Un transsexual face carieră… pe seama femeilor

În societatea americană contemporană cei care fac parte din grupuri majoritare au viață tot mai grea, fie ei bărbați albi, familii heterosexuale ori creștini. Incluziunea pervertită a dus la aberații, unul dintre domenii fiind sportul feminin.

• Nadia, Steaua României
• Când ne dezvelim genunchii…
• O companie americană construiește la Cluj primul centru de date din lume cu Inteligența Artificială Cuantică
• Val de naturalizări fără precedent! Număr record de pașapoarte germane în 2025
• Putin: Nimeni nu poate spune proveniența unui aparat de zbor până când nu este efectuată o expertiză

De la transsexualul virgină la transsexualul sportivă

În urmă cu doi ani, celebrul regizor român Andrei Șerban explica în emisiunea „Profesioniștii”, a Eugeniei Vodă, de ce a plecat de la Universitatea Columbia. Urma să fie angajat un nou profesor – „de preferință o femeie de culoare, care dacă este gay e foarte bine,  iar dacă este un bărbat, de preferință să fie portorican sau de culoare”, le-a spus decana celor din comisia de angajare, prezidată de profesorul român. „După care s-a adeverit că cineva care era foarte foarte bun nu a fost luat. A fost luat altcineva, care era o persoană gay, de culoare.”

Picătura care a umplut paharul a fost când a venit un tânăr transsexual la audiție cu monologul Julietei: „Monologul Julietei – în monologul Julietei este Julieta, care este o fată de 14 ani, puritatea întruchipată, care este absolut imposibil pentru mine să cred că acest băiat, care a devenit fată acum, poate să fie Julieta.”

Dacă în artă mai e cum mai e cu transsexualii, în alte domenii situațiile sunt dramatice, cum e cazul sportului.

La nivel mondial nu există reguli unitare privind participarea transsexualilor în competiții sportive feminine – eu n-am auzit până acum ca vreun transsexual să fi concurat împotriva bărbaților – și ca urmare fiecare federație internațională are propriile reguli.

De pildă, la JO de la Tokyo a fost un miniscandal când la haltere a participat transsexualul neozeelandez Laurel Hubbard. Federația Internațională de Haltere avea două reguli: nivelul de testosteron să nu depășească o anumită limită, iar procesul de transformare să fi fost încheiat de cel puțin 4 ani. Până la urmă, Hubbard n-a obținut rezultate remarcabile, deși era printre favorite.

Laurel Hubbard Foto: captură de ecran, NBC

În noiembrie, însă, Comitetul Olimpic Internațional (CIO) a ratat o bună ocazie de a tăcea. În loc să fie înțelept, a decis contrariul și a emis o poliloghie pe 6 pagini. Nu-i trec titlul fiindcă mi-e teamă că adorm până-l termin de scris, atât de lung și plictisitor e. Mărturisesc, nici nu am continuat să citesc după paragraful următor: „În conceperea acestui cadru, CIO recunoaște că revine fiecărui sport și conducerii acestuia [dreptul] să stabilească când un sportiv are un avantaj disproporționat față de competitori, luând în considerare specificul fiecărui sport. Ca urmare, CIO nu are autoritatea să emită reguli de admitere pentru fiecare sport, disciplină sau competiție în diferite jurisdicții naționale și sisteme sportive.”

După părerea mea, suntem în fața unui caz clasic din categoria: un prost aruncă piatra în apă și 10 deștepți se chinuiesc s-o scoată.

Abia aștept să văd lotul olimpic afgan plin de transsesxuali! Glumesc eu, dar s-ar putea să vedem femei afgane transformate în bărbați ca să aibă dreptul la viață socială.

Ana Carasco, 2018 Foto: Wikipedia

Dacă este vorba despre egalitate adevărată, eu n-am înțeles niciodată de nu sunt competiții de șah mixte? „Înțelepții” egalitariști din sport consideră cumva că femeile sunt mai proaste decât bărbații? Sau se tem să nu se întâmple ca în motociclism, unde o tânără, Ana Carrasco, a învins peste 40 de tineri (i-am luat în calcul doar pe cei care au concurat în mai multe etape) și în 2018 a câștigat titlul mondial la ultimul viraj din ultima etapă a clasei Supersport 300? Nefiind nici transsexuală, mai fiind și albă, și din Europa, normal că nici măcar n-a fost propusă pentru sportiva anului la nivel mondial, nici măcar titlul de revelația anului nu l-a câștigat. L-a câștigat plângăcioasa Naomi Osaka. Ce mare brânză că o femeie câștigă o competiție eminamente masculină, într-unul dintre cele mai riscante sporturi, nu?

