Vasile Șeicaru: „O mână de oameni lacomi și urâți au pus stapânire pe lume…”

Cunoscutul interpret și compozitor Vasile Șeicaru vorbește, în exclusivitate pentru Q Magazine, despre valorile culturale de ieri și de azi.

Născut la 10 iulie 1951, la Galați, Vasile Şeicaru cânta în copilărie, dintr-o timiditate ieşită din comun, doar pentru sine. Îndrăgostit de Beatles, Elvis Presley, Rolling Stones, cânta acasă, când părinţii nu se aflau prin preajmă. Trecerea anilor a contribuit la dezlegarea acestui mister, care nici astăzi nu poate fi explicat de către artist.

Debutează în formația Cristal, ca solist vocal, în 1970. Au urmat numeroase turnee în țară și peste hotare (Germania, China, Coreea, Rusia, SUA, Canada, Suedia), colaborări cu diverși artiști, participări la cele mai importante manifestări folk naționale – Festivalul Primăvara Baladelor, unde este laureat pentru piesa Dacă toate-acestea fi-vor învățate, Festivalul Național de Muzică Folk Om Bun, în cadrul căruia primește, în 1996, Marele Premiu pentru întreaga activitate), dar și internaționale – Festivalul Rock Pop Folk de la Moscova, unde primește premiul presei pentru piesa Lumina, premiu care i-a fost înmânat de cunoscuta actriță rusă, Ludmila Gurcenko.

În 2006 a primit din partea Președintelui Romaniei, Ion Iliescu, „Ordinul Cultural în Grad de Cavaler”, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești.”

Răsfățat al publicului, odată intrat pe scenă, este primit în ropote de aplauze. Mare parte din publicul său este format din tineri. Cu toţii îl îndrăgesc.

Puțini știu că, pe lângă piesele sale, a compus și pentru Loredana Groza sau Mirabela Dauer. „Pentru Loredana și pentru Mirabela am compus conjunctural! Aș putea scrie și pentru alți colegi sau colege, dar n-am făcut-o și nu știu de ce… De cerut, mi s-a mai cerut.”, spunea artistul.

În spectacol, la Galați

Trăiește, în continuare, așa cum vrea Dumnezeu! „Cu concertele mele, cu nopțile mele, mai mult nedormite decât odihnite, că doar îți spuneam că nu prea sunt prieten cu somnul, da' nu știu dacă asta e de bine sau de rău, că nu mă gândesc! Văd că lumea are nevoie în continuare de cântecele mele, văd că vin oamenii la întâlnirile cu mine, eu nu prea mă mai duc pentru că nu prea mă mai trage ața, am cam obosit, de ce să nu recunosc?! În anii trecuți făceam și 2-3 concerte pe zi! Azi nu prea le mai văd rostul! Între timp, îți spuneam că am descoperit rostul lucrurilor simple, și mă bucur să-ți spun că mă simt bine așa! Sunt lucruri pe care nu le mărturisești tuturor, pe altele le iei cu tine dincolo! Despre mine vorbesc mult cântecele mele, dacă ai timp, stare și chef să le asculți, nu să le auzi, că nu e același lucru… e ca și diferența dintre a fi chior și orb!”, spune Vasile Șeicaru pentru Q Magazine.

Lumea, stăpânită de oameni lacomi și urâți…

„Văd lumea asta peste care cred că au pus stapânire o mână de oameni lacomi și urâți! Nu e bine să te joci de-a Dumnezeu! Acum știm cu toții că trecerea noastră pe pământul ăsta este atât de vremelnică, atât de scurtă și n-ar trebui să fim preocupați de acumulări atât de mari, materiale! Unii dintre semenii noștri se îmbolnăvesc, dar, din păcate, nu văd semnele bolii, și ea se agravează și, tot din păcate, la un moment dat, nu mai e nici o putință de vindecare! Persistă, însă, răul pe care-l sădesc în jurul nostru, că omul duce mult, nu atât de mult, însă, cât să mai poată rezista! Dat-ul ăsta vine desigur de la Dumnezeu și nou știm asta, că asta e Credința noastră pe care ne bazăm și care ne conduce în lumea și în viața asta, fără de care am rămâne fiii ploii, am fi nimeni în drum!”

