Războiul generațiilor în epoca digitală

O întrebare tot mai actuală cu fiecare generație (mai tehnologizată, mai rapidă, mai hotărâtă), care apare și modifică decisiv traiectoria omului către necunoscut.

Ocupați cu grijile zilei (de mâine), agresiunea informațională și efectele derutante ale crizei economice, nu conștientizăm schimbările iremediabile prin care am trecut în ultimii (câțiva) ani. Puștii de ieri, conectați zi și noapte la gadgeturile din ce în ce mai inutile și mai sofisticate, au ajuns nu doar să populeze birourile companiilor și multinaționalelor, ba chiar să-și impună, fără efort, (sub)cultura și limbajul proprii. Încet, dar sigur, devenim imigranți într-un univers paralel, controlat de prima generație de nativi a erei digitale. Războiul generațiilor în epoca digitală se dă între noi, cei care am crescut cu cheia de gât, în cultura tiparului și a televiziunii clasice, și ei, cei crescuți cu tastatura în mână și cu google-ul în locul bibliotecii, ancorați în ultratehnologia care le-a modelat un mod de a gândi și de a procesa informația fundamental diferit de al nostru. Ar mai trebui amintit „amănuntul” că media de vârstă a populației planetei este acum de 29 de ani. Tradus, aceasta înseamnă că jumătate din oamenii care trăiesc pe Terra s-au născut după anul 1983 și că, implicit, Generația Y (cei născuți între 1982 și 2001) reprezintă un segment covârșitor, unul care, în scurt timp, va prelua frâiele puterii și va schimba coordonatele lumii în care trăim.

X vs Y

Cât privește piața muncii, aceasta este disputată, în momentul de față, de trei generații. Prima (cea mai veche) ar fi Generaţia baby-boom. Mai exact, persoanele cu vârsta cuprinsă între 50 şi 65 de ani. Membrii ei ocupă, de regulă, poziţii de senior management în companii. Sunt şefi de firme sau preşedinţi, dar și tehnicieni și executanți, care cu greu sau deloc își mai găsesc locul în epoca rețelelor sociale. Ajunși în pragul pensionării, se retrag discret, căutând, departe de forfota metropolei, tihna bătrâneții. Cu prea puţini membri activi, baby-boomerii nu (prea) mai contează ca parte beligerantă în războiul dintre generaţii. Astfel lupta se dă între Generația X (1961-1981) şi „lupii tineri”, reprezentanții Generației Y (1982 şi 2001). Iar dacă cei dintâi asigură managementul în majoritatea firmelor, cei din urmă (supranumiți şi Millennials) sunt pregătiți să ducă mai departe ștafeta generațiilor precedente. Aceasta, desigur, cu acceptul Generației Z, generația digitalizată până-n dinți, cea care nu a cunoscut viața fără smartphone și tabletă, armata „umanoizilor” care respiră, trăiesc și se hrănesc exclusiv în on-line (always-on).

Istoria se repetă

Potrivit istoricilor americani William Strauss şi Neil Howe, Generaţia X este marcată de o perioadă de declin a natalităţii (nu a fost cazul României, unde decrețeii au contribuit din plin la creșterea sporului natural autohton), ceea ce a făcut ca numărul membrilor ei să fie semnificativ mai mic în comparaţie cu generaţia premergătoare şi cu cea care i-a urmat. În general, membrii Generaţiei X sunt educaţi, independenţi și descurcăreţi. De cealaltă parte, Generația Y a avut ca semn distinctiv creşterea fără precedent a natalităţii din anii 90. Așa se face că, în acest moment, Generația Y este de aproape două ori mai numeroasă decât Generația X. Strauss şi Howe, autorii tabelului generațiilor (redat mai sus – completările din parantezele tabelului sunt updatari la condiția României și ne aparțin), susţin că de-a lungul istoriei apar şi se repetă cicluri generaţionale care durează aproximativ 90 de ani. La rândul lor, ciclurile sunt împărţite în patru puncte critice a câte 22 de ani: conştientizarea de sine, înţelegerea, criza şi apogeul.

