Arma aceasta este educația, căreia Departamentul de Apărare îi alocă multe miliarde de dolari pe an. În ciuda acestui aspect, şcoala militară americană este, în continuare, bazată pe practicile şi metodele secolului al XX-lea, care nu surprind întotdeauna cerinţele secolului al XXI-lea.
Departamentul de Apărare are cel mai mare buget dedicat educaţiei militare (academii, colegii de război, instituţii tehnice) din întreaga lume. Cu toate sutele de miliarde de dolari care sunt cheltuite pe cele mai bune și cele mai avansate arme și sisteme de luptă, sfatul lui Robert Jones, probabil cel mai mare jucător de golf al tuturor timpurilor, este cea mai bună lecţie care necesită să fie învăţată. În golf, partida se joacă pe cei 15 centimetri dintre găuri. Acest spaţiu trebuie să fie centrul de greutate strategic pentru pregătirea celor care urmează să apere naţiunea. De aici trebuie să pornească revoluţia – din sânul celei mai bune resurse pe care America o are – oamenii!
O paradigmă a interconectivităţii educaţionale
În urmă cu câţiva ani, direcția condusă de Gordon England, de două ori secretar al Marinei și fost secretar adjunct al Apărării, a realizat un studiu major al educației navale. Acest studiu ar putea fi un model pentru o evaluare mai largă a educației DoD (n.r. Departamentului de Apărare). Trei sunt pilonii care necesită îmbunătăţire. Studiul arată, în primul rând, că practic instituţiile navele nu erau legate între ele şi nici nu erau conectate la lumea înconjurătoare. Ca atare, orice tip de sinergie şi orice rezultat al cercetării în comun erau risipite. Lipsa unei interconectivităţi este simţită acut şi în cadrul serviciilor de intelligence.
În al doilea rând, educația este încă bazată pe o structură verticală, tipică secolului al XX-lea, în care timpul petrecut în serviciul militar şi experienţa primează. Misiunea şcolilor militare şi a colegiilor de război nu reflectă nevoile şi cerinţele contextului actual. Astfel, un tânăr combatant care ar trebui să participe la o misiune în Golful Persic sau în Orientul Mijlociu se confruntă cu o realitate militară pentru care nu a fost pregătit în timpul şcolii.
În al treilea rând, mare parte din modelele educaţionale ale secolului al XX-lea nu se aliniază cu informaţiile şi revoluţia din social media din secolul al XXI-lea. Deşi manualele sunt importante, este evident că internetul a devenit principala unealtă de învăţare. Pivotul central al educaţiei din zilele noastre stă în excesul de informaţii şi diseminarea lor, nu în accesul la acestea.
Pentru ca, într-adevăr, o revoluţie în acest sens să aibă loc, Departamentul de Apărare trebuie să recunoască potenţialul extraordinar pe care educaţia îl oferă. Studiul realizat de England poate fi cea mai eficientă metodă de a scoate la iveală acest potenţial. Totodată, este esenţial ca sectorul privat educaţional să fie încorporat în noua paradigmă de învăţare. Scopul acestei revoluţii este ca învăţarea să devină un proces continuu şi fără să mai depindă doar de cadrul formal al instituţiei de învăţământ.
Birocraţia nu trebuie lăsată să ucidă revoluţia educaţiei militare. Când eram în Marină, directorul de Educaţie şi Pregătire era un amiral cu patru stele. În zilele noastre, Universitatea Naţională de Apărare, forul cel mai înalt al naţiunii în materie de educaţie militară, este condus de un cadru cu două stele. Această poziţie ar trebui să fie deţinută de cineva care să aibă patru stele. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi în cazul colegiilor de război, unde directorii ar trebui să fie ofiţeri cu cel puţin trei stele.
