Cei ce nu îl vor mai vedea, pe Frontul de Est, pe Moș Crăciun…

În primele săptămâni de după începerea invaziei militare rusești în Ucraina, la 24 februarie 2022, europenii lucizi urmăreau cu sufletul la gură dinamica acțiunilor de pe Frontul de Est. După 9 luni, retragerile trupelor rusești și înaintările unităților ucrainene au intrat în etapa festina lente, iar pe cerul de unde vin rachetele Moscovei nu este nicio urmă de porumbei ai păcii. 

• Haos în Programul SAFE. Alexandru Nazare: Probabil domnul Miruță nu a fost suficient de bine informat
• Universul îl aplaudă, Leon îl plimbă. Dumitru Prunariu omagiat la 45 de ani de la misiunea istoricǎ
• Letonia, implicată în atacul asupra Moscovei? Rusia amenință direct NATO
• CSM acuză guvernul că refuză să adopte măsurile necesare pentru acoperirea deficitului cronic de personal din instanţe şi parchete
• PSD: Ilie Bolojan trebuie să răspundă în fața cetățenilor și a legii pentru breșa de securitate pe care a produs-o

Americanii au fost acuzați, de adepții teoriei conspirației, că sunt primii interesați în menținerea confruntării armate între două foste republici sovietice, pentru a câștiga bani din armamentul furnizat apărătorilor ucraineni, deși se uită că, fără sprijinul decisiv, complex, al actualei administrații prezidențiale de la Casa Albă, Kievul ar fi fost azi, din nou, rusificat. 

Rușii sunt încă marcați de mentalitatea epocii lui Stalin, deși la ultimul sondaj al Centrului Levada – considerat de Moscova, în mod oficial, „agent străin“ – aproape 50% dintre respondenți au afirmat că  „fiecare bărbat adevărat ar trebui să servească în armată”, cu mențiunea că ponderea celor care au această opinie a scăzut de la 60% la 49% în trei ani. În plus, aproximativ jumătate cred că armata ar trebui să aibă tineri înrolați atât prin contract, ca voluntari, cât și prin conscripție. Chiar și în condițiile unei cenzuri drastice, nu a putut fi ascunsă schimbarea evidentă de raportare la realitățile existente pe frontul din estul și sudul Ucrainei. 

Chinezii l-au reales pe Xi Jinping, în fruntea partidului comunist, au renunțat la multe din măsurile aiuritoare impuse populației sub pretextul stârpirii pandemiei de covid, i-au atenționat pe yankei că Taiwanul a fost și va fi parte a unei singure Chine și s-au dovedit prudenți în judecarea intervenției militare rusești în Ucraina, totuși delimitându-se de ipoteticul recurs al Moscovei la arma nucleară. Și ca lucrurile să fie clare în anul care vine, președintele rus Vladimir Putin și omologul său chinez Xi Jinping vor purta discuții la sfârșitul lunii decembrie. 

HIMARS VERSUS KATIUȘA

Deși Putin a participat la reuniuni succesive cu cei care conduc republici acum independente, anterior acestea fiind parte a URSS, cu excepția fotografiilor oficiale – așa numitele „family photo“ -, în care protagoniștii zâmbesc viitorului, mari proiecte comune nu s-au mai conturat, dar a devenit vizibilă reținerea unor președinți asiatici de a mai fi excesiv de prietenoși cu liderul de la Kremlin. 

Rachete Himars în acțiune Foto MApN

După 9 luni de război crâncen, trupele ruse mai controlează doar circa 15% din teritoriul Ucrainei. În oblasturile Lugansk și Donețk alternează atacurile rusești cu contraatacurile ucrainene. În Zaporojie, rușii mențin controlul centralei nucleare, dar nu și al capitalei oblastului cu același nume. 

În Herson, răsăritenii mențin defensiva pe malul sud-estic al Niprului și temperează înaintarea dorită de ucraineni, cu numeroase lovituri de rachete, trase în serie, de celebrele aruncătoare de proiectile reactive Katiușa/Катюша. La care apărătorii Ucrainei răspund, de regulă, cu M142 HIMARS, lansatorul de rachete multiple, ușor dezvoltat la sfârșitul anilor 1990 pentru armata Statelor Unite și montat pe un cadru de camion standard al familiei de vehicule tactice medii. HIMARS poartă un lansator pentru șase rachete. 

