Secretele Tribunei Prezidențiale de la Euro 2016

Politicieni din toată lumea se luptă pentru a obține un loc în spațiul VIP din stadioanele care vor găzdui meciurile de fotbal de la EURO 2016. Revista Paris Match a analizat geopolitica acestui spațiu restrâns în care toată lumea îşi dorește să fie pentru a vedea , dar şi pentru a fi văzută.
Fotbalul este sportul cel mai urmărit din lume și asta se reflectă şi prin cifrele EURO 2016: 190 țări vor difuza competiția şi 8 miliarde de telespectatori vor viziona cele 51 partide.

Invitațiile pentru tribuna oficială au fost trimise prin UEFA de comun acord cu Palatul Elysee, cu biroul primului ministru francez şi cu ministrul Sporturilor din ţara gazdă. A fost lansată, de asemenea, o notă de restricție care limitează locurile disponibile în tribuna oficială la meciul de deschidere dintre Franța şi România la doar 50.

Pentru a obține un bilet este o adevărată luptă pe viață şi pe moarte, a povestit Pascal Boniface, directorul Institutului de Relații Internaționale şi Strategice, pasionat de fotbal.

Francois Hollande şi Manuel Valls, prim-ministrul Franței vor fi alături de Dacian Cioloş, în tribună, la meciul inaugural din 10 iunie. Deputatul francez Luc Chatel spune că deși nu s-a organizat încă pentru a obține un bilet, este convins că va găsi unul: „O să-mi sun câțiva prieteni, sponsorii etc. O singură dată n-am reușit, la finala Cupei Mondiale din 1998, însă atunci m-am hotărât în ultimul moment şi nu aveam rețeaua de cunoștințe pe care o am astăzi”.

„Tribuna a devenit un spectacol în cadrul spectacolului” explică Chatel.

„Politicienii se îngrămădesc mai ales când se anunță prezența şefului de stat”, spune Pascal Boniface, arătând că tribuna oficială poate fi asemănată cu un „fenomen halucinant cum întâlneam la curțile regilor”.  „Să stai lângă președintele ţării o oră şi jumătate îți permite să-i transmiți diferite mesaje” , explică un ministru din guvernul francez, sub anonimat, şi de asemenea „să-ţi arați importanţa faţă de ceilalți, chiar dacă nu te pasionează prea mult fotbalul”. „Îmi amintesc un meci între Paris Saint Germain şi Barcelona când Rachida Dati ( n.r. fost ministru al Justiției ) a transmis un mesaj pe un bilet”, povestește ministrul.

Altcineva îşi amintește că Jeannette Bougrab , secretar de stat la Tineret, „se grăbea să fie la toate meciurile importante ca şi cum ar fi un adevărat suporter, deși habar n-avea că echipele aveau 11 jucători”.

Patrick Kanner, ministrul Tineretului si Sporturilor povestește că Pierre Mauroy prefera sa citească Le Monde mai degrabă decât să se uite la meci: „venea la fotbal ca şi cum ar fi făcut parte din munca sa de primar de Lille”.

Anul acesta la EURO, tribunele oficiale vor fi de asemenea teatrul baletului diplomatic. Hollande va acompania câţiva șefi de stat şi prim-miniștri. La deschidere va fi alături de premierul României.

În 16 iunie, va urmări meciul Germania-Polonia, împreună cu Angela Merkel.

În 18 iunie va fi în tribună la partida Portugalia-Austria, împreună cu premierul portughez.

Sunt așteptați de asemenea premierul britanic David Cameron, Karl XVI Gustaf, regele Suediei, vice prim-ministrul chinez care vine pentru a reaminti că președintele Chinei, Xi Jinping, visează ca ţara lui să găzduiască un summit al fotbalului.

„Sportul este astăzi în egală măsură geopolitică”, este de părere Pascal Boniface în cartea Geopolitica Sportului ( editura Armand Colin). Din punctul lui de vedere, graţie EURO 2016, Hollande va fi din nou în „centrul lumii”.
Un turneu de o asemenea anvergură este o ocazie pentru conducătorii ţărilor participante să consolideze relațiile personale.

În tribune, regulile sunt la fel de precise ca pe teren. Cei care nu vorbesc despre fotbal, sunt cei care realmente nu-l iubesc.
Acestea sunt momente în care , indiferent de animozitățile dintre unii şi alții, fotbalul îi unește.

Hiperprezenţa șefului de stat la aceste meciuri rezidă oarecum în faptul că Francois Hollande, de la alegerea sa în 2012, nu a venit nici măcar o dată la stadion în Parc des Princes, fapt regretat de proprietarii quatarezi ai clubului parizian. Protocolul obligă să fie așezat lângă Nasser Al – Khelaifi, președintele clubului Paris Saint Germain, ceea ce Hollande, spre deosebire de Sarkozy, a evitat.

În timpul meciurilor, șeful statului era mai degrabă „un șarpe rece”, povestesc apropiații din anturajul lui Nicolas Sarkozy, prezent deseori la meciurile lui PSG. „Cunoștea jucătorii, stilul de joc, configurările tactice”, povestește consilierul acestuia, Gasper Gantzer, care l-a acompaniat la toate partidele.

Pe Stade de France, ecranele instalate la picioarele VIP-urilor de prim rang  le permite să revadă fazele de meci. Hollande nu obișnuiește să se ducă la vestiare „decât foarte rar” , spre deosebire de Sarkozy, care o făcea deseori împreună cu copii săi. „Când cunoști acest sport , știi că jucătorii nu vor fi deranjați de asta, ba dimpotrivă”, adăugă Gantzer.

În tribuna oficială anumite acțiuni sunt pasibile de un cartonaș galben.

Într-o zi, la un meci, deputatul Partidului Socialist Pascal Cherki a început să urle, încurajând unul dintre jucători. „Nu poți sa strigi în halul asta!”, își amintește un apropiat.

Un alt deputat s-a supărat pe Pierre Blayau, președintele delegat al lui Paris Saint Germain, la un meci pe care echipa îl juca împotriva Le Mans, în 2005. Când Le Mans a marcat, deputatul s-a ridicat, şi îndreptându-se spre Blayau, a izbucnit, spunându-i că e lamentabil şi că așa ceva nu este posibil. „Sunteți bolnavi!”,  i-ar fi spus acesta președintelui PSG.

Cine spune că în tribuna VIP e altfel decât în tribunele obișnuite?