Transsexualul care a spulberat recordurile

Știți cine este Lia Thomas? Nu vă simțiți complexați dacă nu, până în decembrie 2021 nici eu nu știam cine e. Este un/o înotător/toare americană. Gata cu „political correctness”, doar nu suntem comuniști trași cu cheița! Este un transsexual care se crede femeie. Până aici, nici o problemă. Problemele au apărut după ce-a participat la mai multe probe feminine de înot la nivel NCAA (National Collegiate Athletic Association – Asociația Sportivă Studențească Națională).

Lia Thomas la emisiunea lui Tucker Carlson Foto: captură de ecran

Dacă organizatorii ar fi ținut cont de părerea avizată a lui Caitlyn Marie Jenner , n-ar mai fi fost scandal pentru că Lia Thomas n-ar fi avut voie să concureze cu fetele. Transsexualul Caitlyn Jenner a devenit celebru ca Bruce Jenner, el fiind campionul olimpic al decatlonului la JO Montreal 1976, iar în 2021 a spus clar și răspicat că transsexualii nu ar trebui să fie admiși în competițiile feminine fiindcă sunt avantajați din start.

Tocmai pentru a preîntâmpina asemenea situații, mai multe state americane au dat legi care interzic la nivel școlar participarea transsexualilor în competițiile feminine, mai ales că în multe cazuri este vorba și despre burse sportive care asigură admiterea în universități.

William Thomas – pe vremea când era bărbat se numea William și concura în Ivy League (o competiție mai slabă) – avea două cele mai bune rezultate… feminine. De pildă, la 500 yarzi liber el avea 4:18.72, iar recordul NCAA deținut de celebra Katie Ledecky este 4:24:06. Acum a înotat în 4:34:06, stabilind un nou record pentru Ivy League. Și la 1650 yarzi Thomas avea rezultat mai bun decât Ledecky: 14:54.76, respectiv 15:03:31. Acum a realizat 15:59.71. Chiar și așa a avut 38 de secunde față de a doua clasată. Ledecky a câștigat cu 28 de secunde avans când a stabilit recordul în 2018.

Doar la 200 yarzi o femeie are rezultat mai bun decât el, o altă multiplă laureată olimpică și mondială, Missy Franklin. Recordul ei NCAA este 1:39:10, în timp ce rezultatul cel mai bun al lui Thomas, tot când era bărbat, este 1:39.31. Acum a reușit numai 1:41.93, suficient cât să câștige și această probă. Toate rezultatele Liei constituie noi recorduri feminine pentru Universitatea din Pennsylvania și ale piscinei din Akron (Ohio).

Prima dată și-a manifestat nemulțumirea o coechipieră, care n-a vrut să-și dea numele ca să se poată angaja după ce termină facultatea. Potrivit Fox News, ea a declarat pentru OutKick: „Aproape fiecare le-a spus antrenorilor că nu le place asta. Antrenorului nostru [Mike Schnur] îi place tocmai să câștige. E ca majoritatea antrenorilor. Cred că în secret fiecare știe că e modul greșit în care s-o faci.

Când toată echipa e împreună, trebuie să reacționăm cam așa: «O, Doamne, hai, Lia, e extraordinar, ești uimitoare!» Este prefecătorie.”

William Thomas a fost al doilea din echipă în All-Ivy League în sezonul 2018 – 2019, însă colega de echipă consideră că: „Ivy League nu este o competiție de natație rapidă, deci, de aceea e în mod deosebit ridicol că noi am putea avea un campion NCAA. Niciodată nu s-a întâmplat cu cineva venit din Ivy League.”

Ulterior, o altă coechipieră a dezvăluit adevăratele sentimente din cadrul echipei, chiar dacă Universitatea Pennsylvania le-a cerut – în cel mai pur stil comunist – să nu discute cu presa despre Thomas: „S-au simțit atât de descurajate fiindcă indiferent cât de mult se antrenează, vor pierde.

