Pasul următor: formarea guvernului

Dezbaterea din ultimile săptămâni s-a purtat, mai ales, pe alegerea președintelui. Acum, lucrurile sunt relativ clare – duminică vom alege între Călin Georgescu și Elena Lasconi (în ceea ce mă privește, am arătat deja că nu voi putea vota cu reprezentanta celor care au folosit sintagma „ciuma roșie”, atacând, în permanență, PSD).

• Hidroelectrica și bateriile, între viziunea premierului și realitate
• Statele Unite au transmis răspunsul la propunerea de pace. Iranul analizează
• UNESCO: Libertatea presei a cunoscut cel mai abrupt declin – a scăzut cu 10% din 2012
• Semne „bune” economia are: tot mai multe companii se închid
• Papa Leo XIV surprinde lumea catolicǎ. Fost imigrant ascuns în portbagaj, numit episcop în SUA

După alegerile parlamentare, avem deja configurarea celor două camere si putem judeca diverse scenarii pentru realizarea unei majorități. În opinia mea, așa cum am arătat deja, o formulă posibilă ar fi PSD-PNL-UDMR-minorități naționale. Rămâne de văzut însă dacă „rănile” din campanie dintre PSD și PNL pot fi cicatrizate și dacă nostalgia pentru „guvernul de dreapta” al unor lideri PNL poate fi depășită.

Cred însă că trebuie să precizez unele aspecte constituționale legate de atribuțiile guvernului și de relația guvern/președinte, prin prisma unor declarații ale unuia din candidații la președinție care au creat tot felul de semne de întrebare.

Mai întâi textul din Constituție:

„ARTICOLUL 102 Rolul şi structura(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”.

Conform acestui text, rolul determinant în elaborarea politicii externe revine parlamentului, pe baza unui program înaintat de guvern. Cu alte cuvinte, dacă guvernul decide ca România să declare război Antarcticii și parlamentul aprobă, președintele nu poate decide că România declară război Arcticii. În plus, dacă guvernul dorește unele modificări în politica sa externă, el poate să-și angajeze răspunderea în fața parlamentului. Iar dacă președintele nu respectă hotărârile parlamentului, el poate fi suspendat.

Important este deci ca guvernul să clarifice în programul de guvernare, supus votului de încredere în parlament, liniile esențiale și obiectivele politicii externe. Iar în ceea ce priveste NATO si UE, ar trebui recitite articolele 148 și 149 din Constituție.

Cu alte cuvinte, să nu ne speriem degeaba. Președintele, oricare ar fi el, nu poate acționa arbitrar. Băsescu și Iohannis s-au bazat pe blazarea și indiferența unor guverne. Constituția stabilește însă un mecanism de „checks and balances” care oferă siguranță împotriva exceselor de autoritate.