Generaţia Baby-Boom (1943–1960)

În SUA și Europa, Baby-boomerii au remodelat societatea după ravagiile pricinuite de cel de-Al Doilea Război Mondial. Beneficiind de numeroase înlesniri pentru educație și achiziționarea locuințelor din partea Guvernului, reprezentanții acestei generații sunt considerați privilegiați. Ca grup, a fost cea mai de succes generație, cea mai bogată, cea mai activă şi cea mai sănătoasă de până atunci. De altfel, în 2004, baby-boomerii britanici controlau 80% din averea Regatului Unit, dețineau 80% din cele mai luxoase mașini și consumau 50% din produsele de îngrijire a pielii. Baby-boomerii au tendința de a fi loiali unei organizații și apreciază claritatea și stabilitatea. Tânjesc după tot ce este tradițional, nu agreează efectele globalizării, respectă ierarhiile și funcțiile manageriale, pe care le consideră un dat incontestabil.

Generaţia X (1961 – 1981)

La rândul lor, componenții Generației X au joburi stabile și lucrează de mult timp în aceeaşi companie. Au o abordare sceptică și viziune pe termen lung, deoarece le place ca totul să fie bine planificat. Preferă să lucreze individual decât în echipă și sunt obişnuiţi să se descurce singuri. Participă la multe şedinţe şi nu iau o decizie până când nu sunt siguri de toate efectele ei. Au exemplul părinţilor, care petreceau mult timp în fabrică sau la birou. Una dintre dezamăgirile lor majore constă în faptul că nu (mai) au timp pentru viaţa personală.

Generaţia Y (1982 – 2001)

Cei din Generația Y sunt excelenți cunoscători ai noilor tehnologii. Au iPhone şi iPad, folosesc în exces Facebook-ul şi Twitter-ul. Îşi schimbă des jobul pentru că sunt oportunişti, însă sunt căutați de angajatori pentru că știu să lucreze în echipă şi livrează rezultate bune în timp scurt. De obicei, vânează salarii mari și programe de lucru flexibile. Sunt încrezători în forţele proprii, se plictisesc repede și vor să fie promovaţi rapid. Merg la traininguri în străinătate, caută feedback pozitiv de la manageri, iau decizii rapide și sunt entuziaşti. Comunică uşor și obișnuiesc să folosească limbajul comun reţelelor de socializare chiar și când discută cu managerii, fapt care arată că se consideră egali superiorilor lor. Și, foarte important, nu-și pot închipui o existență dedicată exclusiv muncii, din care să lipsească timpul liber / viața privată.

Generaţia Z sau iPod (2002 – prezent)

Nativi digitali, cu o extraordinară rapiditate a procesării informaţiilor, cei din Generația Z sunt dependenţi de feedback şi conectivitate. Paradoxal, avem în față generaţia care, deși citește mai mult ca oricare altă generație (nu e vorba însă de lecturarea în paginaţie clasică, ci de mixul alert audio-vizual al noilor media), are dificultăţi în comunicare, raţionare şi reflectare. O generaţie digitalizată (wired generation), a comunicării cu orice preţ, dar în același timp și o generație a însingurării și dependenţei totale de artefactele tehnologice. În acest context, amănuntul cum că unii sociologi – pentru o mai clară delimitare (și înțelegere a fenomenului) – consideră că Generația Y se încheie la începutul anilor 90, când se zămislește „adevărata” Generație Z sau Generația I (Internet), precursoarea Generației AO (Always-On, 2000-2020), devine doar o chestiune de nuanță, care nu schimbă cu nimic datele problemei.

Ce va fi peste 50 de ani?

Psihologii studiază impactul crizei economice asupra mentalului noilor generații și concluzionează că problema psihologică cea mai frecventă a vremurilor actuale este teama, „incapacitatea de a înfrunta necunoscutul şi de a-ți stimula creativitatea, iar problema tinerilor este că simt că nu au niciun rol în societate”. Ce se va întâmpla cu actualele generații tinere peste decenii nu e foarte greu de anticipat. Potrivit Eurostat, persoanele trecute de 65 de ani vor reprezenta 30% din populația UE în 2060, față de 17,4% în 2010. Cei trecuți de 80 de ani vor fi de trei ori mai mulți în 2060 față de 2010. Rata dependenței populației va creşte îngrijorător. Copiii şi bătrânii care nu se pot întreține raportați la populația cu vârste între 15 şi 64 de ani reprezintă acum 49,3%, dar în 2060 vor ajunge la 78%.

