Reuniunea PPE la București. ARD vs USL. România vs România

La chemarea liderilor USL, Victor Ponta și Crin Antonescu, au răspuns peste 70.000 de simpatizanți.

Campania electorală a început în forță. Bucureștiul a fost pentru o seară epicentrul politicii europene, Congresul Partidului Popular European (PPE) aducând pe malurile Dâmboviței cele mai proeminente figuri din conducerea Uniunii, în timp ce liderii USL au creat la propriul eveniment de lansare a candidaților pentru alegerile legislative o priveliște pe care Arena Națională n-a egalat-o, în cifre, nici la concertul celor de la Red Hot Chili Peppers. Festivismul a contaminat ambele întruniri, USL încercând să acopere cu vuietul celor peste 70.000 de oameni adunați pe stadion o reuniune elitistă al cărei amfitrion a părut a fi însuși președintele Traian Băsescu.
De altfel, prezența șefului statului român la această manifestare, politică prin excelență, a fost reclamată de liderii opoziției ca fiind neconstituțională, dar până și memoria de caras a electoratului român poate fi activată cu imaginile de dată recentă, ilustrându-l pe prezidentul interimar dirijând ședințele USL.

Eu cu cine votez?
Piesele în care au evoluat cele două tabere politice din România au fost distincte, motiv pentru care reprezentația pusă în scenă de puterea cu discurs de opoziție de la București a dat un randament superior opoziției cu vocație în sfera puterii. Discursul USL-iștilor a fost unul de stadion, liber, spontan, virulent, în timp ce liderii PDL, alături de președintele Băsescu, în calitate de invitat, au fost constrânși de context și de blazonul oaspeților să rămână în parametrii unui discurs rigid, pe alocuri tehnic, funcționăresc. Ce-i drept, Angela Merkel nu s-a sfiit să-l felicite pe liderul de la Cotroceni pentru atitudinea afișată în recentele bătălii politice soldate cu suspendarea, însă o bătaie pe umăr de la cancelarul german s-ar putea să fi cântărit electoral mai puțin decât tiradele cvasi-populiste ce răsunau frenetic pe stadionul exorcizării neamului. Carevasăzică, să aduci politica în altarul fotbalului, singurele domenii de expertiză lovite de ubicuitate în România… perfidă mișculațiune. Nenea Iancu se insinuează subit în polemică, pentru că întrebarea „Eu cu cine votez?” nu-i păsuiește pe români dincolo de luna decembrie. În acest context, ce a dat randament? Discursul aplicat, coerent, strategic al președintelui flancat de elitele Europei, sau retorica, abilă de altfel, a liderului opoziției de la putere: „Românii sunt mult mai prost plătiţi, că au crescut economiile acelor ţări, că firme mari europene au făcut profit cu români. Putem sta cu fruntea sus în faţa oricui din Europa, parteneri, şi nu slugi.”
 

Criza zdruncină filosofia Uniunii
Toate aceste elemente fac în definitiv parte din instrumentarul politicii de campanie, însă dramatic este că în spatele heirupismului festivist, realitatea privită în spectru statistic arată sumbru. Puteri europene spre care deunăzi priveam ca la un far călăuzitor, astăzi se clatină înspăimântător. Uniune fiind, Europa nu este unită. Europa alunecă spre scindare, iar fraze-cheie din discursul președintelui ce fac apel la stoparea procesului de edificare a unui spațiu comunitar cu două viteze nu sunt câtuși de puțin întâmplătoare. Se discută astăzi despre crearea unui buget exclusiv al statelor cu apartenență la zona euro. Europa funcționează pe mai multe viteze chiar în acest moment, iar decuplarea centrului continentului de periferie, de ultimii veniți, incumbă efecte dintre cele mai nefaste pentru viitorul pe termen mediu și lung al României. Populismul de stadion poate fi exersat cu cinism împotriva românilor pe mai departe. Curată sminteală este a-l transpune în politică de stat. Că accesul României în UE și NATO nu a venit sub forma unor gratuități este deja o axiomă. Cine are dubii, să consulte factura de utilități și va observa că EON, APANOVA, ROMTELECOM, precum și stația de alimentare cu carburanți din josul străzii nu mai sunt ale poporului invocat extatic cu spume în colțul gurii. Până de curând, revelația pogorâtă asupra clasei politice, măcar o dată la patru ani, că „noi suntem români” nu producea efecte nefaste în planul politicii externe. Astăzi e altfel, deși Lumea, Europa, rămân la fel. Brăzdate de forțe obscure, de cinism, de interese mai mult sau mai puțin legitime, la care fie cuplezi, fie privești frustrat de dincolo de gard.