Democrații au solicitat unui Senat republican să răstoarne votul cetățenilor din 2016, să-l demită pe președintele Donald Trump și să se asigure că nu va mai candida. Firesc, așa ceva nu avea cum să se întâmple.
O națiune „noi vs. ei”
În luna decembrie s-au făcut nu mai puțin de 7 măsurări sociologice naționale în Statele Unite pentru a se determina opinia cetățenilor în privința punerii sub acuzare și îndepărtării din funcție a președintelui Trump. Exceptând două sondaje (Yahoo/YouGov și FoxNews) toate au relevat că majoritatea populației se opune punerii lui Trump sub acuzare, concomitent că, Donald Trump se bucură de susținerea unei majorități în Statele Unite.
Pe de altă parte, se observă o polarizare uluitoare a societății. Însă, până și votanții democrați fanatizați știau că încercarea de a-l pune pe Trump sub acuzare este doar o făcătură politică. A-l vedea pe fostul vicepreședinte Joe Biden ca pe o victimă a administrației Trump este, totuși, o chestiune exagerată.
După cum a subliniat Trump în timp ce-și prezenta triumfal în fața Congresului darea de seamă privind starea națiunii, SUA se află în plină revoluție a „gulerelor albastre”- noțiunea desemnând muncitorul industrial. Potrivit Gallup, 74% cred că anul viitor vor trăi mai bine, iar 59% spun că acum trăiesc mai bine decât în urmă cu un an.
Cele 7 milioane de noi locuri de muncă apărute de cînd Trump ocupă Casa Albă, măsurile luate împotriva de-industrializării, creșterile salariale și alte măsuri similare nu aveau cum să nu fie observate de populație. Mai mult, nu au cum să fie ignorate. Cum nu pot fi nici obturate de așa-zisa „elită” care-l vrea pe Trump dizlocat din fruntea țării.
De ce a eșuat demersul democraților?
În luna decembrie, democrații l-au acuzat pe Donald Trump că a exercitat presiuni asupra Ucrainei pentru a obține defăimarea unui potențial rival în cursa pentru al doilea mandat la Casa Albă, anume Joe Biden. Propriu-zis, democrații cereau ca o discuție telefonică între președintele american și omologul său ucrainean Volodymyr Zelenskiy să fie relevante pentru acuzare, în timp ce chestiunile abordate să fie tratate ca inexistente.
Anume, că fiul fostului vicepreședinte, Hunter Biden, chiar a ajuns în consiliul de administrație a unei companii energetice corupte – Burisma Holdings, cu o retribuție de 83.000 de dolari pe lună, în timp ce tatăl său, vicepreședintele Biden, era principalul monitor internațional al corupției din Ucraina. Trump a cerut pur și simplu investigarea cazului de către procuratura din Kiev.
Profesorul de drept constituțional Alan Dershowitz a susținut că, deși un președinte poate fi suspendat din funcție pentru săvârșirea unei fapte penale, indiferent de motiv, în ideea unui „quid pro quo” (teză susținută de democrați), baza pentru suspendarea din funcție impune ca acel „quo” să fie ceva ilegal. Adică, Trump să fi solicitat ceva ilegal de la omologul său ucrainean.
La fel, a avea motive mixte pentru a solicita un act juridic (o anchetă privind presupusa corupție) nu ar fi un motiv suficient pentru acțiune, spunea profesorul Dershowitz. El a observat că „toți acționează cu ochii și cu motivele îndreptate spre realegerea președintelui” și că aceasta nu face actele ilegale mai legale, cum nici pe cele legale nu le face ilegale.
Ceea ce este interesant aici este faptul că Dershowitz a fost mereu un susținător al democraților și un opozant deschis al lui Trump. În continuare, el rămâne un susținător al lui Biden! Atitudinea lui s-a schimbat doar în privința abuzurilor de drept comise de democrați, el scriind chiar o lucrare (The Case Against Impeaching Trump) prin care explică complicațiile utilizării justiției în bătălia politică.
De asemenea, profesorul Dershowitz a tras un semnal de alarmă că Uniunea Americană pentru Libertăți Civile (ACLU), în loc să rămână o organizație neutră, a devenit o organizație dedicată promovării obiectivelor politicii de stânga (democrate) și marginalizării conservatorilor, adaptându-se unui adevărat trend în Statele Unite, dar care susține un și mai mare clivaj în societate. Totul este fie pro, fie contra trump.

Un al doilea coșmar și mai mare pentru democrați este că Joe Biden este în urmă în majoritatea sondajelor, socialistul Bernie Sanders (78 de ani), la fel ca la precedentele alegeri, aflându-se pe primul loc pentru nominalizare în statele Iowa, New Hampshire și California, fiind o adevărată mașină de tocat democrați.
„Crazy Bernie”, cum îi spune Trump, politicianul cu vederi comuniste din Vermont, a fost forțat la precedentele alegeri să iasă din cursa electorală și să își cedeze locul candidatei Hillary Clinton, mișcare ce se vrea repetată acum cu Joe Biden. Altminteri, Biden nu are cum să fie nominalizarea democraților pentru a intra în competiție cu „republicanul” Trump.
Războiul nu s-a încheiat
Senatul, condus de republicani, a votat în favoarea achitării președintelui în exercițiu cu 52 contra 48 de voturi pentru acuzația de abuz de putere și cu 53 contra 47 de voturi în cazul acuzei de obstrucționare a Congresului.
Dacă ar fi fost condamnat pentru ambele acuzații, Donald Trump ar fi trebuit să predea conducerea vicepreședintelui Mike Pence. Însă, încercarea de a-l înlătura de la Casa Albă a întrunit doar sprijinul democraților din Cameră și a grupului democrat minoritar din Senat.
Președintele Camerei, Nancy Pelosi, a declarat că Donald Trump rămâne „o amenințare continuă pentru democrația americană”. Dar, adevărul este că au fost sosit zilele proaste pentru establishment, pentru „deep state”, pentru „mlaștina” de la Washington D.C. pe care Donald Trump a promis că o va asana.
Agențiile de informații din SUA presa și „statul profund” au căutat în ultimii ani să împiedice candidatura lui Donald Trump pentru funcția supremă în stat, să-l răstoarne de la putere pe baza de acuzații false că în spatele alegerii lui s-ar fi aflat agenți ai Kremlinului, încercând acum să-l pună sub acuzare pentru a-i bara calea spre un al doilea mandat în fruntea Casei Albe.

















