Conflictul dintre generaţii acutizează criza Europei

Prestigiosul cotidian Der Spiegel opinează că pe lângă clasicele conflicte, popor vs bănci, nord vs sud, bogaţi vs săraci, Europa are de-a face cu încă unul, pe cât de intens, pe atât de puțin discutat. Și anume, conflictul generațiilor sau, mai exact, revolta tinerilor (Generația Y) care nu mai suportă să-i susțină material pe bătrâni (Generația baby-boom). Situația actuală face ca în Grecia şi Spania peste 50% dintre cei cu vârste de până în 25 de ani să fie şomeri, o rată de două ori mai mare decât cea a persoanelor mai în vârstă. Cu toate acestea, membrii Generației Y ezită să se revolte până la capăt, adaugă Der Spiegel, pe principiul că „nu-i corect să muști mâna care te hrănește”. În lipsa mijloacelor proprii, majoritatea tinerilor din Grecia, Spania și Italia (cele mai afectate țări din Zona Euro) sunt nevoiți să locuiască cu părinţii până la vârste înaintate. Prăpastia dintre generaţii creşte şi în afara Zonei Euro, unde, în SUA, de pildă, veniturile celor de peste 65 de ani au crescut cu 42% începând din 1984. La polul opus se află tinerii de până în 35 de ani, care câştigă cu 68% mai puţin decât cei care aveau această vârstă în anii 80.

CONFLICTUL DINTRE GENERAȚII, VĂZUT DE RADU BELECA

Stau de minute bune și privesc pe geamul biroului meu la cerul brăzdat de avioane în cadrul proiectului global de geoinginerie stratosferică[1], concept ce merge înapoi în timp până la sugestia lui J. P. Espy din 1830. Mă gândesc ce aș mai putea adăuga eu la nesfârșita discuție despre generații. Media actuală (scrisă, online, vizuală) este plină de păreri care mai de care mai elaborate și sofisticate, păreri menite să justifice ani de studii, doctorate, ambiții politice, intelectuale și financiare, “n” cărţi publicate sau “n+1” niveluri de ipocrizie. Îmi vin acum în minte trei lucruri care ar putea defini substanța a ceea ce înseamnă să fii azi român într-o lume globală: Testamentul politic al lui Mihai Eminescu, Simplitatea/eleganța lui Brâncuși și Viața unui om singur a lui Adrian Marino. Trei elemente, aparent diferite, trei stropi de lumină, adevăr, geniu într-un ocean de întuneric.

Putem reprezenta “evoluția” prin eterna bătălie dintre lumină și întuneric[2] – bătălie care a modelat, modelează și va modela destinele umanității în acest ciclu de viață. Interrelaționarea om-natură/univers pe cele trei planuri: intelectual, material și spiritual se poate simboliza prin punerea ei în formă, structură, ideologie, forță, control, finit – piramida societății aflată în centrul bătăliei eterne. Nu am ales întâmplător litera “Yod” din alfabetul ebraic în centrul piramidei atât din punctul de vedere al puterii, cât și al smereniei (Torah/Talmud) în directă legătură cu generația “Y” care stă în centrul discuției noastre. Să nu uitam însă un lucru, Generația Y se află în plin “război”. Unii înţeleg că încheierea Războiului Rece (cu victoria democraţiilor occidentale sau, poate, a nimănui) nu a însemnat sfârşitul războiului, ci continuarea acestuia prin… alte mijloace. După cel de-Al Doilea Război Mondial, au urmat, practic, patru etape. Etape care nu au fost trepte ale păcii (deşi aşa s-ar părea, în fond, lumea trăieşte în pace), ci, din păcate, ale reconfigurării războiului[3]:

– 1945-1949 – etapa haosului strategic – prin care s-au reconfigurat, pe noi coordonate, principalele direcţii şi obiective ale Războiului Rece, care a fost, în esenţa lui, un război ideologic;
– 1950-1990 – etapa Războiului Rece;
– 1991-2001 – etapa dezechilibrului strategic post – Război Rece;
– 2001 – etapa războiului continuu, a războiului înalt tehnologizat şi a ripostei asimetrice.

