Washington. Jurnal Floriana Jucan: În cea mai mare bibliotecă a lumii

(Dedic aceste rânduri doamnei Emilia Chebac, cu care am vorbit într-o zi 7 ore doar despre cărți…și care este un neobosit promotor al acestora!)

În 2013, când l-am însoțit pe Victor Ponta în vizita sa la Washington-fiind prima după mulți ani a unui premier sau președinte român- am preferat să renunț la Casa Albă și să aloc puținul timp pe care-l aveam la dispoziție pentru a vizita Arhivele Naționale, Muzeul Spionajului, Muzeul Presei, Memorialul Lincoln și, mai ales, Library of Congress. Cei apropiați știu că, în majoritatea călătoriilor, caut biblioteci pentru că acestea reprezintă nu doar unicitatea și bogăția unei colecții de manuscrise, ci și frumusețea picturii sau a arhitecturii pe care aceste locuri o dăruiesc oamenilor care le trec pragul. Bibliotecile lumii sunt adevărate monumente și expresii ale identității unui popor.

• Avertismentul unui specialist de top: Bolojan e eșecul unei metode. Sistemul nu mai acționează coerent
• Dezvǎluiri devastatoare despre Volodimir Zelenski
• Sfârșitul bipartismului britanic: fragmentarea politică îi deschide lui Farage calea către Downing Street 10
• Sesizarea privind ordonanța ilegală a guvernului demis a ajuns la Simina Tănăsescu
• Vă rog să nu vă enervați! (Datele acestea sunt și pentru comunicatorii PSD!)

CANTEMIR, ÎN BIBLIOTECA LUI JEFFERSON

Am început acest an în cea mai mare bibliotecă a lumii, sub cupola magică a Sălii Principale de lectură, privilegiată să cobor apoi în „măruntaiele” sale, în subteranele nevăzute, în care milioane de fișe, așezate în ordine alfabetică pe kilometri întregi de rafturi, fișete, sertare, îți arată drumul spre cartea căutată.

Ceea ce inițial, la 1800, avea ca scop să sprijine aleșii poporului în elaborarea legilor și politicilor, a devenit cel mai important și vibrant loc al cărții din lume, nu doar pentru poporul american, ci pentru orice om, fie el student, cercetător, profesor, scriitor sau simplu cititor din orice colț al planetei.

Fondată la 1800, este și cea mai veche instituție culturală federală.

La 24 august 1814 trupele britanice au incendiat clădirea Capitoliului – care găzduiește biblioteca – și au distrus colecția principală, formată din 3.000 de volume. La 30 ianuarie 1815, Congresul a aprobat achiziționarea bibliotecii personale a lui Thomas Jefferson care conținea 6.487 de cărți, pentru suma de 23.950 de dolari, vrând să compenseze cumva fondul de carte distrus în incendiu.

Când te gândești că președinții români par să aibă doar bucătării!

În fiecare zi lucrătoare, Biblioteca primește aproximativ 15.000 de articole și adaugă peste 10.000 de noi articole la colecțiile sale.

Materialele sunt achiziționate ca depozite de drepturi de autor.

De asemenea, primește lucrări donate, face achiziții și prin alte agenții guvernamentale (statale, locale și federale), semnează acorduri de pre-publicare cu editorii și organizează schimburi cu biblioteci din Statele Unite și din străinătate.

Articolele neselectate pentru colecții sau alte scopuri interne sunt utilizate în programele de schimb naționale și internaționale.

Biblioteca achiziționează astfel materiale care, altfel, nu ar fi disponibile. Articolele rămase sunt puse la dispoziția altor agenții federale și devin ulterior disponibile pentru donații către instituții de învățământ, organisme publice și organizații non-profit.

CEA MAI MARE COLECȚIE ÎN RUSĂ DIN AFARA RUSIEI

Din 1962, Library of Congress are birouri în străinătate pentru a achiziționa, cataloga și conserva materiale de bibliotecă și de cercetare din țări în care acestea nu sunt disponibile prin metode convenționale de achiziție.

Birourile externe din New Delhi (India), Cairo (Egipt), Rio de Janeiro (Brazilia), Jakarta (Indonezia), Nairobi (Kenya) și Islamabad (Pakistan) achiziționează în mod colectiv materiale din peste 60 de țări și în numele bibliotecilor din Statele Unite.

Aproximativ jumătate din colecțiile Bibliotecii sunt în 470 de limbi cealaltă jumătate fiind în engleză.

