Valeriu Stoica
Revista

Valeriu Stoica: Lupta anticorupţie nu poate scuza abuzurile

Fost ministru al Justiției și un eminent profesor de Drept, Valeriu Stoica a vorbit pentru  Q Magazine despre societatea românească și despre pasiunile personale.

Generaţia Unirii

Q Magazine. La scara Istoriei, trei decenii nu înseamnă mult, la scară umană reprezintă, uneori, o viaţă. Cum priviţi cei treizeci de ani de libertate, care se vor împlini în 2019? Pe de altă parte, cum caracterizaţi societatea românească în preajma Centenarului?

Valeriu Stoica. A gândi la scara istoriei este fie o formă de resemnare, pentru a putea suporta mai ușor tragediile ei, fie un mod cinic de a le justifica. Îi prefer pe cei care fac eforturi pentru a gândi la scară umană. Istoria este mai bună sau mai rea în funcţie de rezultanta acestor eforturi.

Aș fi bucuros dacă românii ar avea astăzi idealismul și energia generaţiilor de la 1848 și 1918. Fără aceste generaţii România nu ar fi existat, iar în anul următor n-ar mai fi fost niciun Centenar. Sunt un optimist incurabil și sper că va mai apărea o generaţie asemănătoare, cu sentimente și naţionale, și europene, la fel de puternice. Nu putem avea o Românie mai bună cu români tot mai puţini și tot mai puţin motivaţi de ţara lor.

Q Magazine. S-a tot vorbit despre necesara reformă a clasei politice. Inclusiv dumneavoastră aţi tras semnale de alarmă, la timpul potrivit. Unde ne găsim în prezent?

Valeriu Stoica. Pentru că partidele nu au avut suficientă putere de autoreformare, am asistat în ultimii ani la o „limpezire“ a clasei politice de către instituţiile de represiune penală. Este adevărat că „frica păzește bostănăria“, dar reforma reală a clasei politice se poate înfăptui numai din interiorul partidelor, de către lideri cu voinţă puternică și cu viziune asupra României, asupra Europei și asupra locului acestora în  lumea de astăzi. Asemenea lideri potenţiali există, dar partidele nu știu sau nu vor să-i scoată în faţă. PNL și PSD, cele mai importante forţe politice din perioada post-decembristă, au nevoie de o politică de resurse umane inteligentă, coerentă și eficientă pentru a-și descoperi liderii și pentru a se solidariza cu ei și prin ei.

Să respectăm Constituţia

Q Magazine. Este nevoie de un nou contract social între societate și clasa politică, contract codificat într-o altă Constituţie? V-aţi exprimat în favoarea instituirii unui regim parlamentar pur, care să depășească „tradiţia românească a voievodului“. De asemenea, v-aţi arătat adeptul Parlamentului unicameral. Mai sunt aceste propuneri de actualitate?

Valeriu Stoica. Am făcut aceste propuneri când încă mai credeam că există resurse de clarviziune în clasa politică pentru a face ajustările de fineţe ale instituţiilor constituţionale. Între timp,  m-am „înţelepţit“ și cred că soluţia cea mai bună este să facem ajustări nu prin modificări ale Legii fundamentale, ci prin modul de funcţionare a acestor instituţii. În acest scop, însușirea fundamentelor culturii democratice de către cei care aleg și cei care sunt aleși constituie o premisă indispensabilă. Din programele școlare lipsește însă o disciplină care să explice, în mod simplu și convingător, principiile și noţiunile elementare ale democraţiei constituţionale.

Q Magazine. În funcţie de afinităţile noastre politice, suntem tentaţi, de cele mai multe ori, să ne comportăm ca niște „suporteri“ ai formaţiunii politice cu care simpatizăm. Renunţăm la spiritul critic… Ce le-aţi reproșa actualilor lideri ai PNL? Percepeţi existenţa unui „proiect de ţară“ liberal? Care ar fi acela? Ce aţi menţiona dumneavoastră drept prioritate într-un asemenea proiect?

Valeriu Stoica. Fără spirit critic nu sunt posibile nici cultura în general, nici cultura politică, în special, nici politicile publice eficiente, nici acţiunea concretă de aplicare a acestora. Nu sunt adeptul unui proiect de ţară pe baze doctrinare, tocmai pentru că spiritul critic nu ar fi prezent. Avem cadrul constituţional care permite confruntarea dintre programele și politicile publice ale partidelor care guvernează în mod alternativ. Singurul adaos necesar ar fi negocierea și stabilirea obiectivelor pe termen scurt și pe termen lung pentru România. La nivelul bunului simţ, ele sunt deja cunoscute: educaţia, sănătatea, consolidarea justiţiei și a administraţiei, autostrăzile, sistemul integrat de cadastru și de carte funciară. Mai rămâne ca bunul simţ să ajungă și la oamenii politici. Voi aplauda orice partid, indiferent de doctrina sa, care va găsi resursele umane apte să contribuie la realizarea acestor obiective. Oricum, ele nu pot fi atinse dintr-o unică perspectivă doctrinară, ci numai din competiţia mai multor asemenea perspective. Obiectivele sunt comune, dar căile, metodele și mijloacele pentru a le pune în operă sunt diferite.

