Tăriceanu, achitat definitiv de Înalta Curte

Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) l-au achitat definitiv pe Călin Popescu Tăriceanu în cauza în care a fost trimis în judecată de către procurorii DNA pentru mărturie mincinoasă.

• Raed Arafat chemat la Parchetul Militar
• Zelenski, supărat: Este lipsit de respect să călătorești la Moscova și să nu vii la Kiev
• Bolojan: Voi continua să exercit mandatul de premier astfel încât să asigurăm stabilitatea guvernării
• Grindeanu: „Mai bine o opoziție cu voce, decât o guvernare cu capul plecat!” PSD retrage sprijinul politic pentru Ilie Bolojan
• Rumen Radev, câștigător al alegerilor parlamentare: O victorie a speranței asupra neîncrederii, o victorie a libertății asupra fricii

Călin Popescu Tăriceanu a fost acuzat ca în declarația de martor pe care a dat-o la parchet într-un  alt dosar ar fi făcut afirmații necorespunzătoare adevărului și nu ar fi spus tot ceea ce știa în legătură cu fapte și împrejurări esențiale, fiind trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă. 

Judecătoarele Mirela Sorina Popescu, Francisca Maria Vasile, Silvia Cerbu și Ana Hermina Iancu de la Înalta Curte l-au achitat pe Călin Popescu Tăriceanu, arătând că acesta nu a urmărit împiedicarea actului de justiție, ci valorificarea unui drept recunoscut de lege și pe care organul judiciar l-a ignorat. Este vorba despre dreptul la tăcere și dreptul de a nu se incrimina. Deși procurorii au indus ideea unei implicării a lui Tăriceanu în activități infracționale, aceasta nu a fost dovedită.

Judecătoarea Ioana Bogdan a făcut opinie separată, pronunțându-se în favoarea trimiterii dosarului la rejudecare.

„Faţă de toate argumentele prezentate mai sus, a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi de favorizare a făptuitorului. A solicitat să se constatate că inculpatul nu a făcut nicio afirmaţie mincinoasă, ci numai afirmaţii conforme realităţii, care se coroborează cu cele expuse de ceilalţi martori, de suspecţii din dosarul …./P/2015, şi cu datele obţinute din punerea în aplicare a mandatelor de siguranţă naţională. De asemenea, a solicitat să se constate că inculpatul nu a omis nimic din faptele sau împrejurările esenţiale ale cauzei. S-a subliniat, din nou, că cele mai multe dintre aspectele analizate mai sus, ce formează totodată obiectul acuzaţiei din prezentul dosar nu au reprezentat nicidecum împrejurări esenţiale pentru soluţionarea cauzei ce s-a format din dosarul de urmărire penală nr…../P/2015.

În ceea ce priveşte acuzaţia privind pretinsa săvârşire a infracţiunii de favorizarea făptuitorului, s-a subliniat că, în condiţiile în care inculpatul nu a făcut decât să prezinte realitatea în cuprinsul declaraţiei sale de martor, nicicum nu se poate susţine că ar fi dat un ajutor în scopul împiedicării/îngreunării cercetării şi tragerii la răspundere penală a inculpaţilor cercetaţi în dosarul nr. …./P/2015. Lipsa oricărui pretins ajutor din partea inculptului rezultă şi din cel de-al doilea argument prezentat anterior, în legătură cu pretinsa infracţiune de mărturie mincinoasă, respectiv caracterul evident neesenţial al aspectelor ce au format acuzaţia adusă lui A. în raport de obiectul cauzei formate din dosarul nr.
…./P/2015.

