România. Evul mediu educațional

Țară a oamenilor cu mintea la cap, decide că schimbă paradigma și inventează un altfel de educație pentru copiii secolului XXI.

Estimp, România își dă singură peste gioale, urlând de durere și rătăcind bezmetică într-un univers contra-educațional de ev mediu, cu busola valorilor dată de pământ și făcută țăndări. O societate inertă girează inconștient o clasă politică otrăvită și impotentă, incapabilă să facă altceva decât să-și pună la greu cătușele de mâini, atârnând ghiulele de gâtul României și ținând smintit în loc transformarea Școlii ca sistem. Finlanda respiră din plin aerul mileniului trei. România gâfâie sufocat, îngălată în propriile neputințe meschine…

Citez din surse publice:

Sistemul de predare pe discipline, de tipul o oră de istorie, apoi o oră de geografie se retrage treptat din programa şcolară a claselor superioare de liceu (pentru elevii mai mari de 16 ani) şi este înlocuit de ceea ce finlandezii numesc studiul tematic sau, aşa cum este cunoscut în România, învăţământul interdisciplinar.

De exemplu, adolescenţii din învăţământul vocaţional, foarte dezvoltat în Finlanda, de altfel, ar putea participa la cursuri de „servicii de cafenea”, în cadrul cărora vor combina noţiuni de matematică, limbi străine şi îşi vor dezvolta abilităţile de scriere şi de comunicare cu clienţii. În cazul liceelor cu profil teoretic, orele disparate de economie, istorie, geografie şi limbi străine ar putea fi grupate în cadrul unor cursuri tematice, ca de exemplu „Totul despre Uniunea Europeană”.

Așa procedează o țară căreia îi pasă de ea însăși. Vede în viitor, pornește la treabă din timp, acționează curajos și vizionar. Și, mai ales, focalizează țintit tot leadershipul și managementul pe singurul subiect real al propoziției educaționale: educarea sănătoasă și eficientă a copiilor. Spre deosebire de Finlanda, România menține discursul dublu, duplicitar, contra-educațional, deturnând focalizarea de pe educarea sănătoasă și eficientă a copiilor pe ținte false, tributare trecutului comunist. Știu că doare și că nimeni nu are curajul să spună lucrurile până la capăt, cu toate vorbele, dar predare pe discipline înseamnă, în fapt, proiectare curriculară sindicalistă, bazată pe frica viscerală ca nu cumva „să rămână profesorii fără norme”, de parcă normele didactice ar fi centrul universului școlar. În locul drobului de sare contemplat nătâng de mult prea multă vreme, avem a deschide conversația despre o carieră didactică de secol XXI pentru profesori de secol XXI, centrată pe opțiuni orizontale moderne: activitate didactică; management de proiecte educaționale; mentorat; consiliere de carieră etc. În același registru de ținte false, trec fără echivoc marele tam-tam cu inspectorii generali puși în funcții pe bază de concurs, în condițiile în care între primele trei lucruri de făcut pentru a scoate școala românească din comunism este trecerea în istorie a inspectoratelor școlare și crearea pieței libere reglementate a inspecției școlare și instituționale. Inspectorate școlare înseamnă luptă pentru putere și influență politică în teritoriu, și, uneori, sinecuri. Finlanda nu mai are inspectorate școlare de peste patruzeci de ani. Punct.

Dar, mai ales, pentru a porni cumsecade la treabă cu mânecile suflecate, avem a ridica din țărână țăndările busolei, a le pune la loc bucată cu bucată, și a reda busolei menirea de a arăta nordul.

Busolă înseamnă VALORI.

Pentru că dacă valori nu sunt, nimic nu e și totul e formă fără fond. Valorile consacră ce vrea România de la generațiile de copii școlite de-acum înainte – așadar, ce are a cultiva Școala copiilor pentru ca aceștia să devină adulți educați, responsabili și de folos societății în deceniile ce vor urma.

Cred cu tărie că resurecția este posibilă.

Cred cu tărie că România este capabilă să ridice privirea din pământ spre înalt și, la 1 Decembrie 2018, să iasă la raportul istoriei spunând: am scos școala din comunism. Misiune îndeplinită!

Marian Staș este profesor la Universitatea Harvard şi președintele Asociației clubul „Liderii Mileniului Trei”