Q Magazine. Cunoașteţi universul Justiţiei în profunzimea și complexitatea sa: aţi fost ministru în trei Cabinete, sunteţi un avocat de renume… Aveţi o perspectivă mult mai complexă decât aceea a unui cetăţean bombardat cu știri care se referă la Arhiva SIPA, la Binomul DNA-SRI sau la alt scandal. Cum simţiţi dumneavoastră atmosfera din Justiţie?

Valeriu Stoica. Dintre cele trei puteri care definesc regimul democratic, în România funcţionează cel mai bine puterea judecătorească (adică sistemul instanţelor de judecată). O spun în cunoștinţă de cauză, mai ales în acest moment, când pare să se desfășoare o campanie pentru decredibilizarea  Justiţiei. Nu ignor erorile, cazurile de incompetenţă și chiar actele de corupţie care mai există încă în acest sistem. Dar sensul lui de funcţionare este unul benefic pentru societatea românească. Acest sens nu ar trebui să fie schimbat, ci dimpotrivă, consolidat prin înlăturarea erorilor, creșterea competenţei profesionale și combaterea actelor de corupţie. În plus – și poate cel mai important –, magistraţii, fie ei procurori sau judecători, ar trebui să înţeleagă mai bine fenomenele economice, pentru a face distincţia clară între ceea ce ţine de logica afacerilor și ceea ce ţine de fenomenul corupţiei. În absenţa acestei distincţii, există riscul inhibării iniţiativei private și nașterea unor suspiciuni privind descurajarea capitalului românesc. Mai adaug constatarea că în ultimii ani instanţele de contencios administrativ par să aibă mai puţin curaj în ce privește sancţionarea ilegalităţii unor acte administrative.

Modificarea legilor

Q Magazine. Ce punct de vedere aveţi în privinţa propunerilor de modificare a legilor Justiţiei? Consideraţi că este oportună adoptarea unei măsuri vizând răspunderea magistraţilor? Ce măsură aţi lua cu precădere, astăzi, dacă aţi fi, din nou, ministru?

Valeriu Stoica. Nu împărtășesc aceste propuneri. Există prevederi legale suficiente privind răspunderea magistraţilor, este necesar doar ca ele să fie aplicate prompt și corect. Mai ales nu cred că este benefică propunerea privind condiţia vârstei minime de 30 de ani pentru admiterea la Institutul Naţional de Magistratură. Problema lipsei de experienţă a tinerilor magistraţi este reală, dar rezolvarea acestei probleme este iluzorie, dacă nu mai sunt atrași în magistratură cei mai buni dintre absolvenţii facultăţilor de Drept, chiar din momentul în care ei termină studiile juridice. Soluţia este creșterea duratei formării profesionale a magistraţilor, prin stagii practice de pregătire în alte profesii juridice (în administraţie, în companii, în profesiile liberale – societăţi și birouri de avocaţi, de notari, de executori judecătorești, de mediatori, de consilieri juridici, de practicieni în insolvenţă). INM a fost și este principala resursă a reformei în Justiţie, iar fragilizarea acestei structuri de formare iniţială și de formare continuă a magistraţilor ar fi o gravă eroare.

Lupta anticorupţie

Q Magazine. Fostul procuror italian Antonio Di Pietro, cel care a condus operaţiunea „Mâini curate“, a afirmat recent: „Mi-am bazat politica terorii pe cătușe, pe conceptul că toţi «ceilalţi» erau niște infractori, pe teama că aceia care nu gândeau ca mine erau niște delicvenţi. Azi, când am ajuns la vârsta a treia, realizez că și ideile altora trebuie respectate“.  Există riscul ca, în activitatea DNA, „entuziasmul“ luptei anti-corupţie să genereze, uneori, excese și abuzuri?

Valeriu Stoica.  Este un bilanţ propriu al lui Antonio Di Pietro, care nu poate fi însă folosit ca un argument pentru a descuraja lupta anticorupţie. Magistraţii ar trebui să înveţe din această experienţă ce înseamnă rigoarea profesională pentru a putea menţine echilibrul dintre multiplele valori și interese în prezenţă, fără a sacrifica unele dintre ele de dragul altora. Lupta anticorupţie nu poate scuza abuzurile și erorile judiciare, după cum nu trebuie să aibă ca rezultat nici timorarea funcţionarilor publici sau a magistraţilor în exercitarea atribuţiilor lor legale, nici inhibarea iniţiativei private.

Competenţa profesională, onestitatea și imaginaţia juridică sunt indispensabile pentru a găsi și a menţine echilibrul dintre toate aceste valori și interese. Pe de altă parte, chiar dacă nu le putem cere oamenilor politici să fie niște îngeri, întrucât nici noi nu putem fi, ei trebuie să înţeleagă că nu se mai pot întoarce la mentalitatea de imunitate absolută și de impunitate care a dominat perioada 1990-2006.

