VERSION FRANCAIS ICI
Davos este locul ales de Klaus Schwab, pe atunci tânăr profesor la Universitatea din Geneva, originar din Baden-Würtemberg, pentru organizarea, în 1971, a primului Forum European al Managementului.
Două sute de profesioniști din industrie și profesori de economie veniseră să dezbată metodele americane de gestiune. Era epoca „Provocării americane”.
La Davos, premierul Canadei şi-a ETALAT ciorapii violet cu răţuşte galbene © Guliver AFP
Cu aproximativ 50 de ani mai târziu, Forumul Economic Mondial primește aproape 3.000 de persoane, dintre care patronii celor dintâi 1.000 de afaceri ale lumii și circa 70 de șefi de stat.
Citește și DAVOSUL DIN ROMÂNIA
În afara celor 1 500 de reprezentanți ai celor mai mari companii anglo-saxone și aproape 300 de elvețieni, au venit o sută de indieni, chinezi, germani, francezi și japonezi, precum și 60 de ruși și arabi. ONG-uri și jurnaliști. O lume aleasă pe sprânceană.
Președintele Africii de Sud, F.W de Klerk și Nelson Mandela, Davos 1992, alături de Schwab
De ce este numit Davos „Muntele Vrăjit”, cum spunea Thomas Mann
Davos este capitala, ba chiar ar trebui să spunem templul mondializării liberale și al capitalismului de nestăvilit. Aici nu găsești, în esență, decât partizani ai globalizării fără frontiere, ai schimburilor economice fără limite și ai capitalismului financiar fără remușcări.
Bineînțeles, toți participanții spun că „vor să construiască un viitor comun într-o lume fracturată” (tematica aleasă anul acesta). Dar toți șefii de companii prezenți au drept obiectiv principal maximizarea profiturilor firmelor lor, conform dorințelor acționarilor acestora. Restul ține de „corectitudinea politică”.
Citește și CUI ÎȘI LASĂ AVEREA MILIARDARUL IKEA
Sloganul de la Davos este destul de sfârâit – „Dedicați să îmbunătățim starea lumii” –, ceea ce, sincer, e cam kitsch, dacă te uiți la Goldman Sachs, Merril Lynch și la alte mari bănci, cărora trebuie să le adăugăm GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft), prezente la Davos.
Faptul că 1% dintre persoanele cele mai bogate de pe planetă au acaparat 82% din bogăția mondială în 2017, femeile plătind prețul cel mai mare al acestor inegalități în creștere, nu îi deranjează prea tare. La fel cum faptul că opt persoane cele mai bogate de pe planetă dețin la fel de mult precum cele 3,6 miliarde cele mai sărace. Klaus Schwab ține să o justifice el însuși: „Refacerea economică în continuă generalizare ne oferă o oportunitate pe care nu ne putem permite să o irosim”.
Dar Davos, ca și Versailles la finalul secolului al XVIII-lea, nu e cumva locul în mod istoric tragic al superficialității elitelor politice și economice? Despre ce este vorba? Cam peste tot în lume se dezlănțuie ura și violența contra guvernărilor existente, a autorităților constituite, contra societății noastre și a valorilor sale. Desigur, cifrele așteptate ale creșterii economice mondiale (3,8% în 2018 și 2019) încurajează în cel mai înalt grad acest sentiment de optimism și euforie al piețelor financiare. Totuși, nivelurile stratosferice ale bursei din SUA și ratele foarte mici ale dobânzilor pot forma un cocktail exploziv (bule). Ca și nivelurile foarte ridicate ale datoriilor publice și private. Nu cumva bancherii și economiștii sunt prea complezenți? Nu cumva euforia colectivă este prea frumoasă ca să dureze? Până ne vom lămuri, nimeni nu are o idee clară asupra modului în care funcționează cloud-ul și bitcoin-ul…
Care este rolul statului și al companiilor?
La Davos, toți șefii de stat țin discursuri foarte hotărâte, supralicitând atunci când se declară în favoarea globalizării. Invită pe toată lumea să investească în Franța (Macron) sau în India (Modi) sau în SUA (Trump). „Alegeți Franța”, „Alegeți India”, „dați-ne banii voștri”, „investiți la noi”… „SUA sunt locul cel mai bun ca să faci afaceri”, declară președintele Trump. Toți se fac reprezentanții comerțului din statele lor respective.
Premierul Narendra Modi către audiența de la Davos: Investiți în India!
S-a înțeles că nu la Davos se vor rezolva problemele climatice (cauzate totuși de politicile de stat și ale companiilor), nici cea a imigranților (cauzată totuși de politicile de stat și ale companiilor) și nici cele ale șomajului și locurilor de muncă insuficiente (cauzate totuși de politicile de stat și ale companiilor) sau a sărăciei și a inegalităților în creștere (cauzate totuși de politicile de stat și ale companiilor), nici cele puse de optimizarea fiscală a companiilor. Peste tot, punerile în scenă, sloganurile, prioritatea acordată comunicării produc falsități care disimulează prost rănile a numeroase țări.
