SUA şi UE, acord istoric

SUA și UE contracarează hegemonia Chinei

Discuţiile privind demararea procesului de facilitare a schimburilor comerciale între cele două maluri ale Atlanticului prefigurează de fapt cea mai importantă înţelegere comercială din istorie. Zarurile au fost aruncate, iar semnalele politice arată că demersul este ireversibil, chiar dacă o serie de prevederi ale acordului trebuie armonizate. În privinţa Europei, Berlinul a dat deja semnalul anunţând că așteaptă o implementare cât mai rapidă a proiectului, în vreme ce președintele BarackObama a legitimat tema chiar în discursul despre starea naţiunii. Liderul de la Washington a vorbit despre acordul de liber-schimb ca fiind cea mai viabilă măsură de consolidare a raporturilor comerciale cu partenerii europeni, evident în contextul reducerii dependenţei faţă de China. Mai exact, în 2012, valoarea schimburilor între SUA şi China s-a ridicat la peste 536,2 miliarde de dolari, însă din această sumă, peste 425,6 miliarde au reprezentat exporturile asiaticilor pe piaţa americană. Pe fond, declaraţia formală vine la doi ani după ce Washingtonul şi Bruxelles-ul au declarat război produselor fabricate în China, astfel că spaţiul de liber-schimb asumă ameliorarea regimului fiscal ce guvernează tranzitul de mărfuri între cele două maluri ale Atlanticului. De cealaltă parte, Beijingul şi Moscova s-au coalizat din raţiuni similare, fiind deja în vigoare mai multe parteneriate strategice.

Luat în discuţie de câţiva ani, un acord de liber-schimb SUA-UE a căpătat un nou avânt la sfârşitul lui 2011, după eşecul negocierilor internaţionale realizate sub egida Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Acesta a fost practic semnalul politic de care era nevoie pentru ca subiectul să avanseze la nivel instituţional.

Preţuri mici vs șomaj

Concret, acordul va însemna renunţarea la taxele vamale fie complet, fie pentru o gamă de produse stabilită de părţi. Un amendament mai mult decât relevant spune că principiul baremului tarifar va împiedica cele două entităţi să intre pe piaţa celeilalte cu preţuri sub cele practicate de producătorii autohtoni. Bariera tarifară lasă loc însă unor surprize de ambele părţi, întrucât preţul nu va fi singurul parametru relevant în această ecuaţie.

Pentru România se deschide, fără doar şi poate, o oportunitate de export puţin accesată până la acest moment, însă reculul este la fel de important, iar invadarea pieţei cu produse ieftine şi de o calitate superioară poate sufoca anumite segmente autohtone. Așadar, în funcţie de punctele forte sau vulnerabile ale fiecărei economii europene, unele industrii vor înregistra avantaje, în vreme ce anumite sectoare vor alimenta șomajul. Conform unui oficial român al Agenţiei Naţionale de Import-Export, Bucureștiul se aşteaptă la o creştere relevantă a exporturilor pe segmente unde preţurile sunt considerate competitive – mobila, vinul, confecţiile, echipamentele industriale şi produsele bio. Din sens contrar se prezumă că europenii vor beneficia de echipamente high-tech, automobile și electrocasnice mai ieftine, în vreme ce preţul călătoriilor cu avionul ar putea să scadă, graţie importului de tehnologie aeronautică „made in USA”.

Se prefigurează însă o problemă, aceea a mărfurilor agricole, în contextul în care produsele modificate genetic sunt permise în SUA, dar prohibite pe piaţa europeană. Se discută deja despre limitarea cooperării pe acest segment sau despre găsirea unor soluţii adecvate de informare prin ambalarea corespunzătoare a produselor cu astfel de proprietăţi.