“Pedepsim omuciderea şi subjugarea individuală, dar războiul şi delictele popoarelor ucise, pe care le considerăm izvoare ale gloriei, cum le vom defini?“ – Seneca

Q Magazine: Aproape jumătate din populația lumii este parte a Generației Y. Vorbim despre cei născuți între 1982 și 2001, despre indivizii apăruți şi crescuți în epoca computerelor, a telefoanelor mobile, a jocurilor video şi a internetului. Avem, practic, o armată de roboței multitasking. Umanoizi ale căror gandire și comportament au fost modelate într-un mod cu totul special de noile tehnologii. Ei sunt cei care vor modela, după chipul și asemănarea lor, societatea și economia următorilor ani.

Radu Beleca: Luând în calcul scara și metodele care s-au aplicat asupra Generației Y, putem concluziona că readucerea la “calea cea dreaptă” este imposibilă și, în plus, nu mai este o opțiune sustenabilă. Trebuie să precizăm aici că doar un mic procent al Generației Y va avea responsabilitatea de a modela societatea și economia viitorului, după un scenariu de mult timp pregătit, scenariu mereu adaptabil și susținut tehnologic. Aici și mai ales acum se dă bătălia cea mare pentru a intra în Noua Ordine Mondială.

Generația Y, “umanoizi ale căror gândire și comportament au fost modelate într-un mod cu totul special de noile tehnologii”. Ștergem discret “noile tehnologii” și rămânem cu esențialul – azi, în 2012, coabităm cu “umanoizi ale căror gândire și comportament au fost modelate într-un mod cu totul special”. Ca să înțelegem mai bine nevoia de “modelare”, ne întoarcem puțin în timp, mai exact în 1806, la bătălia de la Jena, unde armata de veterani, țărani dezrobiți și recruți a lui Napoleon a învins armata instruită prusacă. “Când industria ta principală e să produci și să exporți mercenari pentru cei ce cucereau colonii peste mări și țări, a fi înfrânt de niște țărănoi, ridică o mare problemă, una națională. Așa a gândit și Johann Gottlieb Fichte, filosoful de serviciu al lui Friedrich cel Mare, în cele 14 Scrisori către națiune publicate între 1808 și 1814”[4].

“Education should aim at destroying free will so that after pupils are thus schooled they will be incapable throughout the rest of their lives of thinking or acting otherwise than as their school masters would have wished … The social psychologist of the future will have a number of classes of school children on whom they will try different methods of producing an unshakable conviction that snow is black. When the technique has been perfected, every government that has been in charge of education for more than one generation will be able to control its subjects securely without the need of armies or policemen.” – Bertrand Russell quoting Johann Gottlieb Fichte, Prussian University in Berlin, 1810

Înțelegem, astfel, că problema așezării generațiilor “X, Y, Z” într-o formă sau o anume structură are rădăcini vechi și adânci în directă legătură cu evoluția intelectuală, spirituală și materială a speciei umane din fiecare eră. Sigur putem merge până la Platon și mai departe în papirusurile și hieroglifele deșerturilor, piramidelor și templelor, vom regăsi mereu în istoria omenirii aceleași cicluri de “blocaj strategic” și două probleme majore: suprapopularea și înmulțirea claselor consumatoare, care, suprasolicitând modelele și resursele finite de manipulare şi control, pe fondul crizei resurselor și al schimbărilor climatic, au dus rând pe rând la dispariția multor civilizații.

“Înmulțirea claselor consumatoare și scăderea claselor productive, iată răul organic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii” – Mihai Eminescu

