USR și PNL se bat acum și pe conducerea Bibliotecii Naționale. De ce va fi schimbată Carmen Mihaiu, actualul manager

PNL, USR, UDMR ocupă încet încet toate instituțiile statului, chiar dacă o fac și ilegal și neconstituțional. După schimbarea conducerii Televiziunii Române, a Radioului Public, după demiterea Renatei Weber din funcția de Avocat al Poporului, a venit rândul conducerii Bibliotecii Naționale a României, unde se pregătește instalarea unui USR-ist.

Birouri, nu cărți

Joi, 10 iunie 2021, a avut loc evaluarea anuală a managerului Bibliotecii Naționale a României, Carmen Mihaiu, numit în urma câștigării concursului de proiecte de management în iulie 2019. Conform raportului de evaluare, „Programul minimal aprobat pentru anul 2020 a fost îndeplinit 100% înregistrându-se inclusiv diferențe semnificative între bugetul prevăzut pentru realizarea programului minimal și sumele cheltuite pentru fiecare proiect realizat  (buget 15.000 lei, cheltuit 7.900,95 lei).”, dar, în ciuda acestui fapt, nota finală a fost totuși 6,68, cu 32 de sutimi sub punctajul minim pentru a rămâne în funcție.

În mod paradoxal, membrii Comisiei numite de Ministerul Culturii pentru evaluarea performanțelor unui manager au apreciat că îndeplinirea tuturor obiectivelor asumate pentru anul 2020 cu o economie bugetară, într-un an greu în care toată planeta a fost afectată de pandemie, reprezintă un exemplu de prost management care trebuie sancționat cu subevaluarea și demiterea din funcție.

Care este însă explicația acestui episod? Surse din cadrul Ministerului Culturii au declarat pentru Q Magazine că ministrul este obligat să facă față mai multor presiuni din partea USR-iștilor care vor și funcții și spații și aparat de lucru, deși erau cei mai vocali înainte de-a ajunge la putere când venea vorba de imensul aparat de lucru de la stat.

În clădirea Bibliotecii Naționale a României, a cărei construcție a fost finalizată în anul 2011 în baza unui împrumut contractat de statul român la BERD, de voie, de nevoie coexistă Biblioteca Națională, Ministerul Culturii și Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală. Așezată strategic în inima capitalei, încă de la finalizarea ei, clădirea a reprezentat un obiectiv râvnit de mai multe instituții, inclusiv de Ministerul Culturii, forul tutelar al Bibliotecii Naționale. Prin HG. 826/ 6 noiembrie 2013, doar două treimi din clădirea construită exclusiv pentru Biblioteca Națională a intrat în administrarea acesteia, cealaltă treime intrînd în administrarea ministerului de resort. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, o altă instituție făcându-și loc în acestă clădire, respectiv Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală, iar mai nou, chiar anul trecut, Muzeul Ororilor Comunismului din România.

În ultimul timp, Ministerului Culturii nu-i mai ajunge spațiul, motivând că și-a mărit și urmează să își mărească și mai mult echipa, de la 139 de posturi în 2013, exclusiv demnitari (3) și posturi aferente cabinetului ministrului (8), la 195 de posturi, exclusiv demnitari (6) și posturi aferente cabinetului ministrului (8). Câtă austeritate!

Toate acestea sunt scrise negru pe alb în adresa Ministerului Culturii nr. 3108/CM/27.04.2021, înregistrată la Biblioteca Națională a României cu nr. 2426/28.04.2021, prin care se solicită cu celeritate acordul privind transmiterea spaţiilor de la parter, mezanin şi etajul 1 – Corp Aulă, aflate în administrarea Bibliotecii Naționale a României, către Ministerul Culturii.

Uimită de această cerință, Carmen Mihaiu, Directorul Bibliotecii Naționale a României, a cerut o audiență ministrului Culturii, solicitare înregistrată cu nr. 3240/04.05.2021 pentru a clarifica această chestiune și a-i expune motivele pentru care BNaR nu poate ceda o suprafață atât de mare. Întrucât nu a primit niciun răspuns,  a înaintat o revenire la această solicitare cu nr. de înregistrare 3144/11.05.2021.

Ignorând aceste solicitări, ministrul Culturii a retrimis adresa inițială, fără alte comentarii, în data de 28.05.2021.

