Stare de urgență și 100 de euro în plus la salariu pentru francezii revoltați

Francezii nu pot fi comparați cu românii pentru că nu pot fi comparați cu nimeni atunci când se ridică să își apere drepturile.

Citește și: O întrebare pentru Înalta Curte

Protestele recente din Franța ne-au dus cu gândul la demonstrațiile din Piața Victoriei. Facem comparații, cerem atitudine similară din partea Parlamentului European față de intervenția forțelor de ordine.

E normal. Franța se bucură de alt tratament decât România. La Bruxelles, la Strasbourg (glumind, să zicem că aici există și un motiv geografic), și oriunde în lume.

Și nu e bine, nu e e etic, nu e „european”. Dar e. Această realitate nu poate fi negată. Are cauze multe, cu rădăcini istorice, imposibil de enumerat și analizat în câteva rânduri. Una dintre ele – pragmatismul, uneori de-a dreptul feroce al francezului în a-și apăra drepturile și interesele. În „patria stângismului”, cum o denumesc unii, individualismul e la el acasă. Lovește-l pe francez la salariu sau la preț și vei obține o manifestație precum aceea din noiembrie -decembrie 2018.

Macron declară starea de urgență și mai dă 100 euro la salariu

Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a admis, luni seară, că există o stare de nemulţumire împărtăşită de numeroşi cetăţeni, dar a denunţat comportamentul „iresponsabil” al protestatarilor violenţi şi a decretat „starea de urgenţă economică şi socială”.

„În primul rând, nu uit că există o stare de furie, de indignare. Această indignare probabil este împărtăşită de mulţi francezi. Dar această stare nu trebuie să se reducă la comportamente iresponsabile, pe care eu le denunţ”, a declarat Emmanuel Macron, conform postului tv France Info, citat de Mediafax.

„Vrem o Franţă în care oamenii să poată trăi cu demnitate din muncă. Cer Guvernului şi Parlamentului să facă ce este necesar. Salariul minim va creşte cu 100 de euro pe lună începând din anul 2019. Orele suplimentare vor fi plătite şi nu vor mai fi impozitate. Le voi cere tuturor angajatorilor care pot să ofere prime de sfârşit de an să facă acest lucru, fără a fi impozitate”, a subliniat Macron.

El consideră că “efortul care le-a fost cerut pensionarilor a fost prea mare şi nu era corect”, și a anunțat eliminarea contribuţiilor sociale pentru pensiile mai mici de 2.000 de euro.

Un fel de transă colectivă

125.000 de manifestanți și 89.000 de poliţişti şi jandarmi s-au întâlnit pe străzile Franței numai sâmbătă, 8 decembrie, într-una din cele mai “pline” zile ale manifestațiilor organizate de “vestele galbene”. Autorităţile au anunţat luni seară că 4.523 de protestatari au fost reţinuţi începând din 17 noiembrie, iar 4.099 au fost plasaţi în arest preventiv.

Unele surse vorbesc de minimum 3 morți și sute de răniți în cele peste 3 săptămâni de manifestații, dar nicio instituție nu a pronunțat un bilanț total, oficial, al victimelor.

Ce s-a întâmplat acolo, mi-au povestit oameni aflați la fața locului.

Demonstranții francezi „intră intr-un fel de transă colectivă, nu se mai înțelege nimeni cu ei, poliția nu se prea amestecă de regulă. Nici măcar nu îmi pot imagina ce s-ar întâmpla la noi, dacă s-ar organiza acțiuni de genul asta, cu blocaj total de trafic în toată țara”, îmi spune Olimpiu Celea, unul dintre martori.

Iar “modul de acțiune” poate fi văzut în acest clip:

Ça se tend sur les manifestations #Giletsjaunes en #Savoie sur la VRU de #Chambéry pic.twitter.com/GZ7yphuWUI

— Nelly Assénat (@N_Assenat) November 17, 2018

Cu manifestanții nu e de joacă. Dar nici cu francezii care nu aprobă manifestația, și nu concep să le fie deranjată circulația, pentru o cauză în care nu cred.

“Parte a protestului a fost blocarea unor noduri rutiere și organizarea de filtre de circulație în orașe, nu doar într-o singură piață. Ciocnirile cu forțele de ordine de aici au apărut, de la contrele dintre participanții la protest și civilii neimplicați, care au forțat barajele”, povestește Celea.

Unul dintre civilii neimplicați, o femeie care își ducea copilul la spital cu mașina, a accident mortal un protestatar. Nu a fost cu intenție, dar incidentul spune multe despre felul de a fi al francezilor. Oare ce ar fi scris presa internațională dacă astfel de incidente s-ar fi petrecut în Piața Victoriei din București?

Containere în flăcări zburau de pe pod

Un alt român, Alexandru Bogdan Nițu, își povestește și el experiențele de la evenimentele din Franța, pe care le-a trăit din postura de conducător auto.

„Am fost acolo toată ziua. Mai întâi la Lyon, trei ore, și am trecut cu greu printre bușelile dintre protestatari și jandarmi, apoi aproape de Montpellier, unde am oprit la timp cât sa evit containerele în flăcări care zburau de pe pod“, relatează Nițu.