În completare a venit mereu “natura umană” atrasă inevitabil de “setea de putere și material” care, alimentând mândria, trufia și ambiția deșartă a multora, a determinat societatea să recurgă la ultima şi singura soluţie pentru ieşirea din acest blocaj strategic – războiul şi ecologizarea populațiilor. Noţiunile sunt însă înţelese diferit, iar Charta Naţiunilor Unite, de exemplu, nu defineşte toţi termenii pe care-i foloseşte. Nu-l defineşte exact nici măcar pe cel de popor. De unde rezultă posibilitatea arbitrariului în relaţiile internaţionale, deci de folosire a războiului nu ca ultimă soluţie, ca ultima ratio, ci în funcţie de interese, şi nu de urgenţe sau de blocajul unei situaţii strategice, şi el foarte relativ. A scoate războiul din sfera interesului înseamnă a-l scoate din sfera politicii, ceea ce este un non-sens. Soluţia prevenirii sau excluderii războiului, văzută de Kant, părea aceea a unui Stat cosmopolit universal. Globalizarea de azi nu este altceva decât o altă modalitate de a încerca realizarea unui astfel de „stat“, cel puţin în componentele sale economice, politice, informaţionale şi financiare. Prin “natura umană” avem azi de-a face cu o multitudine de factori perturbatori, din care fac parte atât entităţile şi grupările non-statale, cât şi unele state caracterizate ca având o moralitate internaţională îndoielnică, de unde se desprinde o „logică a improbabilului“, o „logică asimetrică“, ciudată, a reacţiilor intempestive şi haotice, prin care nu se defineşte şi nu se prefigurează o acţiune coerentă, ci doar o ameninţare violentă, omniprezentă, confuză şi, din această cauză, terorizantă şi extrem de primejdioasă – generatia Z.

Astăzi se preferă din ce în ce mai mult noţiunea sau conceptul eufemistic de criză în loc de război. Ne punem întrebarea: Mai este valabilă acea „logică a probabilului“ de care vorbea Raymond Aron[5] în elaborarea deciziei strategice atât de frumos elaborate de Clausewitz în Arta Războiului? Răspunsul este NU. Soluția războiului rămâne, natura umană nu se schimbă, ciclul se repetă.

Poate unora li se va părea ciudată această paralelă, însă “minunea tehnologică” face ca generația “Y” să se găsească azi într-un război permanent, așa înțelegem de ce azi războiul arată total diferit de cel al generațiilor trecute, un război multitasking. Sigur folosim termeni mai puțin agresivi, mai puțin exacți, precum competiție, ambiție, întrecere, leadership, însă azi, mai mult ca oricând, bătălia pentru cunoaștere și resurse este mai violentă, parșivă și fără scrupule ca niciodată. În esență, lucrurile nu se schimbă, limitarea resurselor planetare și presiunile economice pot crea iluzia unui compromis de moment extrem de costisitor atât în resurse umane, cât mai ales material. În final, corupția și iluzia puterii ne vor trimite mereu la aceeași soluție de deblocare strategică – războiul.

Într-adevăr, anumiți indivizi au anumite pretenții de la viață și acordă o atenție sporită noțiunii de “viitor”. Sunt o categorie aparte! Oameni capabili să înțeleagă în profunzime responsabilitatea darului vieții și necesitatea unui anumit nivel de sacrificiu de sine pentru modelul propus societății și al universului din care fac parte. Acești oameni din generația Y, puțini la număr, au în mâna lor, de exemplu, secretele tehnologice, capacitatea de a crea, manipula și dezvolta tehnologia în fin sincron cu nevoile societății, cât și modele, metode și strategii de manipulare și control în special ale cunoașterii și ale informației. În mâna lor, tehnologia este un instrument al “evoluției” și al pasului material pe care omenirea îl face în cucerirea universului planetar și al celui văzut prin fereastra telescopului “Hubble”. Pe umerii lor și al generațiilor care îi urmează stă, astfel, o și mai mare responsabilitate. Putem să ne amintim, aici, “războiul” puțin cunoscut dintre părintele bombei atomice, Robert Oppenheimer, și părintele bombei cu hidrogen, Edward Teller. Alături de “arhitecți” avem și o mică “armată multitasking” educată și pregătită în mentenanța și perfecționarea permanentă a metodelor dar mai ales a instrumentelor puse la bătaie în direcționarea societății umane și a algoritmilor sociali. Pentru restul oamenilor, tehnologia rămâne un subiect tabu și se rezumă, cum am văzut, la divertisment, aplicații și comunicare. Cunoașterea înseamnă putere, iar puterea, pe multe planuri, este temperată prin ignoranță. Astfel, azi poți să creezi o armată de roboței multitasking care se vor mulțumi cu puțin, obedientă, educată cu mijloace media, bombardată cu informație de tip “spam”, mai preocupată, în cea mai mare parte, de noile aplicații pe telefon sau tableta electronică decât de dezvoltarea fizică, intelectuală sau spirituală – exemplul perfect, aici, este cel al societății chineze – China, fabrică planetară.

