20 iulie a fost ziua lui de naștere. Rememorez un text pe care l-am scris în urmă cu șapte ani:
- „Legături primejdioase”: Axa Călin Georgescu-Simion-PSD
- Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
- Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale
- Arestări după incidentul de la Spitalul „Sf. Pantelimon”
- Planul de criză al UE: Zile fără mașini, munca de acasă, aerul condiționat „mai cald”
„Sunt, astăzi, 72 de ani de când a venit. Vor fi, în curând, cinci ani de când a plecat. Adrian Paunescu rămâne, in imaginea mea, un sihastru ce cobora, din când în când, în Cetate. Geniul lui a fost un dar pe care nu am știut să-l prețuim. Îl redescoperim în poeziile pe care le descoperă copiii noștri. Dragostea de țara, pe care o evoca în fiecare dialog și în fiecare loc, pentru unii însemna o mantră desuetă în lumea globalizată. Nu și pentru mine, obișnuit cu povestirile tatalui meu, de la Mănăstirea Dealu. L-am iubit ca pe un frate și l-am admirat. Probabil că a decis să plece, disprețuitor de pigmei, pentru a-și relua locul în Olimp”.
L-am intalnit în 1972. Sunt deci 50 de ani de atunci. Organizasem un festival de muzică și poezie, la Universitatea București – „Primăvara baladelor” – și îl invitasem în juriu. Apoi, el a pornit celebrul său cenaclu, „Flacăra”. Mă bucur că fiul lui duce mai departe acest steag.
M-a mirat reactia Institutului pentru investigarea comunismului care dorește ca acest proiect să fie interzis. Explicatia acestei poziții mi se pare simplă – în România, pentru unii, patriotism inseamnă să fii exclusiv pro-american.
Ca să nu comentez mai mult despre pigmei, adaug cuvintele unui distins român, Mircea Popescu, care trăiește in America si este presedintele CMR:
„Interzicerea Cenaclului Flacăra
S-a anunțat că IICMER (Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului), condus de un personaj atașat ideologiei progresiste, care în timpul revoluției din 1989 avea 14 ani (da, ați citit bine, paisprezece), dorește interzicerea reeditării Cenaclului Flacăra de către fiul poetului Adrian Păunescu.
Ei bine, în 1973, printre fondatorii Cenaclului Flacăra se număra și Florian Pittiș.
Acesta a fondat și grupul Colibri, despre care am scris cândva prin 2000, în “Colibri” (https://mipopescu.wordpress.com/1-de-suflet/colibri/).
Influența Cenaclului asupra tineretului a fost imensă, dar nu în sensul îndoctrinării comuniste cum lasă să se înțeleagă, cu rea credință, cei care n-au înțeles nimic din spiritul acestui fenomen unic în România.
Dovada o constituie însăși faptul că generația Cenaclului Flacăra a ieșit pe străzi în Decembrie ’89 pentru a demola comunismul.
Dar, se pare că cei care doresc astăzi să interzică reeditarea fenomenului Flacăra, încearcă să înăbușe patriotismul românesc care a fost cultivat la Cenaclul Flacăra, fiind speriați ca nu cumva acesta să se trezească după 30 de ani și să se facă auzit glasul unei noi generații pentru a cere o repoziționare a României într-o Europă aflată în derivă.”
Vă prezentăm și comunicatul de presă al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICMER)
„IICCMER respinge în mod categoric organizarea unei noi ediții a Cenaclului Flacăra, din următoarele considerente:
- Cenaclul Flacăra a avut drept scop îndoctrinarea comunistă a tinerei generații și susținerea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu;
- Obiectivul acestei diversiuni ideologice nu a fost acela de a crea cultură, ci de a transforma cultura în propagandă;
- Organizarea unei noi ediții nu este altceva decât un act de dispreț la adresa victimelor regimului comunist.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc își exprimă surprinderea și indignarea în legătură cu anunțul organizării unui eveniment cultural cu denumirea de „Cenaclul Flacăra”, menit să marcheze ziua nașterii „poetului de curte” Adrian Păunescu. Organizat de către structurile de propagandă ale regimului comunist, la inițiativa lui Adrian Păunescu, Cenaclul Flacăra a avut drept scop îndoctrinarea comunistă a tinerei generații, susținerea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu și oferirea unei alternative socialiste la muzica și poezia lumii libere.
„Într-o Românie care și-a câștigat democrația prin suferință și pierderi de vieți omenești, repunerea în scenă a unui fenomen cultural cu valențe comuniste, la 33 de ani de la Revoluție, reprezintă o rușine națională imensă și o dovadă a lipsei de considerație la adresa victimelor regimului comunist. Avem datoria morală față de cetățenii acestei țări, din generația tânără sau din cea care a cunoscut metodele propagandei comuniste, să prezentăm faptele așa cum s-au consumat în realitate și să ne asumăm responsabilitatea ca acestea să nu se mai repete vreodată.
În calitate de Președinte al IICCMER, îi solicit ferm domnului Andrei Păunescu să înceteze organizarea acestei manifestări care, repet, nu este altceva decât o palmă adresată memoriei victimelor unui regim barbar, dar și o modalitate de manipulare a tinerei generații” – a declarat Prof. univ.dr. Daniel Șandru, Președintele IICCMER.
Evocarea unui act de propagandă comunistă, menit să consolideze dictatura lui Nicolae Ceaușescu, exclusiv în postura de fenomen cultural, este o insultă la adresa celor care au suferit și au murit ca urmare a acțiunilor represive ale regimului Ceaușescu și reprezintă o încercare de falsificare a memoriei istorice românești. În acea perioadă, valorile culturale și artistice autentice au fost folosite pentru a da credibilitate tezelor propagandei național-comuniste, mulți dintre cei care le-au întruchipat participând fără voia lor la o adevărată „operațiune de imagine” pusă la cale de regim, cu sprijinul conștient al unor oameni de cultură aflați într-o neobosită luptă pentru favorurile și atenția Puterii.
Deși în cadrul „Cenaclului Flacăra”, nu de puține ori, s-a cântat muzică adevărată și s-a rostit poezie sinceră, obiectivul acestei diversiuni ideologice nu a fost acela de a crea cultură, ci de a transforma cultura în propagandă. Sarcina dată de PCR organizatorilor Cenaclului Flacăra a fost aceea de a transforma muzica și poezia tinerilor de atunci în „ode” la adresa lui Nicolae Ceaușescu, iar prin aceasta, indiferent de meritele sale poetice, Adrian Păunescu se înscrie ferm în rândul celor care și-au făcut din susținerea regimului totalitar un mod de viață și o profesiune de credință.
În spiritul adevărului și în temeiul respectului față de victimele regimului comunist, IICCMER solicită încetarea oricăror manifestări publice menite să prezinte propaganda de tip ceaușist ca fiind un demers cultural autentic, trecând sub tăcere efectele sale devastatoare pentru viețile milioanelor de cetățeni ai României care i-au suferit rigorile.”













































