Vlad Rațiu sau drumul de la rock la muzică clasică

Vlad Rațiu este numele unui tânăr și talentat contrabasist, a cărui poveste este spectaculoasă în felul ei. Vlad a povestit pentru Q Magazine cum muzica a devenit viața lui. 

Un coup de foudre ce a schimbat un destin

Vlad Rațiu este contrabasist în Orchestra Română de Tineret, condusă de Marin Cazacu și Cristian Mandeal. Nu a fost un copil-minune, până la 14 ani nici nu a știut cum arată instrumentul pe care acum îl adoră, îi plăcea enorm rock-ul și dorea să studieze chitara. Nimic din toate acestea nu lăsa să se întrevadă că muzica avea să fie destinul său.

Dar s-o luăm cu începutul. Vlad (20 de ani) este un clujean care, prin clasa a opta, și-a dat seama că se află în fața unei intersecții și că nu știe exact pe unde să o ia. Oscila între liceul de arhitectură și liceul de muzică. S-a pregătit pentru amândouă, hotărât să aleagă numai după ce ar fi urmat un semestru în fiecare liceu. La liceul de muzică a dat admiterea la canto. Însă, după ce a intrat acolo, un profesor l-a îndrumat către contrabas. De curiozitate, nu a zis nu. Surpriza a fost totală, pentru că între Vlad și contrabas a existat un coup de foudre. De la prima lecție, totul s-a transformat în pasiune. Arhitectura nu mai avea loc în viața lui.

„De aproape șase ani fac muzică, iar alegerea a fost absolut întâmplătoare. Nu mi-am imaginat, până în clasa a opta, că o să fac carieră din muzică sau că muzica avea să fie destinul meu”, povestește ușor amuzat Vlad Rațiu.

Totul părea de neimaginat, cu atât mai mult cu cât Vlad era un fan al rock-ului, voia să studieze chitara, pentru a putea interpreta cântecele care îi plăceau atât de mult, nu intrase niciodată în vreo sală de concert, nici din întâmplare nu audiase vreun concert.

Vlad Rațiu este absolvent al Colegiului de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca și, în prezent, student al Universității Naționale de Muzică din București. A obținut premii la concursuri naționale, a beneficiat de o bursă în cadrul programului SoNoRo Interferențe, precum și o bursă de excelență în cadrul UNMB.

„Treptat, orizontul meu s-a schimbat. Nu-mi mai pot imagina viața fără sălile de concert, fără orele de ascultat muzică, singur sau cu prietenii. Când ne strângem, stăm pur și simplu și ascultăm muzică clasică și analizăm ce ne-a plăcut și ce nu ne-a plăcut. E o experiență cu totul aparte”, îmi spune Vlad.

Acum a terminat anul al II-lea la Conservatorul din București. Știe că, spre deosebire de alții, care au început studiul muzicii mult mai devreme, are foarte mult de recuperat. Poate părea de necrezut, dar lui Vlad nu i se pare un chin toată această muncă, chiar dacă în medie studiază 3-4 ore pe zi.

„Da, într-adevăr necesită o implicare mai aprofundată, mai amănunțită, fiind nevoit să recuperez multe lucruri, dar fac totul cu pasiune. Îmi dedic majoritatea timpului studiului instrumentului și al muzicii cu o plăcere nemaipomenită. Nu consider că este o greutate sau un chin, pentru că, repet, fac totul cu plăcere”, îmi spune convingător tânărul clujean.

Muzica, un leac pentru vremuri agitate

În Orchestra de Tineret, a intrat cum au intrat toți: în urma unei audiții. Inițial a fost selectat sub formă de „candidat cu potențial”, după care Marin Cazacu și Cristian Mandeal, care au devenit sursă de inspirație pentru Vlad, au hotărât că poate ocupa un loc în orchestră.

„Și maestrul Cazacu, și maestrul Mandeal sunt o sursă de inspirație continuă. Nu am întâlnit până la ei oameni atât de implicați în a sprijini tinerele talente, în a oferi șansă și sprijin tinerilor muzicieni. Orchestra de Tineret este un proiect extraordinar, prin care se încearcă a se readuce muzica și arta în sufletul oamenilor. Cred că este foarte important acest lucru, mai ales în vremurile agitate pe care le trăim”, îmi mărturisește Vlad.

Pe măsură ce acumulez cunoștințe, topul compozitorilor mei preferați se mai schimbă. În momentul de față, pe piedestal se află: J.S. Bach, Dmitri Șostakovici, Igor Stravinski și Claude Debussy. Ei sunt cei care m-au marcat din punct de vedere muzical, artistic.

Când pășește pe scenă, ca solist sau împreună cu orchestra, simte o energie extraordinară care, spune el, îi dă puterea de a-și onora publicul și de a-i oferi acestuia experiențe muzicale cât mai deosebite și cât mai complete.

„De fiecare dată încerc să mă pun în locul publicului, să-mi dau seama ce-și dorește să audă. Trebuie creat un echilibru între dorința publicului și ceea ce trebuie eu să realizez din punct de vedere artistic”, afirmă Vlad.

Toate acestea mi le-a povestit Vlad cu modestie, fără emfaza celui care își cunoaște valoarea. Pentru el, muzica este firescul. Nimic nu mai pare să conteze cu adevărat în afara ei. Pasiunea și bucuria cu care tânărul contrabasist își dedică viața acestei minunate arte ar trebui să constituie un model sau poate un impuls pentru tinerii care încă nu știu ce vor în viață.