Divizia pentru Africa și Orientul Mijlociu deține câteva mii de volume în limbile din regiune care nu utilizează alfabetul latin.

Divizia asiatică are cea mai mare colecție de materiale chinezești, japoneze și coreene din afara Asiei și una dintre cele mai mari colecții tibetane din lume.

Biblioteca deține cea mai mare colecție de materiale în limba rusă din Statele Unite și cea mai mare din afara Rusiei.

Colecțiile iberice, latino-americane și caraibiene, care cuprind milioane de cărți, reviste, ziare, hărți, manuscrise, fotografii, afișe, înregistrări, partituri și alte materiale, sunt cele mai mari și mai complete din lume.

Divizia Juridică a Congresului este cel mai mare depozitar din lume, incluzând una dintre cele mai bune colecții de lucrări de profil și cea mai complexă colecție de gazete juridice străine din Statele Unite. Conține publicații ale Congresului Statelor Unite care datează de la fondarea națiunii.

Tot aici este și cea mai mare colecție a cărților de valoare din America de Nord, inclusiv cea mai mare arhivă de tipărituri din secolul al XV-lea din emisfera vestică. Aici se află prima carte din SUA, „The Bay Psalm Book” (1640), 100 de volume pentru copii extrem de rare, inclusiv „The Children‘s New Play-Thing” (Philadelphia, 1763) și „The Children‘s Bible” (Philadelphia, 1763).

ROMÂNII DIN BIBLIOTECĂ

Maria Pena, de la Departamentul de Relații Publice, și Peter Armenti mi-au fost gazde și ghizi prin acest labirint, în care am parcurs culoare întregi și am traversat săli până am ajuns la iubitul nostru…Eminescu.

Zeci de volume cu numele scriitorilor români erau așezate frumos pe rafturi, așteptând să fie cerute de câte un cititor.

Slavici, Ioan Budai-Deleanu, Sadoveanu, Lucian Blaga, Rodica Ojog-Brașoveanu, Caragiale, Mircea Eliade, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, George Călinescu, Titu Maiorescu, Alexandru Macedonski și mulți alții aveau numele așezate unul după altul, pe cotorul volumelor stivuite vertical.

Am simțit bucurie, emoție și mândrie, totodată, că, deși nu e o cultură mare și nici nu e o țară susținută de un lobby consacrat și consecvent, țara mea era acolo, și i se recunoștea însemnătatea de a fi alături de tot ceea ce este esențial de conservat și de cunoscut din această lume.

Am scos la întâmplare unul dintre volumele Eminului nostru, care ne-a dus în cultura universală, și am deschis la una dintre poeziile din drama „Steaua mării”.

Acolo, în subsolurile celei mai mari biblioteci din lume, am început să întreb, cu voce tare și plină de emoție:

„Cine-i îngerul pe maluri,

Ce visează în castel,

Când al mărei vis rebel

Sfarmă lumile-i de valuri

De pământul eternel?

Cine-i palida minune,

Ce priveşte parcă-n veci

Printre stânci de pietre seci,

Cum se scutură de spume

Ale mărei unde reci?”

Deși nu înțelegeau nimic, gazdele mele, surprinse și sensibilizate de lacrimile din ochii mei, au imortalizat momentul cu telefonul și mi-au spus afabil „ce frumos sună limba română recitată de dumneavoastră”!

Am pus acest moment pe contul meu de Facebook și mai jos:

La mii de kilometri depărtare, peste țări, mări și oceane, în monumentalitatea și importanța clădirii în care mă găseam, Eminescu m-a găsit și m-a îmbrățișat indicibil.

Am închis cartea și am așezat-o la loc. Mi-am surprins mâinile transpirate, lacrimi în ochi și eram copleșită. A fost un moment pe care, deși mă însoțeau oameni, l-am trait într-o profundă solitudine interioară.

Biblioteca personală a lui Thomas Jefferson, achiziționată de Congresul SUA în 1815, includea o operă monumentală a lui Dimitrie Cantemir, intitulată „Histoire de l‘Empire Othoman”… (Paris, 1743). Din păcate, acea copie se afla printre numeroasele volume din colecția originală a lui Jefferson distruse într-un incendiu devastator în Capitolul SUA în ajunul Crăciunului din 1851. Ulterior, Biblioteca a reușit să obțină o copie a versiunii în limba engleză, „The History of the Growth and Decay of the Othman Empire” (Londra, 1734). Cantemir a scris această istorie în latină în perioada 1714-1716, în timp ce se afla în exil ca sfetnic al lui Petru cel Mare. Ea a fost publicată abia postum, mai întâi în engleză, deoarece fiul său a dus manuscrisul la Londra. Este prima istorie substanțială a Imperiului Otoman în orice limbă europeană și a rămas textul preferat pentru secolul următor.