Muzica și poezia

Q Magazine. V-aţi aflat în public, seară de seară, la Festivalul „George Enescu“. Ce interpreţi sau orchestre v-au impresionat? Ce compozitori favoriţi aveţi?

Valeriu Stoica. Martha Argerich, pe care am ascultat-o pentru prima oară „pe viu“, și-a confirmat faima,  reușind să creeze o stare de graţie. Orchestra Filarmonică din München a păstrat magia lui Sergiu Celibidache, pierdută de Orchestra Filarmonică din Berlin. Au fost multe alte momente excepţionale la ediţia din acest an a Festivalului „George Enescu“, în care muzica ne-a înălţat sufletul și ne-a apropiat de Dumnezeu. Nu am un compozitor favorit; iubesc muzica bună, mai ales cea preclasică și cea clasică. Pentru mine, muzica și poezia sunt scara cerului.

Q Magazine. Aţi scris, în tinereţe, versuri. Aţi și publicat un volum, Istorii duminicale, dacă nu mă înșel. Vă mai surprindeţi uneori alergând după vreo rimă? Mai aveţi timpul și disponibilitatea de a citi poezie? Care e ultima carte citită?

Valeriu Stoica. Tatăl meu m-a învăţat primele poezii din Eminescu, Alecsandri și Coșbuc. Apoi am descoperit poezia pe cont propriu, de la cea veche până la cea modernă; am trăit cea mai intensă emoţie estetică, un fel de extaz, prin poezie. Citesc și acum poezie aproape în fiecare zi, dar pasiunea pentru drept a stins pasiunea de a scrie poezie.

Nu întotdeauna ultima carte citită este cu adevărat importantă. Totuși, tocmai am citit Evanghelia pe scurt de Lev Tolstoi, publicată recent la Editura Humanitas, o carte în care este prezent Duhul care străbate mai toate scrierile sale. Și fiindcă veni vorba, Răzvan Voncu, autorul unei fermecătoare Istorii literare a vinului, a descoperit în jurnalul scriitorului rus o însemnare despre deliciile vinului de Drăgășani, degustat în București, în 1877, la cafeneaua La Brenner, pe strada Stravopoleos. Deși cafeneaua nu mai există astăzi, ea trăiește în literatură, fiind evocată, iată, nu numai  de „minorul“ Constantin Bacalbașa în Bucureștii de altădată, ci și de unul dintre cei mari scriitori din toate timpurile.

Stoica Q Magazine

Modele DE VIAȚĂ

Q Magazine. Aţi avut un model (profesional, uman) spre care aţi tins? Îl puteţi evoca? Ce v-a atras la el?

Valeriu Stoica. Modele umane au fost părinţii mei, prin iubirea, credinţa, înţelepciunea, cinstea, hărnicia și spiritul lor de sacrificiu. Când am îndoieli, când sunt în momente de răscruce, mă gândesc la ei și încerc să le urmez exemplul. Modele profesionale și umane, deopotrivă, au fost: Constantin Stătescu, prin onestitate, spirit de sinteză, claritatea ideilor și talent pedagogic, la catedră și în scris; Paul Vlachide, prin eleganţa, seninătatea, desăvârșita artă retorică și subtilitatea argumentativă cu care a exercitat profesia de avocat; Șerban Beligrădeanu, prin răbdarea, rigoarea limbii române și talentul de redactor, de care au beneficiat mulţi dintre profesorii și cercetătorii afirmaţi în ultimele decenii în știinţele juridice.

Q Magazine. În avocatură se mai întâmplă, chiar în prezent, să existe paradigma maestru-discipol. Știu că îi sprijiniţi pe tinerii din cabinetul dumneavoastră. De ce în politică, sau chiar la nivelul întregii societăţi, nu regăsim ceva similar? Nu mai avem sau nu mai reușim să identificăm modele?

Valeriu Stoica. Modele sunt, discipolii s-au împuţinat. Există astăzi la mulţi tineri o mare grabă, o dorinţă irepresibilă de „a arde etapele“, de a obţine totul – bani și putere – cât mai repede. Din fericire, nu toţi tinerii sunt așa. Sunt bucuros când îi întâlnesc pe cei care își clădesc personalitatea cărămidă peste cărămidă, care înţeleg că excelenţa nu înseamnă „a ști din ce în ce mai puţin despre din ce în ce mai mult(e)“, ci a descoperi valorile și principiile care dau coerenţă fiecărui domeniu, a integra acel domeniu într-un context cultural mai amplu, a stăpâni logica,  tehnica și instrumentele profesionale și a nu lăsa conștiinţa morală  la periferia vieţii.

Q Magazine. Există o întrebare care v-ar fi plăcut să vă fie adresată?

Valeriu Stoica. Ce vinuri produc? Vinurile Avincis. Dar despre vin, arte, filozofie și podgoreni discutăm altădată.

Q Magazine. Vă mulţumesc!

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top