ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității a ultimelor modificări făcute la Codul de procedură penală, care vizează în principal modificarea competenței instanțelor și a parchetelor, precum și a regulilor privind declinarea și reunirea cauzelor, dar și acordarea unor drepturi suplimentare victimelor.

• ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală
• Bolojan atacă PSD și explică de ce proiectul reactoarelor modulare are probleme
• PSD, PNL, USR și UDMR au căzut de acord pe legea salarizării
• Nicușor Dan intervine în scandalul transparentizării finanțării ONG-urilor
• 20 de ani fără EA

În comunicatul transmis de ÎCCJ se arată că modificările propuse la Codul de procedură penală sunt neconstituționale pentru că afectează coerența procedurii penale și drepturile procesuale ale părților.

De asemenea, judecătorii Înaltei Curți subliniază că viciile de neconstituționalitate se referă la nesocotirea principiilor constituționale ale legalității și clarității legii, egalității în drepturi, respectării dreptului la apărare, la un proces echitabil și înfăptuirii justiției într-un stat de  drept.

„Principalele aspecte vizează:

1. Reunirea și disjungerea cauzelor în camera preliminară

Legea introduce posibilitatea reunirii/disjungerii cauzelor în camera preliminară, dar fără corelare cu regulile existente.

Judecătorul de cameră preliminară ar ajunge să intre indirect pe fondul cauzei, deși rolul lui se rezumă la verificarea legalității urmăririi penale.

Apar blocaje practice: la ce parchet se restituie cauza, cum se separă dosarele reunite, cum se evită soluțiile contradictorii.

1. Eliminarea citării la termenele ulterioare în procedura de cameră preliminară

Noua regulă spune că după primul termen părțile trebuie singure „să urmărească parcursul dosarului”. Norma este vagă și neclară.

Se afectează dreptul la apărare și procesul echitabil, deoarece părțile nu mai sunt citate nemaiavând posibilitatea să afle termenele noi stabilite în continuare.

Sunt dezavantajate persoanele vulnerabile: deținuți, vârstnici, victime, persoane care nu au acces la internet sau nu dețin cunoștințele digitale pentru utilizarea platformelor.

1. Autoritatea de lucru judecat în camera preliminară

Legea face definitive concluziile judecătorului de cameră preliminară în ceea ce priveşte legalitatea probelor, aspect ce contrazice jurisprudența CCR, care permite verificarea legalității probelor și în faza de judecată.

Instanța de fond ar fi împiedicată să mai analizeze probe obținute nelegal sau neloial.

Se limitează dreptul la apărare și rolul instanței de judecată în înfăptuirea justiției.

Pentru a se evita decizii ulterioare care constată neconstituționalitatea unor prevederi normative după aplicarea lor în procedurile judiciare, cu efecte negative asupra instanțelor judecătorești și a soluționării cauzelor, se impune verificarea constituționalității cadrului de reglementare adoptat prin legea atacată”, se arată în comunicatul ÎCCJ.

Legea în discuție a fost votată la 13 mai 2026 de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, după ce în 16 martie fusese adoptată de Senat.

Una dintre modificări se referă la dreptul persoanei vătămate de a fi informată atunci când agresorul este pus în libertate, evadează sau este internat sau externat dintr-o unitate medicală, pentru a-și lua măsuri de precauție.

Astfel, după articolul 81 se introduce un nou articol cu următorul cuprins: „(1) Procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza, respectiv judecătorul delegat cu executarea de la instanța de executare, informează victima infracțiunii și membrii de familie ai acesteia, care ar putea fi în pericol, despre împrejurarea că persoana aflată în arest preventiv, în arest la domiciliu sau în executarea unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate, respectiv care este internată medical, va fi eliberată. Dacă data eliberării este cunoscută, informarea victimei infracțiunii și a membrilor de familie ai acesteia se realizează cu cel puțin 5 zile înainte de momentul eliberării inculpatului, condamnatului sau făptuitorului internat medical, iar în celelalte cazuri informarea se realizează de îndată. (2) În cazul evadării din locul în care inculpatul sau condamnatul execută măsura preventivă privativă de libertate, pedeapsa închisorii ori a detențiunii pe viață, administrația locului de deținere sau organul de poliție care supraveghează respectarea executării măsurii arestului la domiciliu înștiințează, de îndată, organul judiciar prevăzut la alin.(1), precum și organul de poliție în a cărui circumscripție locuiește victima, care, de urgență, informează victima infracțiunii și membrii de familie ai acesteia care ar putea fi în pericol”.

