Casa Regală a României nu l-a recunoscut niciodată pe Paul Lambrino drept un membru al familiei regale. Conform istoricilor, Zizi Lambrino, bunica lui Paul Lambrino, a luat 500.000 de franci elvețieni, în schimbul cărora a renunțat la drepturile pentru copilul său, Carol Mircea Lambrino, tatăl lui Paul Lambrino . Și totuși, în 1953, justiția portugheză a decis ca averea lui Carol al II-lea, de aproape 850.000 de dolari, să fie împărțită între Elena Lupescu (circa 210.000 dolari), Regele Mihai și Carol Mircea Lambrino (circa 315.000 dolari fiecare). După Revoluție, Paul a început demersurile pentru a intra în posesia averii lui Carol al II-lea, prin cumpărarea drepturilor succesorale ale moștenirii Elenei Lupescu, contra sumei de 50.000 de dolari.
Unicul scop al lui Paul Lambrino nu a fost acela de a fi recunoscut moștenitor al tronului României, ceea ce nici nu avea cum să se întâmple, ci de a pune stăpânire pe o avere uriașă, deși nu există nici act de moștenire al Elenei Lupescu din partea lui Carol al II-lea.
Ca absurdul să atingă cote maxime, Paul își schimbă numele în „Al României”! Nerecunoscut de Casa Regală a României, Paul al României a adoptat o tactică pe care o regăsim și la Bercea Mondial: căpătarea de statut și influență printr-o cumetrie cu familia prezidențială. El a țintit direct către președinte: Traian Băsescu i-a botezat fiul pe care Paul îl are cu Lia.
Reţeaua
În paralel, a fost nevoie de apariția restului de personaje cu influență, care au fost așii de pe masa de poker a retrocedărilor, personaje care au beneficiat de pe urma funcțiilor ocupate în infrastructura statului. Primul și cel mai cunoscut, Remus Truică, care și-a format o influență enormă și încrengături puternice de pe vremea în care era în cabinetul lui Adrian Năstase. Nu mulți români se pot lăuda totuși cu un palat și o curte de 10 hectare în pădurea Snagov. Dan Andronic – șeful Evenimentului Zilei, Beny Steinmetz, miliardarul care controlează Gold Corporation, Tal Silberstein, și Arthur Finkelstein, foștii consilieri israelieni ai lui Tăriceanu, precum și ai PSD, sau Traian Băsescu, Marius Marcovici (și el membru al unui cabinet de premier – Călin Popescu Tăriceanu) au fost și ei implicați în această morișcă transpartinică, fără ca premierii care i-au avut angajați să fie neapărat implicați în afacere.
Totul, pentru a pune mâna pe 50 de clădiri istorice simbol și 600 de kilometri pătrați de terenuri (din suprafața de 238.391 kilometri pătrați ai țării) care însumează peste o jumătate de miliard de euro. Cea mai mare solicitare a unui pseudo-prinț de retrocedare din suprafața reală a României!
Spre comparație, Regele Mihai a revendicat și a obținut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile câteva proprietăți lăsate de bunicul său, regele Ferdinand, prin testament direct. El nu a revendicat nimic din ce a aparținut tatălui său, proprietate privată.

















































