeiești.

După cum mărturisește Evanghelistul Matei, stăpânirea lumii a dorit dintru început să dispară Pruncul Dumnezeiesc.

Pentru credincioși, împreună cu „Hristos se naște” al sărbătorii Întrupării Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Tatăl și cu clopotele de întristare ale Patimilor, se propagă întotdeauna „Hristos a Înviat”, mesajul purtător de bucurie al biruinței împotriva morții și al așteptării Învierii celei de obște. 

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace” se aude iarăși într-o lume plină de violențe, nedreptate socială și erodare a demnității umane.

Progresul deosebit al științei și tehnologiei nu ajunge la profunzimea sufletului uman, de vreme ce omul este întotdeauna mai mult decât ceea ce îi oferă știința și decât ceea ce urmărește progresul tehnologiei. Ruptura dintre cer și pământ nu se unește în mod științific în ființa omului. 

Astăzi se propagă cuvântul „postuman” și e apreciată inteligența artificială. Desigur, visul unui „supraom” nu constituie o noutate. Ideea unui „om progresiv” se sprijină pe progresul tehnologiei și pe înzestrarea lui cu mijloace nemaiîntâlnite în experiența și istoria umană, prin care i se face posibilă depășirea măsurii umane existente până astăzi.

Biserica nu se teme de progresul tehnologic. Percepe cunoașterea științifică ca „dar dăruit de Dumnezeu omului”, însă fără a nega sau a trece cu vederea pericolele științei.

În Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta 2016), se accentuează contribuția creștinismului și „la evoluția sănătoasă a civilizației seculare”, de vreme ce Dumnezeu „l-a așezat pe om ca administrator al creației dumnezeiești și colaborator al Său în lume”.

În continuare, se menționează răspicat: În locul „omului-dumnezeu”, Biserica Ortodoxă îl aşază pe „Dumnezeu-Omul” ca măsură ultimă a tuturor lucrurilor: „Nu vorbim de om îndumnezeit, ci de Dumnezeu înomenit” (Sfântul Ioan Damaschin, Expunere exactă a credinţei ortodoxe, III, 2, PG 94, 988).

Răspunsul la întrebarea critică, cum va coexista perspectiva veșnică a „zilei a opta” cu forța și prometeismul culturii tehnologice, a evoluțiilor posterioare și tranzițiilor ei, în mijlocul unor demersuri post umane și supraumane antropoteiste? Se va salva „cultura persoanei”, respectul sfințeniei și dovada frumuseții ei, dăruită în întregime și pentru totdeauna în taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu? Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup, „adevărul a venit” și „i-am perceput urma”.

Pentru om întotdeauna adevărul va fi legat de relația acestuia cu Dumnezeu, ca și răspuns la coborârea lui Dumnezeu spre el, dar și ca așteptare și întâmpinare a Domnului Slavei Care va să vină. Această credință trăită sprijină lupta omului de a face față conflictelor și provocărilor vieții sale pământești, în viețuirea sa „cu pâine”, în supraviețuirea și în evoluția sa socială și culturală. Nimic în viața noastră nu ne este de folos fără raportarea la Dumnezeu, în perspectiva „plinătății vieții, a plinătății bucuriei și a plinătății cunoașterii” Împărăției Sale.

Crăciunul este ocazia de a conștientiza taina libertății lui Dumnezeu și marea minune a libertății omului. Hristos bate la poarta inimii umane, însă doar omul înzestrat cu libertate poate să-i deschidă. „Desigur, fără Acesta”, scrie părintele George Florovsky de veșnică pomenire, „omul nu poate să facă nimic. Și totuși, există ceva care doar de om se poate înfăptui – să răspundă chemării lui Dumnezeu și să Îl primească pe Hristos”.

Prin „Da-ul” la chemarea de Sus, Hristos Se descoperă ca „lumina cea adevărată”, precum „calea, adevărul și viața”, ca răspuns la întrebările vieții veșnice și la căutările sufletului, la doririle inimii și la speranța omului, dar și cu privire la originea și traiectoria creației. Aparținem lui Hristos, în El sunt toate unite.

Muzeul Israelului. Expoziție dedicată lui Iisus Christos văzut de artiști evrei Foto Q Magazine

Hristos este „Alfa și Omega, primul și cel de pe urmă, începutul și sfârșitul”. Prin Întruparea Sa cea de bună voie „pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire”, Cuvântul lui Dumnezeu „nu doar că s-a sălășluit în oameni, ci și-a ipostaziat firea omului ca pe a sa”, fundamentând în acest mod perspectiva veșnică comună și unitatea umanității.

Nu eliberează un popor, ci întreaga omenire, nu îndreaptă spre mântuire doar istoria, ci înnoiește întreaga creație.

Cele legate de istorie sunt valabile pentru întreaga existență în mod concret și definitiv „înainte de Hristos” și „după Hristos”. Față de toate cele care sunt în lume, în istorie și prin ea până în veșnicie, înspre zorii zilei celei neînserate a Împărăției cerești a Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Biserica „care nu este din lume” dă mărturie despre adevăr, săvârșind lucrarea ei sfințitoare și duhovnicească „pentru viața lumii”.

Frați și fii în Domnul,

Plecând cu evlavie genunchii înaintea Maicii Domnului care poartă Pruncul în brațe și închinându-ne cu smerenie „Cuvântului Celui dintru început”, Care a luat chipul nostru, vă dorim tuturor sărbători binecuvântate ale Nașterii Domnului, și un An Nou al bunătății Domnului, prielnic, cu sănătate și pace, roditor de fapte bune, cu veselie duhovnicească și dumnezeiești daruri, în care întreaga lume creștină va serba împreună și va cinsti aniversarea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea.

Al vostru fierbinte mijlocitor către Dumnezeu pentru voi toți,

† Bartolomeu al Constantinopolului