Generația Y, Noua Ordine Mondială și “ecologizarea” populațiilor
 

Q Magazine: Generația Y a ajuns la maturitate. Mutația – angajarea membrilor acesteia în câmpul muncii – se produce firesc, fără prea mult tărăboi și ranchiună, pe fondul unei depresii globale cauzată de criza economică şi explozia tehnologică. În plus, statisticile arată că, în scurtă vreme, aproape jumătate din numărul angajaților vor proveni din rândurile milenialilor Generației Y).

Radu Beleca: Discuțiile despre ajungerea la maturitate a Generației Y se poartă de mult timp în toate cercurile influente, pe analize/observații mai vechi[6]. Presiunea cea mare a venit odată cu efectele testelor nucleare, ale boom-ului, ambițiilor și nevoilor materiale ale generației “profetice”, cu efecte dezastruoase asupra mediului și managementului resurselor la nivel global și, bineînțeles, a suprapopulării. Astfel, mișcări semnificative în direcția “Noii Ordini Mondiale” încep să ia formă în jurul anilor 70 (modelul World 3[7]). Analizele statistice au arătat nevoia imperativă a dezvoltării tehnologice și a unor modele eficiente de educație și control ale populației planetare în continuă creștere. Natura ne-a fost întotdeauna la îndemână pentru a ne oferi modele și inspirație. Deocamdată termenul de “control” este unul extrem, luând în considerare tentativele anterioare mai primitive “nazismul/comunismul/capitalismul”. Democrația vine ca o soluție de moment pentru a îndulci situația și a mai atenua din efectele tentativelor anterioare. Unii vor spune că măcar încearcă, societatea având nevoie de astfel de modele pentru a evolua și a exista – exemplul britanic pare un succes. De fiecare dată ni se prezintă “avantajele” dezvoltării tehnologice și ale “progresului” realizat de omenire după Al Doilea Război Mondial, lucruri menite să inspire noile generații. Să fie oare adevărat? Suntem capabili de reîntregirea “Edenului” și aplicarea unei soluții universale? Bineînțeles, la suprafață, toate modele au părut “de succes”, au promis de la Alpha la Omega în esență, însă natura umană nu se poate schimba. Un exemplu al eșecului unei mari forțe mondiale și al modelului propus este suferința Basarabiei și nu numai.

Q Magazine: Revenind la forța de muncă, cea mai radicală schimbare ar putea fi înlocuirea masivă a posturii de angajat cu cea de colaborator, cu implicații profunde în tot ce înseamnă efortul de menținere a forței de muncă. Cât despre recrutare, aceasta se va face, mai mult, pe baza, prin intermediul rețelelor de socializare.

Radu Beleca: Modelul global de interrelaționare angajator/angajat s-a schimbat radical. Tehnologia și globalizarea au facilitat accesul la o masă inepuizabilă de talent. Adăugând aici interesele, transferul de putere și influența la nivel global în functie de necesități, efortul de menținere a forței de muncă va rămâne doar de la un anumit nivel în sus, mai ales acolo unde s-a investit serios. Pentru funcțiile – cheie va rămâne mereu în picioare modelul clasic de angajare – cu recomandări, serii de interviuri și o verificare completă a competențelor, caracterului și trecutului candidatului. Diferența este făcută acum de tehnologia care permite “angajatorului” o facilă verificare/urmărire a angajatului și, mai ales, a eficienței lui. Practic vorbind, da, rețelele de socializare ajută un angajator gratis sau la un preț modic să obțină informații prețioase despre un potențial angajat, informații care îi pot da indicii despre profesionalismul, caracterul și profilul psihologic. Azi, prezența on-line este o oglindă, iar dezvoltarea algoritmilor ajută la crearea unui tablou pe cât de complex, pe atât de clar.

Q Magazine: Imaginea tradițională a liderului din Generația X este aceea a unui manager care transmite ordine către echipele de angajați, măsoară, verifică și conduce chemând oamenii la ședințe. Liderii Generației Y abordează diferit conceptul de leadership. Aceștia nu văd organizațiile centrate în jurul unei persoane care să-i reprezinte, ci, mai degrabă, ca pe o rețea de “contributori individuali” interconectați.