Între cărțile rare românești ale Bibliotecii se mai regăsesc, tot de Cantemir, „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul”, „Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor”, „Histoire de la Moldavie et de la Valachie. Avec une dissertation sur l‘état actuel de ces deux province”, precum și „Pravila lui Vasile Lupu”- „Carte românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe”, publicată de Biserica Trei Ierarhi, la Iași, în 1646, sau „Historia della Transilvania” raccolta dal cavalier Ciro Spontoni.

„Pravila” este prima codificare oficială a dreptului civil în Moldova, cel mai vechi cod juridic tipărit în limba română, care stabilea aspecte ale dreptului agricol și penal, recunoscând în același timp dreptul cutumiar local.

Între lucrările românești se mai regăsesc și scrisori ale Reginei Maria, ale unor diplomați străini care au avut misiuni diplomatice sau politice de-a lungul timpului pe teritoriul românesc, o colecție, considerată între cele mai prețioase, de muzică populară evreiască din Maramureș, adunată înainte de al Doilea Război Mondial, cu doar câțiva ani înainte ca acea comunitate să fie distrusă de naziști.

Colecția de manuscrise a Bibliotecii Congresului găzduiește și pune la dispoziția cercetătorilor și alte materiale legate de muzică, cum ar fi moștenirea Almei Gluck, cu partituri pentru pian și voce cu adnotări, corespondență și multe altele.

M-am bucurat apoi s-o cunosc pe Zsuzsa Daczo, singurul bibliotecar de origine română care lucrează în Latin American, Caribbean & European Division/European Reading Room a Bibliotecii.

Venită din zona Transilvaniei, a emigrat în Statele Unite cu mulți ani în urmă, „când s-a îndrăgosit de un american”.

„În urmă cu cinci ani, Biblioteca Congresului a scos la concurs un post de bibliotecar pentru colecțiile românești și cele maghiare. Nu știu câți candidați au fost, dar m-au ales pe mine. De atunci lucrez aici și iubesc ceea ce fac.

Am ajutat foarte mulți cercetători, profesori, studenți, cititori care mi-au solicitat sprijinul cu lucrări în limba română. Din momentul în care primesc o cerere pe mail până când punem la dispoziția solicitantului lucrarea respectivă nu trec mai mult de 24 de ore, în cazuri foarte rare 48 de ore, pentru că avem colecții și în alte clădiri-depozit care aparțin de Library of Congress”, mi-a spus doamna Daczo.

Zsuzsa Daczo coordonează colecțiile românești și ungare

A recunoscut că Ungaria are mai multe lucrări decât România și că editurile românești i-au spus de multe ori că este prea scump transportul pentru a expedia cărțile publicate. A evocat, în schimb, colaborarea de excepție pe care a avut-o cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și a invitat cu generozitate, inclusiv prin intermediul meu, pe oricine, să se adreseze Bibliotecii Congresului, promițând sprijin.

„Sunt peste 70.000 de lucrări în limba română sau care fac referire la România.

Primim cărți și periodice printr-o firmă care le cumpără pentru noi. Primim materiale și prin schimb, de la mai multe biblioteci universitare din România și de la Biblioteca Națională Română.

Am colaborat cu Ministerul Culturii din România pentru că au cerut ajutor secției noastre care se ocupă cu restaurarea și conservarea cărților”, mi-a spus interlocutoarea mea.

„Biblioteca Congresului este deschisă tuturor. Bibliotecile locale pot să răspundă la solicitarea dumneavoastră mai rapid decât Biblioteca Congresului, dar dacă ați epuizat resursele lor, nu ezitați să solicitați asistența Bibliotecii Congresului. Cea mai rapidă modalitate este să utilizați serviciul nostru online Întreabă un bibliotecar la linkul ask.loc.gov, unde ne puteți trimite întrebări și în limba română. Dacă nu puteți veni personal la Biblioteca Congresului și materialele de care aveți nevoie nu sunt disponibile online, este posibil să le puteți utiliza în biblioteca voastră universitară sau locală. Deși Biblioteca Congresului nu împrumută materiale persoanelor fizice, le poate trimite bibliotecilor din România prin împrumut interbibliotecar” mi-a precizat Zsuzsa Daczo.

