În mod cert, Forţele Aeriene Militare ale României au nevoie de avioane de luptă performante. Neîndoielnic, achiziţionarea unor avioane multirol reprezintă varianta cea mai favorabilă. Şi, desigur, iniţiativa de a aduce în înzestrarea armatei avioane F-16 a fost una generoasă.
- Roman Gofman a devenit noul director al Mossad. Netanyahu: Ridică-te și strălucește!
- Prof. Mariana Badea revine cu „Bumerang de manele… lingvistice”
- Generalul Gheorghiță Vlad: Resping toate acuzațiile! Nu pot ignora faptul că afectarea imaginii conducerii instituției Statului Major al Apărării într-un asemenea moment produce efecte care depășesc persoana mea
- Sindicaliștii din TVR amenință cu greva generală. Adriana Săftoiu, acuzată că dorește eliminarea drepturilor angajaților
- Ștefan Avrămescu, AUR: Atâta vreme cât nu suntem parte a unui guvern, nu înţelegem de ce să-l votăm
CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN REALITATE
În realitate, da, România a cumpărat 17 avioane F-16. Avioanele, fabricate în anii 80 ai secolului trecut, au fost cumpărate din Portugalia, după ce Portugalia le achiziţionase din SUA cu mulţi ani înainte. Ultimul dintre cele 17 aparate de zbor comandate a sosit la Baza 86 Aeriană acum câteva zile.
Avioanele cumpărate de România nu mai operau în cadrul Forţelor Aeriene Portugheze. Pentru a fi posibil să zboare până aici, circa 3500 Km, au fost necesare importante lucrări de întreţinere, inclusiv reparaţii capitale ale diferitelor subansamble. Portalul aviatiamagazin.ro confirmă cele de mai sus: „Indústria Aeronáutica de Portugal S.A., compania de stat lusitană care s-a ocupat de lucrările de reparație capitală și modernizare, a anunțat că acestea s-au încheiat și că cele două avioane au fost livrate Forțelor Aeriene Portugheze.”
Era vorba despre primele două F-16 care urmau a fi livrate României în iunie 2016. Informaţia este clară. Cele două avioane erau defecte, neoperative, aveau nevoie de reparaţii capitale şi nu se mai aflau în dotarea armatei portugheze.
Pentru România, Programul de înzestrare cu F-16 a debutat în 2014, fiind pregătit în variante diferite încă din 2010, şi urma să aducă cu sine schimbări majore în Forţele Aeriene Militare. Conform Defense România, înzestrarea cu F-16: „va augmenta sistemul național de apărare prin dezvoltarea puterii aeriene și a condus la un schimb de generații din toate punctele de vedere la nivelul Forțelor Aeriene: tehnologic, dezvoltarea resursei umane, infrastructură și mentalitate”.
Primele două aparate de zbor au sosit în ţară la doi ani după perfectarea contractului, iar primele misiuni de patrulare în spaţiul aerian românesc au fost posibile după încă trei ani. Au mai fost necesari încă doi ani până când, la sfârşit de martie 2021, a sosit şi ultimul dintre cele 17 avioane care urmau să completeze escadrila de F-16 a României. Nu mai puţin de şapte miniştri ai apărării s-au ocupat de acest contract!
Mult prea îndelungata perioadă de aşteptare (7 ani!) nu a fost lipsită de incidente. Cu unele sincope, avioanele au trecut printr-o complicată etapă de retehnologizare, neîncheiată nici azi. La un moment dat s-a avansat ideea că aparatele de zbor cumpărate din Portugalia nu se pot ridica de la sol în condiţii de iarnă.
Printr-o decizie politică, asumată cu scopul declarat de a consolida relaţiile cu partenerul nostru strategic, au fost refuzate ofertele europene pentru aparate de zbor noi, de ultimă generaţie (Gripen, Suedia) sau Eurofighter. Din motive financiare s-a renunţat şi la oferta firmei Lockheed Martin care, de asemenea, dorea să ne vândă aparate noi, de ultimă generaţie.
Poate credeţi că avioanele americane cumpărate din Portugalia au fost ieftine.
Pentru 17 avioane vechi, fabricate cu 40 de ani în urmă, care impuneau imense costuri ulterioare de mentenanţă, întreţineri şi reparaţii, s-au plătit circa 800 milioane de dolari!
Ceea ce înseamnă circa 47 milioane dolari pentru fiecare aparat! Suma, care a variat pozitiv în timp, include şi cheltuielile de instruire a piloţilor, modernizarea aparaturii de bord, armamentului, reparaţiile capitale la motoare, o nouă avionică etc. Offsetul este aproape zero.
Erau prea scumpe avioanele europene? Se pare că nu. Oferta finală suedeză pentru Gripen părea de nerefuzat: „Suedezii sunt gata să ofere un pachet de 24 de avioane noi de tipul Gripen la același preț la care americanii vor să ne dea avioane F16 uzate, respectiv 1 mld. euro (1,3 mld. dolari). În plus, Saab mai oferă un offset de 100% din valoarea ofertei care se traduce prin investiții pe termen lung ale suedezilor în industria de aeronautică românească și alte sectoare din România. Pachetul mai cuprinde servicii de antrenament al piloților și tehnicienilor, logistică, componente de schimb și personal pentru suport.”
REPROȘURI
În mod normal, o tranzacţie de o asemenea dimensiune financiară şi atât de importantă pentru modernizarea Forţelor Aeriene Militare ale României ar fi trebuit să avantajeze ambele părţi partenere în contract. Este exact ceea ce afirma şi ministrul Nicolae Ciucă cu ocazia sosirii ultimului F-16, într-o convorbire telefonică cu omologul său portughez: „legătura celor două armate este una foarte strânsă şi o pot defini ca un model de cooperare eficientă, profesionistă, transparentă şi cu beneficii importante pentru țările noastre”.