S-a mai subliniat faptul că, oricum, infracţiunea de favorizare a făptuitorului nu poate fi niciodată reţinută în concurs ideal de infracţiuni, respectiv ca fiind săvârşită prin aceeaşi faptă și infracţiunea de mărturie mincinoasă. A reţine un concurs ideal de infracţiuni în ipoteza unei pretinse declaraţii mincinoase, ar însemna să se dea relevanţă penală de două ori aceleiaşi fapte, fără a se tinde la protejarea a două obiecte juridice distincte. Criteriul unicităţii (sau dualităţii, în funcţie de perspectiva din care este privit) obiectului juridic a fost subliniat şi în literatura de specialitate.

Mărturia mincinoasă şi favorizarea făptuitorului reprezintă infracţiuni ce au acelaşi obiect juridic, şi anume protejarea relaţiilor sociale privind buna înfăptuire a justiţiei. Or, din acest punct de vedere, în ipoteza cauzelor penale, infracţiunea de mărturie mincinoasă trebuie privită ca o incriminare specială a unei anumite modalităţi de a „da un ajutor” unui făptuitor. Infracţiunea de favorizarea făptuitorului, prin chiar modalitatea de exprimare a elementului material, operează ca o incriminare generală în cadrul primelor infracţiuni din Titlul IV al Părţii Speciale a Codului Penal. Într-o asemenea situaţie se aplică, evident, principiul general al dreptului, specialia generalia derogant, în acest sens fiind şi practica judiciară a instanţelor de judecată care, în cauze în care au reţinut săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dată în contextul unei cauze penale și în scopul de a ajuta făptuitorul, nu au reţinut în concurs şi infracţiunea de favorizarea făptuitorului (ori de favorizarea infractorului, astfel cum se prezenta aceeaşi infracţiune în Codul Penal anterior), făcând referire la următoarele decizii din practica judiciară: decizia nr. 1319/2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (disponibilă pe www.legalis.ro); decizia nr. 146/2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în B.J.C.A. Cluj 2010); decizia nr. 1061 din 18 aprilie 1974 a fostului Tribunal Suprem, în CD. 1974.

S-a susținut că toate cele menţionate în memoriu sunt confirmate, în special, de declaraţiile martorilor date în faza de cercetare judecătorească ce atestă, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul nu a săvârşit infracţiunile de care este
acuzat.

Apărarea a precizat că încă din timpul urmăririi penale a susţinut că acuzaţiile nu sunt fondate şi că inculpatul A. nu a săvârşit nicio infracţiune. De asemenea, nu au existat niciodată probe sau măcar indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi săvârşit vreo infracţiune, iar totalitatea probelor administrate în cursul urmăririi penale nu fundamentează sub nicio formă acuzaţiile aduse prin actul de sesizare lui A., dimpotrivă, există probe certe, relevante, clare şi indubitabile în sensul nevinovăţiei acestuia”, se arată în Decizia Înaltei Curți.

În martie, Călin Popescu Tăriceanu scria pe pagina sa de Facebook că este convins că „niciun judecător corect” nu-l va condamna în baza dosarelor DNA.

„Miza acestor procese împotriva mea nu este condamnarea în instanță, pentru că și pentru niște procurori iohanniști este destul de clar că dosarele sunt subțiri și nici un judecător corect nu le va da vreodată dreptate! Miza acestor procese este murdărirea a 30 de ani de carieră politică. Este încercarea de ștergere cu buretele a tuturor realizărilor pe care le-am avut ca Prim-ministru. Miza este de a pune cu botul pe labe orice opozant al dlui Iohannis și de a oferi poporului sânge în loc de pâine!

Procurorii DNA știu că nu au nici o dovadă împotriva mea, pentru că știu că nu am făcut nimic ilegal – nici în calitatea de Prim-ministru și nici în cea de Președinte al Senatului – dar au o sarcina politică trasată de la cel mai înalt nivel al statului român! Și pentru că știu că nici un judecător corect nu mă va condamna pe dosarele lor mincinoase, încearcă să mă condamne în opinia publică! Măcar așa să-și îndeplinească sarcina trasată de stăpânul lor!”, scria Călin Popescu Tăriceanu.