Citește și AVEM O ȘANSĂ. CE FACEM CU EA?
Întrebarea este deci simplă: cine ne va rezolva problemele?
Se constată peste tot, și la Davos de asemenea, că guvernele actuale nu știu, nu pot și nu au mijloacele financiare de a pregăti viitorul în ce privește chestiuni cruciale precum pensiile, construcția infrastructurilor, formarea profesională, educația, protejarea mediului și, bineînțeles, revoluția digitală, robotizarea și inteligența artificială.
În ce privește companiile, iar Davos este dovada, acestea nu se gândesc cu adevărat la problemele care ne minează societățile și ne amenință democrația și libertățile. Ele se află aici ca să transforme societatea în folosul lor și pentru a face din fiecare ființă umană un consumator manipulabil după bunul lor plac. Și atunci, cine ar trebui să reformeze societatea?
În Franța, președintele Macron, conștient de aceste probleme, încă poate să viseze: „Vom schimba obiectul social al companiilor, care nu mai poate fi doar profitul fără luarea în considerare a bărbaților și femeilor ce muncesc și a problemelor cauzate mediului”. El vrea să impună această evoluție prin modificarea Codului civil și a celui comercial. Discursul său asupra „capitalismului vedetelor care beneficiază de financiarizare și de tehnologie” îi va lăsa pe directorii executivi ai corporațiilor planetei total indiferenți la propunerile sale privind „gramatica bunurilor comune” și „noul contract asupra regularizării mondiale” (de precizat că toate acestea au drept scop lupta împotriva naționalismelor).
Președintele Macron și Premierul indian
Larry Fink, patronul BlackRock, cel mai mare manager de active din lume, în valoare de 6 000 de miliarde de dolari (de trei ori cuantumul datoriei publice a Franței), are un alt mesaj extrem de clar pentru companii, de care nu a fost vorba nici măcar o clipă la Davos: „Așteptările marelui public cu privire la companiile voastre nu au fost niciodată atât de mari. Societatea solicită ca companiile, atât publice, cât și private, să se pună în serviciul binelui comun. Ca să prospere de-a lungul timpului, orice companie trebuie nu doar să aibă rezultate financiare, ci și să arate în ce fel contribuie în mod pozitiv pentru societate. Companiile trebuie să aducă beneficii tuturor părților interesate, acționarilor, dar și salariaților, clienților și comunităților în cadrul cărora își desfășoară activitatea”.
Pentru el, un liberal convins, această evoluție considerabilă a responsabilităților companiilor trebuie să se facă printr-o conștientizare individuală a fiecărui director de companie și a acționarilor săi. Este, spune el, în interesul companiilor să adere la această filosofie, pentru a nu-și pierde valoarea. Acest discurs, foarte plin de sens, nu va fi reluat prea curând pe Muntele Vrăjit.
Citește și N-AM SĂ UIT VREODATĂ…
Scenariile
Forumul Economic de la Davos și-a făcut obiceiul de a încredința unor consultanți activitățile pregătitoare ale dezbaterilor sale.
Patru scenarii diferite sunt propuse atenției participanților în ce privește viitorul lumii muncii, tetanizată de revoluția digitală. De unde și întrebările care se pun: nu cumva schimbările operate de noile tehnologii vor exacerba inegalitățile existente? Sau, dimpotrivă, avansul în automatizarea învățării automate va elibera potențialul uman, în favoarea unor sarcini mai nobile? Problema este în mod evident fundamentală, iar răspunsul trebuie dat rapid. Putem ghici care vor fi răspunsurile, cu siguranță divergente, ale guvernelor și companiilor. Ne putem imagina că primele două scenarii considerate cele mai verosimile favorizează viziunea lumii anglo-saxone a afacerilor.
La Davos s-a decis că ceea ce contează este Profitul
Scenariul roșu înseamnă domnia inovației cu orice preț. Informatica, robotica, inteligența artificială, inovația înlocuiește progresul. Mii de ingineri din SUA și China muncesc la viitoarea informatică cuantică… Reforma pieței muncii va fi atât de puternică în SUA, încât numărul muncitorilor cu normă întreagă și pe durată nedeterminată nu va mai reprezenta decât 9% din totalul populației active în 2030 !!!
Scenariul albastru se aseamănă și este un corolar al celui dintâi: se caracterizează prin dominația companiilor care devin din ce în ce mai puternice și mai influente, până în punctul în care să depășească până și SUA. Este deja cazul companiilor Google, Apple, Facebook și Amazon, dar și al multor altor multinaționale pentru care orice mijloc este bun ca își atingă scopul de a-și crește performanțele. Raportul imaginează, de altfel, o companie indiană care în 2030 își va crește venitul anual cu 24% determinându-și angajații să ia un medicament care le sporește capacitățile cognitive.