Proiectul votat în Parlament impune o procedură mai rapidă în faza de cameră preliminară, pentru a nu mai depăși durata de maxim 60 de zile, așa cum se întâmplă în prezent.

Articolul 343 se modifică și va avea următorul cuprins: „(1) Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță. (2) Pentru respectarea dispozițiilor alin. (1) judecătorul de cameră preliminară are îndatorirea să ia din timp toate măsurile necesare pentru asigurarea apărării obligatorii, dacă este cazul, și pentru ca la termenul fixat procedura de citare să fie legal îndeplinită, iar soluționarea cererilor și excepțiilor să nu sufere amânare. (3) În cazul în care, deși procedura de citare este legal îndeplinită, soluționarea cererilor și excepțiilor nu se poate realiza la termenul stabilit potrivit dispozițiilor art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară acordă termen în continuare, fără citarea părților și a persoanei vătămate. Cu excepția termenului prevăzut la art. 345 alin. (3), termenele sunt stabilite în zile succesive. Pentru motive întemeiate, termenele în continuare în camera preliminară pot fi stabilite în zile nesuccesive, între care nu poate fi un interval mai mare de 7 zile. (4) Citațiile pentru termenul stabilit potrivit dispozițiilor art. 344 alin. (4) conțin mențiunea referitoare la acordarea termenelor în continuare și atenționarea că pentru termenele stabilite ulterior nu se vor emite alte citații, părțile și subiecții procesuali având obligația de a urmări parcursul dosarului. (5) Termenele de judecată în camera preliminară pot fi stabilite după un interval mai mare de 7 zile numai dacă probele încuviințate sau măsurile dispuse, prin natura lor, împiedică stabilirea unui termen mai scurt”.

Alte modificări se referă, printre altele, la protecția martorilor, obligativitatea înregistrării audierii martorilor vulnerabili prin mijloace tehnice audio-video; obligativitatea procurorilor de a face copii ale datelor informatice stocate pe obiectele ridicate la percheziții; victimele pot solicita păstrarea confidențialității domiciliului lor și a celorlalte date personale.

În expunerea de motive depuse în Parlament, se arată că legea are ca obiect modificarea și completarea Codului de procedură penală (Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare), în scopul eficientizării procedurilor judiciare și al reducerii duratei proceselor penale.

Parlamentarii arată că durata excesivă a proceselor penale are un impact profund negativ asupra victimelor infracțiunilor grave, în special asupra celor care au fost supuse traficului de persoane și traficului de minori. În asemenea cauze, celeritatea procedurilor nu reprezintă doar o chestiune de eficiență administrativă, ci o condiție esențială pentru protejarea vieții, integrității fizice, a libertății și demnității ființei umane, pentru restabilirea sănătății psihice și reintegrarea socială a persoanelor vătămate.

În opinia acestora, modificările propuse urmăresc instituirea unor mecanisme procedurale mai suple, evitarea reluării ciclice a unor etape (astfel cum se întâmplă în prezent, în lipsa unor prevederi previzibile cu privire la termenele de exercitare a unor drepturi și aplicarea unor sancțiuni specifice), consolidarea rolului activ al organelor judiciare și valorificarea mijloacelor moderne de comunicare pentru citarea părților și administrarea probelor, în vederea asigurării celerității procesului penal, fără a aduce atingere garanțiilor procesuale fundamentale.

În plus, prin decizii ale Curții Constituționale, care au deschis o modalitate de derulare a procesului în camera preliminară, precum și prin jurisprudența instanțelor de judecată, care a extins probatoriul și discuțiile referitoare la limitele camerei preliminare, timpul real în care se derulează procedura camerei preliminare s-a îndepărtat foarte mult de durata de 60 de zile, estimată inițial de legiuitor în art. 343 din Codul de procedură penală.