România, fabrica de diplome

Învăţământul superior din România este, în continuare, o afacere profitabilă.
Rămâne în picioare veşnica întrebare: „stat sau privat"?  Învăţământul privat – perioada de tranziţie Universităţile private româneşti sunt considerate o alternativă pentru absolvenţii de bacalaureat care nu vor să-şi bată capul cu examenul de admitere de la universităţile de stat sau care sunt descurajaţi de ideea că şi la stat, la „buget", se intră „pe pile". În România, la 21 de ani de la inaugurarea primei universităţi particulare, încă există preconcepţia că învăţământul de elită este cel de stat, nu cel privat, în timp ce în ţările din vestul Europei sau în SUA cele mai bune universităţi, aflate în topurile mondiale, sunt cele particulare. Dacă în România facultăţile private au devenit, în unele cazuri, o alternativă comodă pentru învăţământul de stat, facultăţile private din Occident au apărut pentru ca absolvenţii să facă performanţă. Însă această atitudine românească poate fi justificată de fapxul că, la noi în ţară, învăţământul privat traversează încă o perioadă de tranziţie, în timp ce în SUA, de pildă, acesta are o tradiţie de câteva sute de ani. La privat, mai puţin decât la statCei care se înscriu la o facultate privată pot fi încadraţi în două categorii: cei care nu au luat admiterea la o universitate de stat şi cei care, din start, au preferat varianta privatului, pentru că le oferă condiţii de studiu mult mai moderne.Aceştia din urmă mai au încă alte câteva argumente pentru opţiunea lor: taxele la majoritatea facultăţilor private sunt mai mici decât cele pe care le plătesc cei de la stat, care nu sunt „la buget", şi mulţi au şi posibilitatea de a lucra pentru a-şi plăti studiile. În plus, numărul profesorilor care predau simultan la stat şi la universităţile private este în creştere.  Băsescu le consideră la fel!Însuşi preşedintele Traian Băsescu opina, în 2009, în plin scandal al diplomelor la Universitatea „Spiru Haret", că „se pare că s-a luat decizia să se dea drepxate sindicatelor pentru discreditarea sistemului privat.Dar vreau să ştiţi că aceleaşi hibe pe care le are sistemul privat le are şi sistemul de stat, poate într-o măsură mai mică, dar la fel".La majoritatea facultăţilor private din România admiterea se face pe bază de dosar, singura condiţie fiind promovarea examenului de bacalaureat, indiferent de nota obţinută, iar numărul de locuri este, de multe ori, nelimitat, asigurându-se astfel o şansă de reuşită de 100%.
Admiterea la facultăţile private din SUA, de pildă, se face tot pe bază de dosar, dar acesta trebuie să cuprindă atât rezultatele la învăţătură din timpul liceului, cât şi recomandări despre personalitatea candidatului, toate acestea fiind etapele premergătoare probei de interviu. În timp ce inaugurarea unui laborator de la o facultate de stat este un eveniment, universităţile private continuă să ofere condiţii din ce în ce mai bune.Se pare, deci, că tinerii români aleg universităţile de stat pentru tradiţie, iar pe cele private, pentru taxele mici pe care le oferă şi pentru condiţii mai bune decât la stat.  Cât costă învăţământul superior?Numărul studenţilor care învaţă în universităţile private din România depăşeşte cifra de 600.000, iar dacă taxa medie e de 500 de euro/student/an, rezultă că piaţa învăţământului superior privat se ridică la aproximativ 300 de milioane de euro anual.Taxele de la privat sunt însă mult mai mici decât suma de aproximativ1.200 de euro pe care Ministerul Educaţiei o cheltuieşte anual cu şcolarizarea fiecărui student care învaţă în universităţile publice de stat.