De obicei, ele își pot reveni și știu că dacă se vor antrena mai bine decât competitorii și vor da tot ce pot, vor învinge. Acum, vor merge la antrenamente știind că indiferent ce vor face, nu vor putea învinge. Cred că asta gândesc toate.

De obicei, toți aplaudă, toți urlă și ovaționează când cineva câștigă. Când Lia a atins marginea bazinului a fost liniște. Când Anna [Kalandadze] a sosit a doua, mulțimea a izbucnit în aplauze!”

Lia Thomas Foto: captură de ecran

Reacția lui Thomas după una dintre victorii spune totul despre caracter: „A fost atât de ușor, n-am forțat!” La 500 yarzi rezultatul a fost sub așteptări, dar s-a consolat: „Cel puțin sunt numărul 1 în țară!”, ceea ce-a făcut-o pe coechipieră să remarce: „Firește că e numărul 1 în țară fiindcă are avantaj fizic clar după ce a trecut prin adolescență ca băiat și s-a antrenat ani cu testosteron. Bine-nțeles că ești numărul 1 în țară când bați un grup de femei. Nu e ceva cu care să te fălești!”

Se presupune că sportul ar trebui să fie corect. Ce părere are sportiva intervievată? „În timp ce ei [NCAA] spun că le pasă de noi, interesele noastre sunt în conflict direct cu interesele Liei privind concurența și competiția corectă. Noi o sprijinim pe Lia să ia propriile decizii pentru viața ei, dar nu poți veni după aceea să încalci drepturile altor oameni. Dreptul tău nu este deasupra dreptului altuia!”

Ulterior, părinții înotătoarelor din echipa Universității Pennsylvania au trimis o scrisoare NCAA în care au cerut să se asigure condiții echitabile pentru înotătare: „Miza este integritatea sportului feminin. Precedentul făcut – unul în care femeile nu au loc echitabil și protejat pentru a concura – este o amenințare directă la adresa concurentelor din fiecare sport. Care sunt limitele? Cum respectă asta angajamentul NCAA de a asigura un mediu corect pentru sportivele studente?

Este datoria NCAA să facă o declarație oficială privind acest subiect.”

Până la ora redactării, NCAA nu avusese vreun răspuns. Doar Universitatea Pennsylvania, care le învinovățește, practic, pe înotătoare, a dat un comunicat: „Vă rugăm să luați la cunoștință că le sprijinim total pe toate sportivele studente și vrem să ajutăm comunitatea noastră să accepte succesul în bazin al Liei din această iarnă.

Penn Athletics este decisă să fie un mediu primitor și inclusiv pentru toți sportivii studenți, antrenori și personal și suntem dedicați acestui angajament azi și în viitor.”

Daily Mail susține că mesajul avea și legături la: „counseling and psychological services, the LGBT Center, Restorative Practices and our Center for Student-Athlete Success staff.” Probabil ca să li se explice fetelor că locul femeilor e la cratiță, nu să concureze cu transsexualii.

Care este soluția? Cea de-a doua înotătoare intervievată a spus: „Nu știu care este soluția, dar știu că asta nu este! Lumea spune că s-ar fi putut ca transsexualii să fi fost marginalizați în trecut și se presupune că asta ar ajuta, dar nu poți ajuta comunitatea trans marginalizând femeile.”

Ei, dacă vrei, poți, ca în acest caz!

O posibilă „soluție” a găsit prima intervievată: „Când voi avea copii sper să fie toți băieți fiindcă dacă voi avea fete care vor să facă sport în colegiu, succes, [adversarii] vor fi toți bărbați biologic care susțin că sunt femei! Acum avem unul, dar dacă aveam 3 în echipă? Ar fi fost 3 fete mai puțin în competiție.”

Soluția e simplă. Costă, dar e simplă. Fiecare competiție, începând de la cele sătești și de stradă, să aibă categoriile: feminin, masculin, trans. Iar la trans să concureze cele care s-au transformat din bărbați cu cei care s-au transformat din femei. Dacă nu suntem misogini și vrem incluziune adevărată, s-o avem, nu? Dacă suntem misogini, atunci, da, femeile e musai să concureze cu bărbații care se cred femei!