„Apoi am încasat gaze lacrimogene cot la cot cu protestatarii și la sfârșitul zilei mi-au mai condimentat unii existența aproape de granița cu Spania, unde la poarta de plată nu ne-au lăsat să trecem până nu ne-am pus vestele reflectorizante și asta sub privirile blânde ale poliției“, mai spune martorul aflat la volan în mijlocul evenimentelor.

El își încheie relatarea într-o notă metaforică: „Statul francez nu a existat în acea zi în zona de frontieră. Am fost alaturi de ei cu sufletul, însă din cauza lor dorm acum într-o rână și risc o amendă consistentă“.

Pe scurt, demonstranți violenți, asumându-și acțiunile, purtând veste care le atestă participarea și implicarea în eveniment. De partea cealaltă, „civili ne-demonstranți” la fel de hotărâți în a-și apăra drepturile și confortul.

În final, nici polițiștii nu au rămas cu mâinile în sân. Au rezultat sute de răniți, după cum relatează presa. S-a dat cu gaze lacromigene și cu spray. Se poate observa în clipul de mai jos:

Mai avem o diferență între protestele din Franța și cele din România. Și anume motivul acestora. La noi s-a manifestat pentru o cauză nobilă – lupta împotriva corupției, zic unii. Sau pentru a fi dat jos actualul guvern – zic alții. Oricum, o cauză abstractă, fără legătură cu interesul direct al protestatarilor.

Au și ei „penalii” lor

Nu au și francezii exemple de cazuri de corupție, de politicieni sau oameni de afaceri acuzați? Ba au.

Dar nu am auzit de nicio manifestație unde să se ceară o pedeapsă mai dură pentru doamna Christine Lagarde, actualul director al FMI, implicată în afacerea Tapie, pe vremea când lucra pentru guvernul francez.

Avem și exemple mai recente.

În urmă cu aproape o lună fost arestat Preşedintele director general al alianţei auto Renault-Nissan-Mitsubishi Motors, Carlos Ghosn, bănuit de încălcarea legislaţiei financiare. Marți, 20 noiembrie, banca franceză Societe Generale a încasat o amendă de 1,34 miliarde de dolari în SUA, pentru încălcarea legislaţiei referitoare la sancţiuni.

Energia francezului de rând

Francezul de rând își cheltuiește cea mai mare parte a energiei pentru scopul vieții sale – acela de a-și asigura un standard de viață cât mai ridicat. Și îi reușește.

Franța este țara cu unul dintre cele mai mari niveluri ale salariului minim legiferat din lume – 1.500 de euro pe lună. Și unde drepturile cetățeanului sunt respectate cu sfințenie dar și protejate cu cerbicie. Pentru că el, cetățeanul, individul francez, nu glumește în privința asta.

Gabriela Malcinschi a muncit timp de 10 ani în presa franceză. S-a stabilit în Hexagon imediat după 1989, a dobândit cetățenia. Interacțiunea cu foștii ei colegi din anii 90, modul de lucru întâlnit acolo, i-au schimbat radical modul de gândi și de a se raporta la propria persoană.

Venită din România cu o viziune negativă asupra a tot ce înseamnă curentele de stânga, pe care le asocia cu dictatura comunistă în care trăise, nu s-a sfiit să spună apropiaților că își va exercita dreptul de vot pe teritoriul francez optând pentru un partid de dreapta. „Dar cum să votezi cu dreapta?” – a întrebat-o un coleg, „că doar ești angajat, nu patron”.

Aceasta e mentalitatea, și nu pentru că angajatul francez ar fi un comunist fanatic, care doarme cu operele lui Marx la cap, sau repetă ca pe niște mantre citate din Sartre ori Beauvoir. Și nici pentru că n-ar avea altceva de făcut decât să îi invidieze pe cei mai bogați decât el.

Piață dură, pentru lucrători dinamici

Ba are. Își protejează interesul cu tenacitate, într-o piață a muncii dură dar bine pusă la punct, având poate printre cele mai liberale legislații și sisteme de lucru existente pe plan mondial.

Într-o redacție din Franța, când reporterul acreditat la primărie lipsește o zi, șeful nu are voie să trimită la primărie alt reporter, cu alt portofoliu de activitate. Angajează un freelnacer, pentru o zi, cu contract de muncă și taxe plătite. Până să fie angajată permanent la un ziar, Gabriela Malcinschi a avut 44 astfel de contracte, pentru perioade între o zi și trei luni. La fel se procedează și în alte domenii de business.

Să fim realiști, unde, când, un manager din România ar face astfel de angajări și câți lucrători români ar accepta?

Din punctul de vedere al raportării la autorități, francezii nu pot fi comparați cu românii și de fapt cu niciun alt popor din lume.

Mai nou, nu ne prea place de ei. Ne ironizează, ne prezintă ca pe niște cerșetori, în reviste și emisiuni TV umoristice. Dar trebuie să le recunoaștem calitatea neoficială de “părinți ai protestelor”. Ei, francezii, au organizat ceea ce mulți consideră “cel mai important protest al tuturor timpurilor” – Revoluția de la 1789. Cu bunele și relele ei, acea revoluție a schimbat istoria pentru totdeauna și a definit un popor de luptători pentru drepturile indivizilor.