Nu în ultimul rând, dat fiind faptul că mediul de securitate s-a dezvoltat foarte mult în direcţii din ce în ce mai diverse, Universitatea Naţională de Apărare ar trebui să fie transformată în Universitatea Naţională de Securitate. Această nouă instituţie ar trebui să intensifice gândirea strategică şi analiza la cele mai înalte nivele ale guvernării. Totodată, universităţile civile ar trebui să fie aliniate şi conectate la acest nou tip de învăţământ.
O revoluţie în educaţia militară trebuie să aibă acum!
Harlan Ullman este preşedinte al Killowen Group, Senior Advisor la Atlantic Council și autor al Doctrinei militare “Șoc și Groază”.
O paradigmă a interconectivităţii educaţionale
În urmă cu câţiva ani, direcția condusă de Gordon England, de două ori secretar al Marinei și fost secretar adjunct al Apărării, a realizat un studiu major al educației navale. Acest studiu ar putea fi un model pentru o evaluare mai largă a educației DoD (n.r. Departamentului de Apărare). Trei sunt pilonii care necesită îmbunătăţire. Studiul arată, în primul rând, că practic instituţiile navele nu erau legate între ele şi nici nu erau conectate la lumea înconjurătoare. Ca atare, orice tip de sinergie şi orice rezultat al cercetării în comun erau risipite. Lipsa unei interconectivităţi este simţită acut şi în cadrul serviciilor de intelligence.
În al doilea rând, educația este încă bazată pe o structură verticală, tipică secolului al XX-lea, în care timpul petrecut în serviciul militar şi experienţa primează. Misiunea şcolilor militare şi a colegiilor de război nu reflectă nevoile şi cerinţele contextului actual. Astfel, un tânăr combatant care ar trebui să participe la o misiune în Golful Persic sau în Orientul Mijlociu se confruntă cu o realitate militară pentru care nu a fost pregătit în timpul şcolii.
În al treilea rând, mare parte din modelele educaţionale ale secolului al XX-lea nu se aliniază cu informaţiile şi revoluţia din social media din secolul al XXI-lea. Deşi manualele sunt importante, este evident că internetul a devenit principala unealtă de învăţare. Pivotul central al educaţiei din zilele noastre stă în excesul de informaţii şi diseminarea lor, nu în accesul la acestea.
Pentru ca, într-adevăr, o revoluţie în acest sens să aibă loc, Departamentul de Apărare trebuie să recunoască potenţialul extraordinar pe care educaţia îl oferă. Studiul realizat de England poate fi cea mai eficientă metodă de a scoate la iveală acest potenţial. Totodată, este esenţial ca sectorul privat educaţional să fie încorporat în noua paradigmă de învăţare. Scopul acestei revoluţii este ca învăţarea să devină un proces continuu şi fără să mai depindă doar de cadrul formal al instituţiei de învăţământ.
Birocraţia nu trebuie lăsată să ucidă revoluţia educaţiei militare. Când eram în Marină, directorul de Educaţie şi Pregătire era un amiral cu patru stele. În zilele noastre, Universitatea Naţională de Apărare, forul cel mai înalt al naţiunii în materie de educaţie militară, este condus de un cadru cu două stele. Această poziţie ar trebui să fie deţinută de cineva care să aibă patru stele. Acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi în cazul colegiilor de război, unde directorii ar trebui să fie ofiţeri cu cel puţin trei stele.
Nu în ultimul rând, dat fiind faptul că mediul de securitate s-a dezvoltat foarte mult în direcţii din ce în ce mai diverse, Universitatea Naţională de Apărare ar trebui să fie transformată în Universitatea Naţională de Securitate. Această nouă instituţie ar trebui să intensifice gândirea strategică şi analiza la cele mai înalte nivele ale guvernării. Totodată, universităţile civile ar trebui să fie aliniate şi conectate la acest nou tip de învăţământ.
O revoluţie în educaţia militară trebuie să aibă acum! n
Harlan Ullman este preşedinte al Killowen Group, Senior Advisor la Atlantic Council și autor al Doctrinei militare “Șoc și Groază”.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
