Vlad Alexandrescu: Oberlander a anulat restaurarea Muzeului Național de Istorie și a încurajat detectoriștii de metale, oferind recompense

Fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, l-a portretizat, pe Facebook, pe Enest Oberlander Târnoveanu, recent demis de la conducerea Muzeului Național de Istorie al României. Alexandrescu consideră că Oberlander „a blocat tot” și că furtul de la Assen este „consecința unui management unidirecțional și orgolios”.

• Falimentul politicii externe. Președinția României plătește 3,4 milioane de dolari unei firme de lobby pentru „aprofundarea relației cu SUA”
• În numele Annei Sava, această fată deșteaptă…
• Florin Jianu: Antreprenorii români „sufocați de taxe și impozite” vor scăderea impozitării pe forța de muncă, reducerea impozitului pe dividende, reducerea TVA
• Ministrul Culturii, Demeter Andras Istvan, a demisionat
• Air China ar putea lansa ruta Beijing – Otopeni

După anunțul ministrului Natalia Intotero că l-a demis pe managerul MNIR, Oberlander s-a arătat foarte neplăcut surprins de această decizie despre care crede că este profund nejustificată. Oberlander este convins, de asemenea, că nu există vreun text de lege pe care să-l fi încălcat. În comunicatul de ieri, dat ca o replică la deciziile ministrului, a reiterat – în mai multe cuvinte – ideea că este doar un „țap ispășitor”.

Pentru ca publicul să nu rămână cu impresia că managerul MNIR este un martir, un pion sacrificat din interese politice, Vlad Alexandrescu (fost ministru al Culturii în perioada 17 noiembrie 2015 – 3 mai 2016) aduce în atenție „nocivitatea” mandatului de manager al lui Ernest Oberlander Târnoveanu: a oferit recompense detectoriștilor de metale (la limita legii), a anulat consolidarea clădirii muzeului, nu a făcut niciun demers pentru regândirea expunerii istoriei naționale.

Vă prezentăm textul integral al postării lui Vlad Alexandrescu.

„A fost demis Ernest Oberländer-Târnoveanu de la Muzeul Național de Istorie a României. Desigur greșeala lui în chestiunea trimiterii Coifului de la Coțofenești lui a fost enormă, de nescuzat și justifică fără discuție decizia demiterii lui.

Dar rolul lui nociv la conducerea acestui muzeu este mult mai vechi. S-a vorbit puțin de acest lucru, din pricina lobby-ului de la Cotroceni care l-a susținut (un consilier pe Cultură al lui Iohannis, pentru care se înființează în mod special o ambasadă în Letonia. Și Iohannis, care nu s-a obosit să facă altceva pentru Cultură decât să taie panglici, și alea puține!). (n.r. Este vorba despre Sergiu Nistor, fost consilier prezidențial)

Obsedat de monezi antice, Oberländer a încurajat detectoriștii de metale, oferindu-le recompense, în ciuda avertismentelor repetate ale arheologilor care au arătat că siturile arheologice văduvite de monede nu mai pot fi studiate în toată complexitatea lor iar piesele smulse din sol nu mai beneficiază de context. Patrick André de Hillerin scrie că mulți dintre ei sunt braconieri care umblă după comori metalice ca să facă bani. În loc să fie condamnați pentru braconaj arheologic, furt și pentru că distrug situri arheologice, detectoriștii sunt premiați, primesc grămezi de bani de la guvern și sunt felicitați de directorul MNIR, care bagă rapid în tezaurul muzeului piesele descoperite de braconieri.

A anulat consolidarea și restaurarea clădirii Muzeului, fostul Palat al Poștelor, monument istoric, aflat într-un grav risc seismic, pentru că nu i-a plăcut proiectul ieșit câștigător la concursul internațional de arhitectură organizat de Ordinul Arhitecților sub egida Uniunii Internaționale a Arhitecților.

Acel concurs a fost lansat în februarie 2016, pe vremea când eram ministrul Culturii. De el s-a ales praful. Între timp, după 8 ani de litigii, omul a și pierdut procesul cu OAR, 8 ani în care clădirea a continuat să se degradeze și să reprezinte un risc pentru toți angajații și pentru piesele de patrimoniu care se află înăuntru.

Dar lucrul cel mai grav este că acest om a întârziat orice demers de a regândi expunerea istoriei naționale în primul muzeu al țării, lăsând deschisă abia sala Tezaurului și câte o expunere temporară pregătită de cercetătorii și muzeografii competenți din instituție.

La 35 de ani de la Revoluție, am fi avut dreptul și noi ca români să avem un Muzeu Național în care să fie regândită expunerea istoriei României altfel decât în parametrii național-ceaușismului în care a fost realizat muzeul la deschiderea lui în 1970, și în care a fost preluat mimetic de unele mici muzee din țară. S-au dat jos panourile cu Ceaușescu și cu lupta de clasă, dar au rămas, în mare, cele cu istoria glorioasă. Pentru a regândi, modern, narațiunea (narațiunile) fundamentală/e, ar fi trebuit solicitați istoricii cei mai competenți ai țării, colaboratori poate din străinătate care se ocupă de istoria României și a Sud-Estului Europei, spre a oferi românilor și vizitatorilor străini o imagine reînnoită, plurală și obiectivă a istoriei noastre.

Omul ăsta a blocat tot. A plimbat piesele de tezaur ale României prin străinătate pentru a justifica într-un fel lipsa de idei a principalului muzeu de istorie al țării. Furtul de la Assen, în mod neașteptat, este consecința unui management unidirecțional și orgolios, care își făcea de lucru prin lume în loc să-i ajute pe români să-și înțeleagă istoria.”