Și când vorbim de spații ca despre un măr al discordiei, nu ne referim doar la cele din Bulevardul Unirii nr. 22, ci și la cele din Str. Biserica Amzei nr. 5-7, unde sunt situate Așezămintele Ion I.C.Brătianu, care a adăpostit până la mutarea în noul sediu colecțiile speciale ale BNaR.

Acest spațiu a revenit în administrarea Bibliotecii Naționale în urma unei sentințe definitive, conform dorinței întemeietorului Așezămintelor. Se pare că și acest sediu, în prezent în stare avansată de degradare (pentru care Biblioteca Națională face eforturi să fie prins într-un proiect de restaurare) este dorit de mai multe instituții ce au girul Ministerul Culturii.

„Schimbarea ar afecta funcțiile Bibliotecii Naționale stabilite prin lege!”

Dorința managerului Carmen Mihaiu, de a păstra Așezămintele Brătianu ca sediu de Bibliotecă, așa cum însuși ctitorul lor a lăsat ca dorință testamentară și, de asemenea, faptul că nu a răspuns nici pozitiv și nici imediat comenzii ministrului Bogdan Gheorghiu de a elibera spațiile de birouri deținute de Biblioteca Națională în Corp Aulă, au fost pedepsite. Evaluarea raportului de management al acesteia a fost amânat până în iunie și, în ciuda îndeplinirii obiectivelor asumate, atât din contractul de management, cât și din programul minimal, a fost evaluată nesatisfăcător.

Într-un comentariu pentru Q Magazine, Carmen Mihaiu a declarat că refuzul său „nu este un moft, ci o necesitate.”

„Încă din faza de proiect, corpul Aulă a fost gândit să cuprindă în mod firesc toate departamentele suport și fluxul de prelucrare, mai puțin departamentele care lucrează în mod direct cu publicul, pentru acestea fiind proiectate birourile din corpurile F1,F2, F3, F4. Întregul corp Bibliotecă este gândit și construit în jurul Atriumului și în jurul spațiilor libere pentru public. Prin urmare, căile de acces, holurile, scările, lifturile, grupurile sanitare sunt folosite în comun de departamentele de specialitate ale bibliotecii și de public, îngreunând, chiar și în prezent, activitatea pe fluxul de prelucrare. O astfel de relocare și dispersare a angajaților în corpul Bibliotecă ar avea ca rezultat un declin al imaginii instituției, ar afecta funcțiile acesteia stabilite prin lege și misiunea sa în slujba utilizatorilor, ar genera o avalanșă de reclamații și petiții.”, a explicat Carmen Mihaiu pentru Q Magazine.

Revenind la evaluare, comisia i-a reproșat managerului o serie de aspecte aproape hilare, cum ar fi faptul că Biblioteca nu are pagină de Instagram, că nu a spus câte clipuri au fost încărcate pe canalul de Youtube în 2020, că nu au fost create materiale de promovare a instituției pentru outdoor (într-un moment în care multe alte instituții de cultură din țară și-au închis, în totalitate, porțile) etc. În schimb nu au apreciat faptul că, într-un an care pentru mulți a însemnat șomaj tehnic și lucru de acasă, aceasta a redistribuit personalul ce în mod normal ar fi lucrat cu publicul, a reorganizat fluxul de prelucrare al documentelor, reușind să diminueze decalajul de peste 4 ani moștenit din orânduirile precedente, la doi ani, previzionând o ajungere la zi la începutul anului 2022, și, de asemenea, aranjarea la raft a întregului fond de carte curentă rămas nedespachetat din 2011, când s-a făcut mutarea în noul sediu.

În cadrul interviului i s-a reproșat că nu a externalizat serviciile administrative conform practicii Ministerului Culturii, ci le-a realizat în schimb cu angajații proprii, deși avea ca obiectiv reducerea costurilor de întreținere a clădirii. I s-au adus acuze că nu a făcut investiții, că nu a upgrad-at site-ul instituției, dar la capitolul Investiții, bugetul Bibliotecii de ani de zile este zero, în ciuda fundamentărilor bugetare trimise la sfârșit de an și a numeroaselor memorii depuse.

Probabil că se putea face mai mult, nu excludem posibilitatea ca anumite aspecte din activitatea Bibliotecii să necesite îmbunătățiri, dar nu putem să nu observăm că totul seamănă a linșaj și execuție.

Deși redactorii Q Magazine i-au adresat ministrului Bogdan Gheorghiu mai multe întrebări pe acest subiect, în urmă cu două săptămâni, acesta nu a răspuns în termenul prevăzut de lege.