Model de cooperare sau nu, analiştii militari au descoperit o mulţime de aspecte care dezavantajează partea română. Constatările, dificil de negat, scot în evidenţă atât costul total mult prea ridicat, cât şi starea tehnică precară, vechimea şi timpul îndelungat necesar aducerii aparatelor de zbor la capacitatea operativă completă.
FOTO: MApN Laurențiu Turoi
Concret, părții române i se reproșează:
- Achiziţionarea unor avioane de luptă fabricate cu 40 de ani în urmă, la mâna a treia, pe cale de a fi scoase definitiv din dotarea armatei portugheze ca urmare a uzurii morale, la preţul la care puteam cumpăra avioane noi, europene, de ultimă generaţie.
- Faptul că decolarea avioanelor F-16 în condiţii de iarnă este nesigură (din cauza temperaturilor scăzute, pentru zborul planificat cu ocazia Zilei Naţionale din anul 2018, aparatele de zbor nu s-au putut ridica de la sol timp de câteva ore).
- Operaţionalizarea mult prea complicată, cu mari cheltuieli adiacente şi cu o întârziere de ordinul anilor.
- Avionica depăşită tehnologic.
- Armamentul de generaţie veche, adus în stare de folosire numai după costisitoare eforturi de modernizare.
- La preţuri comparative, poate ceva mai ridicate, am fi putut cumpăra avioane de luptă noi, americane, cu rezervă de zbor intactă, operative până spre anii 2040 (aşa cum a procedat Bulgaria).
CARE SUNT AVANTAJELE
Desigur, înzetrarea armatei române cu avioane de luptă multirol are şi avantaje certe:
- Marcarea unui salt calitativ semnificativ în ceea ce priveşte securitatea spaţiului aerian naţional.
- Un impact pozitiv de necontestat asupra politicii de descurajare din zona adiacentă României.
- Participarea la misiunile de Poliţie Aeriană în spaţiul aerian NATO.
- O gură de aer proaspăt pentru industria de apărare autohtonă, aflată de circa două decenii în moarte clinică (metenanţa generală, reparaţiile capitale la motoare precum şi modernizarea tuturor celor 17 aeronave F-16 până la standardul M6.XR, vor fi efectuate în unităţi industriale de profil din România).
- Ridicarea calitativă a procesului de instruire pentru piloţii militari români.
HAINELE ÎMPĂRATULUI
Luni, 29 martie a.c., la Baza 86 Aeriană de la Borcea a fost organizată o ceremonie cu participarea ministrului Apărării. Motivul? Ni-l dezvăluie chiar Ciucă: „Am considerat că este un eveniment care trebuie marcat pentru că el reprezintă momentul în care încheiem etapa de achiziţie şi demarăm o nouă etapă cel puţin la fel de importantă, aceea de operaţionalizare şi modernizare a escadrilei”.
Ca urmare, un microfon şi un pupitru au fost instalate în faţa unui avion F-16 Falcon parcat pe pistă. Oficialităţi militare şi jurnalişti invitaţi, purtând masca obligatorie şi păstrând distanţa reglementară, au ascultat discursul domnului ministru. Părea că sărbătorim o mare victorie militară.

Nicolae-Ionel Ciucă la ceremonia de recepție a aeronavei F-16, în Baza 86 Aeriană de la Borcea.
Pentru un observator mai puţin exaltat, ceremonia de pe pista aerodromului din Borcea a semănat surprinzător de mult cu solemnitatea prezentării noilor haine ale împăratului din povestea prea bine cunoscută. Deşi ne arătăm fericiţi şi mândri de noua noastră haină de vreme rea (minunatele avioane F-16), croită şi cusută de iluştrii croitori autohtoni şi de peste ocean, constatăm, exact ca în poveste, că „împăratul” este dezbrăcat.
De la Borcea lipsea tocmai croitoraşul cel isteţ care să strige: „Împăratul este gol!” De ce haina iscusit cusută nu există? Fiindcă aceste avioane, oricât de frumos şi de fotogenic ar arăta, nu sunt pe deplin operative. Deşi prezente fizic, ele sunt ca şi cum n-ar fi. Escadrila, completă ca număr de aparate de zbor, nu este operaţională în totalitate şi nu-şi poate îndeplini decât parţial misiunile de luptă. Piloţii parcurg încă programe de pregătire pentru a putea opera noile avioane. După cum este bine cunoscut, lucrările de modernizare vor mai dura încă patru ani, până în 2025. Şi asta dacă totul va merge conform planificării!
E greu de înţeles de unde vine tentaţia de neînfrânt pentru politician, fie el vechi în „meserie” sau mai nou, de a-şi atribui victorii iluzorii. Ceremonia organizată, pe timpul atât de trist al pandemiei, în cinstea unui avion vechi de 40 de ani şi trecut anterior prin cel puţin două mâini, pare a face parte şi ea din această meteahnă, nevinecabilă în ciuda situaţiei jenante în care îl pune pe iniţiator de fiecare dată. Oricât de ilustru ar fi acesta.
Bun sau rău, programul de înzestrare cu avioane multirol F-16 este la final. Prin urmare, discuţiile par de prisos. Dar, fiind vorba de apărarea ţării şi de o sumedenie de bani (circa 40$ scoşi din buzunarul fiecăruia dintre noi, de la sugar la octogenar), ar fi o greşeală de neiertat dacă am rămâne indiferenţi. Nepăsarea noastră poate conduce la dezastru. Caz în care generaţiile ce vin vor fi îndreptăţite să nu ne ierte.
















































