Academia Română l-a omagiat pe rabinul Alexandru Șafran

În această dimineață, în Aula Academiei Române a avut loc o sesiune științifică omagială dedicată teologului, filosofului, istoricului și scriitorului evreu, român și elvețian Alexandru Șafran.

Manifestarea, la care a fost prezent ambasadorul Statului Israel în România, Tamar Samash, și secretarul de stat în Ministerul Culturii Irina Cajal, a fost deschisă de președintele Academiei Române, acad. Ionel-Valentin Vlad care a susținut alocuțiunea intitulată „Lumina și Marele Rabin Alexandru Șafran”.  Au mai susținut comunicări fiul Marelui Rabin Șafran, prof. Avinoam Șafran, de la Universitățile Geneva și Paris, și prof. Carol Iancu de la Universitatea „Paul Valery” din Montpellier.

Cu acest prilej, a fost prezentată cartea „Alexandre Safran et les Juifs de Roumanie durant l’instauration du communisme. Documents inedits des archives diplomatiques americaines et britanniques (1944-1948)”, de prof. Carol Iancu, apărută la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în colecția Historica, seria Dagesh.

Președintele Federației Comunităților Evreiești, Aurel Vainer, a spus de la tribuna Academiei Române că sunt toate motivele pentru a-l omagia pe „Marele Rabin Alexandru Șafran – acest mare om și evreu, mare savant, mare luptător pentru o cauză dreaptă” și a adăugat că „alegerea lui Alexandru Șafran în funcția de rabin șef al României a fost șansa noastră istorică”.

El l-a lăudat pe oratorul de excepție Alexandru Șafran, care, ca senator, a pledat curajos pentru oprirea setului de legi anti-evreiești din anii ’40, evocându-l pe luptătorul pentru cauza evreilor. În acest sens, Aurel Vainer a evidențiat legătura Marelui Rabin cu Casa Regală a României, cu Regina Elena și cu șefii ortodocși și catolici ai vremii, în demersul de salvare a populației evreiești din fața Holocaustului.

„Dacă ar fi Rabinul Șafran de față, eu, ca supraviețuitor al Holocaustului, foarte tânăr atunci, i-aș pupa mâinile și picioarele”, a spus președintele FCER.

Vainer a povestit că a urmărit „din sală”, în urmă cu aproape 20 de ani, discursul de recepție în Academia Română rostit de Marele Rabin Șafran, declarându-se „uluit” de personalitatea acestuia, „un excelent vorbitor de limbă română”.

Evenimentul s-a încheiat cu decernarea „Medaliei omagiale dr. Alexandre Safran” academicianului Ionel-Valentin Vlad.

Născut în 1910 la Bacău, Alexandru Şafran a fost între anii 1939-1948 Șef-rabinul Cultului Mozaic din România, senator de drept în Senatul României (1940), iar după 1948 Șef-rabinul comunității evreiești din Geneva. A fost membru de onoare al Academiei Române.

S-a luptat pentru ocrotirea evreilor din România în anii Holocaustului și, ca un sprijinitor activ al sionismului, a respins presiunile de infiltrare comunistă pe linie religioasă între evreii din România, în anii postbelici, fapt pentru care a fost demis și expatriat.

A publicat cărți în domeniul religiei, filozofiei moralei și misticii iudaice.

Atașat de limba și cultura românească el a fost un activ promotor al dialogului între iudaism și creștinism.

Rabinul Alexandru Șafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară după aproape jumătate de secol, în 1995 (la un an după încetarea din viață a fostului Șef-Rabin, dr. Moses Rosen, simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie).

Pe 19 iunie 1997, Șafran a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cu acel prilej, Alexandru Șafran a prezentat discursul „Percepțiunea Dumnezeirii în Cabală, în filosofie și știință”, o expunere privind modalitățile în care a fost înțeles Dumnezeu și o analiză a crizei omului contemporan.