Ne-am reîntors sub Cupola Sălii Principale și am văzut prin chipul unor figuri umane evoluția civilizației: Iudeea a adus lumii Religia, Grecia-Filosofia, Roma-Administrația, Islamul-Fizica, Evul Mediu-Limbile moderne, Egiptul-Mărturiile scrise, America-Știința, Franța-Emanciparea, Anglia-Literatura, Spania-Desco-pe-ririle, Germania-Tiparul și Italia-Artele frumoase.

Statui înfățișându-i pe Isaac Newton, Solomon, Shakespeare, Platon, Michelangelo, Herodot, Christofor Columb, Sfântul Petru, Joseph Henry, James Kent, Homer, Francis Bacon, Beethoven, Edward Gibbon, Robert Fulton și Moise privesc din nemurire spre cititorii de jos.

Sunt repere la care umanitatea se raportează în tot ceea ce are mai important: Religia, Știința, Comerțul, Istoria, Arta, Filosofia, Poezia și Legea.

M-am așezat pe un scaun, la lumina lămpii de citit, cu o carte despre limbi dispărute și dialecte rare, și am rămas acolo până când un custode mi-a amintit că a sosit ora la care biblioteca se închide. Inima mea a rămas însă, deschisă, pentru totdeauna, în ea!

CIFRE DE REŢINUT

Library of Congress are înregistrate peste 181 milioane de articole în colecțiile sale.

Acestea includ:

-26 milioane de cărți catalogate în sistemul de clasificare al Bibliotecii Congresului

– 16,2 milioane de articole în colecțiile tipărite neclasificate

-138,9 milioane de articole în colecțiile neclasificate (speciale), constând în:

– 4,3 milioane de materiale audio (inclusiv cărți audio)

– 80,6 milioane de manuscrise

– 5,9 milioane de hărți

– 17,5 milioane de microforme

– 882,5 mii de postere, gravuri și desene

– 1,5 milioane de alte materiale (broșuri, fotocopii etc.)

– 8,3 milioane de articole de partituri muzicale

– 1,9 milioane de imagini în mișcare

– 15,9 milioane de fotografii

– două milioane de materiale lizibile de mașini

În 2024, ultimul an din care avem informații și statistici centralizate, bibliotecarii au răspuns la peste 764.000 de solicitări de referințe din partea Congresului, a publicului și a altor agenții federale.

Library of Congress a înregistrat 149,3 milioane de vizite și 505,3 milioane de pagini vizualizate pe site-urile web ale Bibliotecii.

A distribuit peste 22,2 milioane de exemplare în braille, audio și în caractere mari către utilizatori, prin intermediul Serviciului Național de Bibliotecă pentru Nevăzători și Persoane cu Dizabilități de Vedere și prin rețeaua sa de biblioteci statale și locale.

A emis 424.200 de înregistrări de drepturi de autor și a înregistrat 17.000 de documente conținând 1,7 milioane de opere.

A distribuit 402.000 de articole pentru utilizare în interiorul și în afara Bibliotecii.

A emis 68.800 de carduri de cititor.

A înregistrat peste 9,7 milioane de articole sub controlul inventarului la Fort Meade sau Cabin Branch.

În cursul anului 2024 voluntarii au transcris 166.718 pagini din colecțiile bibliotecii, au adăugat 345.927 de transcrieri individuale pe domeniul loc.gov, completând numărul total al transcrierilor create de voluntari și făcându-le disponibile pentru îmbunătățirea căutării și accesibilității la peste 866.000 de curioși.

Extreme

Cartea cea mai mică din Biblioteca Congresului este „Old King Cole”. Are dimensiunile de 1/25”x1/25”, adică aproximativ dimensiunea punctului de la sfârșitul acestei propoziții.

Cartea miniaturală Old King Cole este tratată cu măsuri speciale de protecție. Volumul este fixat pe o coală de suport și sigilat într-o carcasă transparentă din plastic, ulterior depozitat într-o cutie realizată de echipa de conservare.La fiecare prezentare publică sau consultare individuală, cartea rămâne închisă în această carcasă, pentru a elimina orice risc de deteriorare sau pierdere. Singura ocazie în care volumul a fost manipulat direct a fost în timpul procesului de digitizare. Fragilitatea extremă a obiectului face imposibilă răsfoirea lui și, implicit, imposibilă consultarea în condițiile obișnuite oferite cititorilor.