Nu știu să fi primit vreun premiu important în viața asta, probabil că da, cel al recunoașterii oamenilor, faptul că, la un moment dat, am devenit credibil! Asta da, înseamnă ceva, și nu e puțin! M-am trezit într-o bună zi că fac, dar n-am fost în stare să explic cum fac! Așa s-au născut, în timp, și cântecele mele! Și da, cred că am primit acest premiu, dar nu m-am priceput să mă bucur de el! Nu te grăbi să spui că înțelegi, că nici eu nu știu dacă am putut!

La Radio România Actualități, în emisiunea Prietenii de la 10

Folkul și muzica „modernă”

„Folk-ul a murit încet, încet în acești ani și asta și datorită oamenilor, care, la un anumit moment, l-au iubit, apoi l-au uitat, că oamenii uită ușor, fără să poată, apoi, să recunoască!

Muzica modernă apare atunci când gusturile oamenilor se schimbă, sau, cine știe, poate că e necesar să fie așa! Tinerii, astăzi, nu ne mai cunosc, dar poate că așa e normal să fie! Oricum nu toată lumea ne-a uitat, ce a fost bine făcut, bine scris, a dăinuit și va dăinui în timp, s-a păstrat și va rezista, noi ca oameni obișnuiți, nu!… dar, lumina din noi, da!

Cine poate stabili ce e la modă și ce nu… că doar nu stiliștii care apar la televizor!”

Există, desigur, valori culturale și astăzi, că altfel nu se poate, important este ce va rămâne în timp! Epoca asta, cu moravurile ei, fie ele și culturale, vor trebui să sedimenteze, va trebui să treacă amar de vreme… dar, noi nu putem vorbi acum de asta, că ar trebui să judecăm, și cine suntem noi s-o facem, numai Dumnezeu poate!

Invitat în emisiunea Corinei Chiriac, Opriți Timpul, alături de Zoia Alecu și Mircea Vintilă

Manipulare

„Îți spuneam că gusturile oamenilor se schimbă, e musai să fie așa, important e să nu calci în picioare absolut tot, să nu-ți bați joc! Se promovează mai lesne non valori și, mai cu seamă, de cei care acuză cum că ar fi, că ar exista așa ceva! Și asta pentru că așa se cere la televizor!

Poți sau nu poți să fii manipulat! Despre asta e vorba! Dar, la noi, și nu numai la noi, oamenii se lasă manipulati, că nu-și dau seama de acest lucru, anumite lucruri se înfăptuiesc subliminal, și, până să te prinzi, ești luat și dus de vânt!

N-am știut să recunosc tot ce n-am realizat! Cu asta cred că am rămas dator și voi rămâne! Atât mie însumi, cât și publicului meu!

Cu fiul său, Mihnea Șeicaru

Regretă că n-a avut mai mulți copii…

„În rest, am făcut ce mi-am propus, am știut să fiu profesor la niște școli, am făcut sport cât se poate, am citit, dar nu cred că destul, mi-am dorit chestia asta cu artistăraia, și văd că mi-a ieșit, mi-am dorit să-mi cunoască lumea cântecele în timp, și, iată, văd că ele rezistă… în principiu sunt mulțumit, am o liniște interioară, dar nu mare, nu mare… uneori am o oarecare împăcare cu mine însumi!”, încheie artistul pentru Q Magazine.

66 de ani?… o glumă, o bagatelă, o cifră și o cimilitură în traista din vârful de băț pe care încă îl mai port pe umăr în veselia și în inconștiența mea!