Radu Beleca: Tehnicile de preluare a “frâielor puterii” rămân constante, în directă legătură cu slăbiciunile și viciile naturii umane. Diferența o face capacitatea celor cu experiență internațională de a aduce la masa negocierilor tehnici și tactici din orice parte a planetei, metode care pot crea acel moment de dezechilibru al adversarului, suficient pentru a-i da lovitura de grație. “Contributor individual” rămâne, de fiecare dată, masa angajaților, unde tehnicile aplicate trebuie să le aducă aminte că efortul lor converge în “binele suprem”, din păcate acel “bine suprem” nu apare niciodată și în orizontul majorității. Rețeaua are avantajele ei însă depinde de scopul, domeniul și modul în care este capitalizată această resursă.

Q Magazine: Generația Baby-boom (1940-1961) a reușit să schimbe lumea cu ajutorul ideilor și invențiilor, este capabilă Next Generation să producă grozăvii cu același impact?

Radu Beleca: Doar un procent al Generației Baby-boom a dus mai departe, cu mari sacrificii, moștenirea “părinților” alături de cei care au crezut în ei și idealurile lor și care s-au sacrificat pentru ca acea moștenire să aibă un viitor. Din păcate, un procent semnificativ a înțeles să corupă, să profite și să întineze această moștenire. Greutatea care stă acum în plus pe umeri Generației Y este capacitatea de a aduna și reutiliza toată această energie risipită prin modele și algoritmi din ce în ce mai complecși. Așadar, dacă vrem să avem un altfel de viitor, noi, cei din Generația Y, trebuie să înțelegem cât mai bine “întunericul și nevoile lui” și să încercăm să găsim metode de reciclare a energiei, disipate/neutilizate/disponibile prin varii practice, în ceva cu adevărat util. În prezent, mutațiile și transferul de cunoaștere și putere sunt în plină desfășurare. Adevăratul efort stă acum în educarea unei mase și mai mari de oameni în domeniul responsabilității, sustenabilității și sacrificiului de sine. Tot ceea ce am fost capabili să realizăm în universul material s-a făcut prin energie umană (cea mai de preț resursă), cu sacrificii enorme și suferințe greu de descris în cuvinte.

În 2014, internetul va depăşi televiziunea

All these wars
 

Q Magazine: Există o glumă care definește exact mentalitatea Generaţiei Y: În caz de incendiu, ieşiţi din clădire înainte de a anunţa pe Twitter evenimentul.

Radu Beleca: Pentru “arhitecți”, gluma reflectă limitarea materială a metodelor și sistemelor propuse din societatea actuală – având la polul opus succesul lumii virtuale – acel “greater good” care nu va ajunge niciodată în realitate, în anumite pături sociale, decât prin mediul virtual (vezi lumea virtuală Second Life). Avem, astfel, o anumită componentă a Generației Y – “albinuțele din capcană – Beez In The Trap” , modelată de idoli precum Will-I-am, Lady Gaga, Rhianna, Nicki Minaj, în special în marile aglomerări urbane. Cu fiecare Tweet, Post sau Like, cineva, undeva, face bani! Alții sunt capabili să manipuleze masa informațională, în studii complexe despre comportamentul social, personalitate, nevoi etc. Pentru că, să nu uităm, nimic nu este gratis în această lume. Iluzia “controlului contului” sau aplicației gratis, face ca și uitat marketingul agresiv, tot mai obscen și mai ales facturile adiacente puse pe tavă clientului de la vârste cât mai fragede. Segmentul tânăr al Generației X înoată într-o mare informațională de tip spam. Capacitatea și talentul de a disemina informația necesită investiții serioase, iar capacitatea de capitalizare și dezvoltare necesită ambiție, pragmatism, educație și talent. Restul e “business as usual” sau “Fantasy”.

Q Magazine: Se apropie momentul în care va apărea prima generație de părinți care n-au cunoscut viața fără tabletă și smartphone. Vom asista la un (nou) punct de cotitură pentru umanitate?