Cea mai mare carte din Biblioteca Congresului este o carte de 5 x 7 picioare cu imagini color din Bhutan. Beneficiind de sprijinul Microsoft, o echipă de studenți de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts a înregistrat viața și cultura antică din această țară din Asia de Sud și a pus la dispoziția Arhivelor Naționale din Bhutan 40.000 de imagini digitale. O copie a cărții ilustrate a fost donată Bibliotecii Congresului.

De demult…

Unul dintre cele mai vechi exemple de tipar din lume – pasaje dintr-o sutră budistă sau discurs, tipărită în 770 d.Hr., se află în Divizia Asiatică a Bibliotecii.

Cel mai vechi material scris din Bibliotecă este o tablă cuneiformă datând din 2040 î.Hr.

Documente prezidenţiale

Printre cele mai importante documente din Divizia Manuscriselor se numără originalele a 23 de președinți, de la George Washington la Calvin Coolidge.

Gravuri și fotografii

Divizia conține milioane de imagini vizuale, inclusiv cea mai cuprinzătoare colecție internațională de afișe din lume, cea mai detaliată înregistrare vizuală a Războiului Civil și documentația primă a arhitecturii istorice americane. Multe dintre acestea sunt accesibile în catalogul online.

Filme, emisiuni și înregistrări audio

Deschis în 2007, Campusul Packard pentru conservarea audiovizuală al Bibliotecii din Culpeper, Virginia, a fost conceput pentru achiziționarea, catalogarea, stocarea și conservarea colecției naționale de imagini în mișcare și înregistrări audio. În parteneriat cu Institutul Packard Humanities, Congresul SUA și Arhitectul Capitoliului, oferta culturală de ultimă generație a Bibliotecii găzduiește cea mai mare și mai detaliată colecție de filme, emisiuni de televiziune și înregistrări sonore produse în America și în străinătate. Aici sunt milioane de înregistrări sonore și video, emisiuni de televiziune și alte materiale, reprezentând mai mult de un secol de producție audiovizuală.

Muzică

Biblioteca deține o colecție de muzică americană impresionantă, cea mai mare din lume, cu o vastă arhivă de manuscrise originale ale compozitorilor de teatru muzical și cel mai mare depozit de instrumente de suflat (flaut) din lume. Biblioteca sponsorizează o serie de concerte de muzică de cameră, unde sunt difuzate de mult timp.

Tradiţii și eroi

Arhiva de Cultură Populară din cadrul Centrului American de Folclor este cel mai mare depozit de documentație culturală tradițională din Statele Unite și unul dintre cele mai mari din lume. Conține cea mai mare colecție de muzică și cuvinte ale amerindienilor, inclusiv cele mai vechi înregistrări etnografice realizate vreodată de-a lungul timpului.

Centrul American de Folclor administrează Proiectul Istoria Veteranilor, înființat de Congres în 2000 pentru a păstra amintirile eroilor de război ai națiunii. Au fost colectate mii de contribuții, inclusiv de la membri ai legislativului federal.

Centrul American de Folclor administrează și păstrează, de asemenea, proiectul StoryCorps, o inițiativă națională la nivel local pentru înregistrarea istoriilor orale ale cetățenilor obișnuiți.

Cărţi audio digitale

Din 1931, Biblioteca furnizează cărți pentru nevăzători în braille și pe înregistrări audio. Serviciul Național de Bibliotecă pentru Nevăzători și Persoane cu Dizabilități de Citire a înlocuit inventarul său de înregistrări pe casete audio cu publicații audio digitale și echipamente de redare digitale nou dezvoltate.

Cartografie

Divizia de Geografie și Hărți a Bibliotecii deține cea mai mare colecție de materiale cartografice din lume. Aceasta are cea mai mare colecție de hărți de asigurare împotriva incendiilor ale orașelor și localităților din Statele Unite, oferind o acoperire fără egal a creșterii urbane a Americii de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea. Colecția include, de asemenea, harta lumii din 1507 realizată de Martin Waldseemüller, cunoscută sub numele de „Certificatul de naștere al Americii”, primul document pe care apare numele „America”.

Agende telefonice

Arhiva generală a bibliotecii conține cea mai mare colecție istorică de cărți de telefon (cu numere și adrese) și agende ale orașelor nord americane din lume. Biblioteca deține alte mii de astfel de documente microfilmate. Această vastă colecție include, de asemenea și repertoare ale telefoniei orașelor străine istorice.