Ultimele două scenarii apar mai puțin verosimile și par să izvorască din idealismul în vogă mai ales în Europa.
Există, mai întâi scenariul verde, cel al companiei cetățenești, în care valorile resposabilității sunt un imperativ al lumii afacerilor (idee în prezent reluată de Macron și Larry Fink, vezi mai sus).
Scenariul galben, al patrulea, consideră că omul este cel mai important, iar tehnologia este pusă în serviciul producției individuale.
Totuși, un lucru este sigur: a patra Revoluție Industrială (numerotare foarte prețuită la Davos, a treia fiind exploatarea consumatorului) nu doar semnalează dispariția proletariatului, dar va avea un impact dramatic asupra economiei în toate straturile și la toate nivelurile sale. Fiecare Revoluție Industrială a remodelat lumea muncii. Cea în curs va merge mult mai departe decât ne imaginăm astăzi și va apărea mult mai repede decât credem.
Riscurile
Marsh & McLennan Companies și Zürich Insurance Group, cu sprijinul universităților din Oxford, Pennsylvania (Wharton School) și din Singapore, au sintetizat părerile a o mie de directori de companii internaționale, oameni de știință și economiști („The Global Risks Report 2018”) într-un document articulat în jurul probabilităților de risc ale anului 2018, ce pare straniu de ireal atunci când e citit de către un european.
Riscurile cele mai probabile ale anului 2018 sunt, în primul rând, evenimentele climatice extreme (care provoacă companiilor pierderi de sute de miliarde în fiecare an – 307 miliarde pierderi în 2017).
Al doilea risc se referă la catastrofele naturale (care provoacă pierderi de sute de miliarde…).
Al treilea risc identifică atacurile cibernetice (fricțiunile geopolitice actuale contribuie la o creștere accelerată a amplorii și sofisticării ciberatacurilor. În același timp, companiile devin din ce în ce mai dependente de tehnologie, iar expunerea lor la ciberatacuri sporește).
Al patrulea risc se referă la fraudele de date.
Ultimul risc global este incapacitatea sau eșecul demonstrat al politicilor de a gestiona schimbările climatice (care, evident, au de asemenea impact asupra afacerilor).
Sunt trei riscuri legate de climat și două riscuri legate de „Big Data” și ciber-război.
Citește și EA ESTE ȘI A MEA DEOARECE I-AM GARANTAT CU SACRIFICII EXISTENȚA PESTE ANI
Și ajungem să ne întrebăm, din nou, unde au dispărut disparitățile de venituri, șomajul și lipsa locurilor de muncă, migrațiile la scară mare care figurau în cap de listă în cadrul riscurilor globale din anii precedenți, ca și terorismul și conflictele interstatale?
Această analiză spune destul de multe despre filosofiile antagoniste ale marilor companii mondiale și ale statelor. Prioritățile lumii afacerilor nu sunt cele ale geopoliticii itradiționale.
La Davos, boom-ul miliardarilor este semnul unei economii prospere și nu un simptom al eșecului sistemului economic. Davos este însăși ilustrarea reculului continuu al politicii în fața atotputernicei lumi a pieței și a finanțelor. Discreditarea statului de către guvernele înseși, relativismul lor moral și banalizarea valorilor democratice au pregătit terenul pentru hegemonia puterilor economice.
Economia mondială avantajează deci semnificativ o mică minoritate și foarte puțin o imensă majoritate. Poate ea, oare, să se reformeze singură, responsabilizându-se?
Papa Francisc a transmis un mesaj care a fost citit în deschiderea Forumului de la Davos: „Nu putem să rămânem tăcuţi în faţa suferinţelor a milioane de persoane a căror demnitate a fost rănită, aşa cum nu putem nici să mergem înainte prefăcându-ne că sărăcia şi nedreptatea tot mai mari nu ar avea o cauză”
Nu s-au arătat încă zorii zilei când acționarii vor accepta să își vadă scăzute dividendele, iar directorii executivi, salariile și bonusurile sau când societățile vor renuța la optimizarea fiscală ori la defiscalizarea beneficiilor proprii (GAFA), iar asta în favoarea unor terți.
Reducerea diferențelor dintre bogați și săraci cere mâna fermă a politicii asupra economiei… chiar în momentul în care ea tocmai a pierdut-o, fără îndoială, pentru totdeauna în Occident! Nu este cazul Chinei, unde statul (partidul) păstrează controlul asupra tuturor giganților economiei.
Se va vorbi oare, într-o zi, la Davos despre modelul Chinei, unde se construiește o universitate pe săptămână (mai mult decât în Europa și SUA luate la un loc) și unde s-au format, în ultimii trei ani, un total de 4,7 milioane de studenți în științe, tehnologii și inginerie (față de 568 000 în SUA)???
Să încheiem reluând cuvintele regretatului filosof Ivan Illich: „Coruperea celui mai bun dă naștere răului”. Și atunci, cine va pune limite la toate astea și le va defini???
Articole Similare
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