Radu Beleca: Nici vorbă, singura întrebare care se pune este cât de utile și obediente vor fi acele generații în contextul noii ordini mondiale. Oricât s-ar supăra cineva, realitatea ne spune că lumea se dezvoltă datorită celor trei axe: agricultura, industria și serviciile. Agricultura depinde de calitatea solului și de resursele de apă în continuă degradare și diminuare (alt pământ nu avem de unde să luam), industria depinde de resursele primare și nevoia de dezvoltare tehnologică în aplicațiile prioritare, iar serviciile, de creșterea continuă a populației. Sigur, se poate discuta pe foarte multe planuri, însă până în 2030 omenirea va avea nevoie de două planete Pământ pentru a supraviețui la rata actuală de consum, populare și poluare. Specii de plante și animale dispar într-un ritm nemaiîntâlnit vreodată în istoria omenirii. Masa de oameni dorește însă tot mai mult și mai mult, de aici și educația virtuală de a le mai potoli “setea și ambițiile”.

Q Magazine: Membrii Generaţiei X sunt educaţi, independenţi, descurcăreţi. De cealaltă parte, Y, numită cea mai rea generație și marcată de creșterea fără precedent a natalității din anii 1990, este de aproape două ori mai numeroasă decât X. Membrii Y sunt caracterizaţi de sociologi prin adaptabilitate şi creativitate. Întrebarea care se pune este dacă excesul de tehnologie și creativitate nu este cumva nociv.

Radu Beleca: Membrii Generației X, în majoritatea lor, sunt educați să fie descurcăreți în parametrii modelului propus, model fin sincronizat pentru fiecare pătură a societății, mereu adaptabil și mai ales menținut prin iluzia liberei alegeri, mereu între aceleași două elemente “întuneric și lumină”. Pentru a controla X, membrii Y vor fi întotdeauna mai numeroși și, la momentul oportun, așa cum au procedat părinții lor, vor transmite unei părți a Generației X frâiele cunoașterii, puterii și responsabilității. Pe de altă parte, să nu uităm că războiul este în toi – războiul continuu, războiul geofizic, războiul bazat pe reţea, războiul cibernetic, precum şi diversele forme ale războiului continuu – războiul economic, războiul informaţional, războiul psihologic, războiul mediatic, războiul genetic, cât şi în ceea ce priveşte principiile de pregătire şi desfăşurare a acestuia (principiul high-tech, principiul IT, principiul acţiunii rapide, principiul reţelei).

Poate că singurul adevăr care rezultă din evoluția și dezvoltarea societății umane de-a lungul timpurilor este acela că războiul face parte din viaţa noastră. Tot ceea ce este individual şi social, omenesc şi neomenesc, Generația X vs Generația Y, dumnezeiesc şi diabolic în fiinţa pământeană înzestrată cu miracolul gândului. Ne războim în fiecare zi, învingem şi suntem învinşi în fiecare zi. Cucerim şi pierdem, înaintăm şi ne retragem. Facem, la fiecare pas, planuri și strategii, respectăm, aplicăm, elaborăm şi încălcăm principii. Viaţa noastră este o strategie continuă, o strategie integrală, o mică strategie a unui mare război continuu… cu noi înșine.

Cine este Radu Beleca?

Radu Beleca este, fără îndoială, unul dintre tinerii de excepție ai României de astăzi. Născut în 1983, a început să lucreze încă de la vârsta de 20 de ani în cercetare fundamentală multidisciplinară și deține un portofoliu axat pe studiul interacțiunii sarcinilor electrice în varii domenii, de la inginerie medicală & farmaceutică, aerosoli, laseri, reciclare & protecția mediului, câmpuri electrice intense și efecte biologice, modelare electrohidrodinamică până, recent, la studiul plasmelor reci – o combinație între microunde și electroni accelerați în tratarea emisiilor gazoase cancerigene ale motoarelor diesel la nave. Pasiunea pentru viață îl poartă însă spre arhitectură și design (social, biologic, holistic), sustenabilitate, biomimetică, sisteme energetice, simbolism, managementul resurselor, istorie, cultură, pictură, ADN și migrații. Radu Beleca este, de asemenea, parte în diverse comitete și think–tank-uri pentru promovarea științei și realizarea de proiecte vizionare la nivel multinațional.