Benzi desenate și ziare

Divizia de publicații seriale și guvernamentale conține cel mai mare depozit de benzi desenate din lume. Cea mai veche bandă desenată din colecția sa este „Popular Comics”, din februarie 1936. Divizia deține, de asemenea, cea mai extinsă arhivă de ziare din lume. Cel mai vechi ziar original din colecție este „Mercurius Publicas Comprising the Sum of Forraign Intelligence”, din 29 decembrie 1659.

Știinţă și tehnică

Biblioteca Congresului se mândrește cu una dintre cele mai mari și mai diverse colecții de informații științifice și tehnice din lume. Aceste materiale reprezintă aproximativ un sfert din arhiva totală de cărți și reviste. Divizia de Știință, Tehnologie și Afaceri a Bibliotecii deține și cea mai mare proprietate de rapoarte tehnice și standarde din țară.

Biblia Gutenberg Foto Shawn Miller, Library of Congress

Biblia Gutenberg

Biblioteca Congresului păstrează o copie a Bibliei Gutenberg tipărită pe un pergament, material realizat din pielea unui vițel, tratat special pentru a fi utilizat în acest scop.

Este una dintre cele patru instituții care dețin o copie completă a Bibliei lui Gutenberg pe pergament, alături de Biblioteca de Stat și Universitară din Göttingen, Biblioteca Națională a Franței și Biblioteca Britanică.

Toate cele trei volume ale exemplarului Bibliotecii Congresului datează de la mijlocul secolului al XVI-lea (c. 1560) și sunt legate în plăci de lemn acoperite cu piele albă de porc. Coperta este decorată cu modele realizate cu ștampile rotative care lasă o amprentă simplă în piele. Două modele de ștampile sunt distinctive: una îl înfățișează pe Hristos, pe apostolii Ioan, Petru și Pavel, iar cealaltă are reprezentări ale Credinței, Speranței, Carității și Dreptății. Cercetătorii consideră că aceste imprimeuri sugerează că Biblia Gutenberg era încă folosită în cadrul cultului catolic la sfârșitul secolului al XVI-lea, iar modelele specifice pot ajuta istoricii să identifice legătoria.

Exemplarul Bibliotecii Congresului are 407 mm înălțime și 300 mm lățime, 42 de rânduri tipărite în fiecare dintre cele două coloane, cercetătorii referindu‑se la el ca fiind „Biblia cu 42 de rânduri” și „B42”.

Biblia Gutenberg este tipărită în latină; conține traducerea Vechiului Testament ebraic și a Noului Testament grecesc, operă a lui Jerome (c. 345-420 e.n.), care a început traducerea în jurul anului 380 e.n.

De-a lungul secolelor, copiile manuscrise ale traducerii latine au fost supuse modificărilor și revizuirilor, iar în secolul al XII-lea s-a încercat la Paris crearea unei secvențe standardizate a cărților și prezentării Bibliei latine. Această versiune a devenit cunoscută sub numele de „Biblia de la Paris”, iar Biblia Gutenberg se bazează pe o versiune modificată a Bibliei de la Paris, comună în această zonă a Rinului în secolele XIV și XV. Vândută pe scară largă în toată Europa, Biblia Gutenberg și numeroasele sale descendente tipărite au devenit versiunile standard a scripturilor latine pentru secolele următoare.

Numărul total de Biblii tipărite a fost probabil de cel puțin 120 de exemplare pe hârtie și poate până la 40 de exemplare pe pergament.

Exemplarul Bibliotecii Congresului din Biblia Gutenberg are trei volume: Volumul 1: Geneza – IV Ezra. Volumul 2: Tobias până la Ezechiel. Volumul 3: Daniel până la Apocalipsa lui Ioan.

Exemplarul este expus în Sala Mare a clădirii Jefferson.

Divizia de Conservare a Bibliotecii Congresului supraveghează siguranța materialelor expuse. Un membru al personalului schimbă volumul Gutenberg la fiecare șase luni (alternând între cele trei volume) precum și pagina deschisă, la fiecare trei luni. Deoarece exemplarul Bibliotecii Congresului din Biblia Gutenberg nu este foarte decorat, angajații acordă prioritate expunerii unei file care prezintă un anumit interes vizual (de obicei începutul unui capitol, care are adesea o literă majusculă modest decorată).

Biblia Gutenberg a participat la o licitație mai mare, de 3.000 de tipărituri de secol XV (numite „incunabule”) care făceau parte din colecția lui Otto Vollbehr.

Congresul a autorizat o alocare de 1.500.000 dolari pentru miile de incunabule precum și pentru Biblia Gutenberg.