Problema reală apare la orizontul lunii ianuarie 2023, când majoritarii republicani din Camera Reprezentanților a SUA intenționează să genereze un audit al cuantumului tehnicii de luptă americane transferate armatei ucrainene și, deocamdată ipotetic, ar putea determina o diminuare a ajutorului militar oferit Ucrainei de către SUA. Noroc că, între timp, ministrul britanic al Apărării, Ben Wallace, s-a pronunțat pentru furnizarea către Ucraina a unor arme cu rază mai lungă de acțiune. 

Armele, ca armele, dar cuiul lui Pepelea este cantitatea uriașă de muniție consumată pe Frontul de Est, compensată, pentru ucraineni, de SUA și Marea Britanie, pentru ruși de iranieni și posibil ca în viitor și nord-coreenii să treacă de la promisiuni publice la livrări concrete de cartușe, eventual și de proiectile. 

HIMERA PĂCII

Până și europenii care sunt principial de acord cu sprijinirea Ucrainei în lupta sa contra dinozaurului post-sovietic numit Federația Rusă se întreabă, din toamnă, tot mai des, când încep negocierile diplomatice? 

Nu încep. Nu cele la vedere. Dar tatonări diplomatice, aparent tehnice, între emisari americani și ruși au fost devoalate vineri, de agenția Reuters. Ceea ce este bine, pentru că un minim contact între împuterniciții Casei Albe și cei ai Kremlinului îndepărtează spectrul, oricum nerealist, al unei confruntări nucleare între SUA și Rusia. 

Războiul ruso-ucrainean pare a nu se opri nici în perioada Crăciunului Foto: Facebook Ministerul Apărării Ucraina

Rând pe rând, NATO, UE și G7 nu numai că au reafirmat cotinuarea eforturilor lor de a-i sprijini pe apărătorii statalității ucrainene, dar au și anunțat ajutoare substanțiale, complementare, pentru guvernul de la Kiev. 

Mai nou, nu sunt trimise doar blindate, aruncătoare de grenade și muniție, ci și generatoare electrice pentru populația ucraineană năpăstuită de bombardamentele atroce rusești, un context în care curentul electric, căldura și apa zilnic necesară au devenit o rara avis. 

Placa deja uzată cu începerea negocierilor de pace după retragerea trupelor ruse din Ucraina, indică fie un infantilism geopolitic – puțin probabil -, fie o îndârjire de a duce războiul atâta timp cât va fi necesar pentru determinarea actualului comandant al operațiunii militare speciale în Ucraina, generalul Serghei Vladimirovici Surovikin, de a-și își retrage treptat unitățile militare la est de frontiera ucraineano-rusă, ceea ce amintește de A Bridge Too Far – Un pod prea îndepărtat, filmul cu succes la public, lansat în 1977. 

Voința Kievului este una, realitatea din teren este alta. Chiar dacă nu au avut o experiență militară anterioară și nu au tras decât de câteva ori cu armele din dotare la țintele plasate pentru instrucție mai departe de linia întâi a Frontului de Est, cei peste o sută de mii de mobilizați ruși, care sunt dislocați acum în sudul și estul Ucrainei, nu numai că au menținut pozițiile defensive, dar la nivelul eșalonului doi au săpat puternice locașuri de tragere, tranșee și adăposturi menite – la 60 de kilometri distanță de aliniamentul de contact cu trupele ucrainene – să mențină funcțională legătura rutieră dintre Donbas și Crimeea. Iar la debutul primăverii anului 2023, vor mai veni, alături de ei, cei aproximativ 200.000 de mobilizați ruși, care se instruiesc, în tot acest timp, pe teritoriul Federației Ruse. 

Nici ucrainenii nu stau rău. Repetăm? La fiecare patru luni de zile vor pleca spre Ucraina câte 10.000 de militari ucraineni instruiți în Marea Britanie. Lor li se vor adăuga 2.000 de camarazi instruiți în Franța, 5.000 în Germania, 10.000 în Polonia. Ceea ce înseamnă că la nivelul raportului de forțe, numeric, rușii vor echilibra relativ balanța, iar diferența specifică va fi impusă de instrucția tipică unor armate din țări membre ale NATO și aceea specifică armatei ruse de azi. 

PER TOTAL? 

Frontul de Est s-a stabilizat, cel puțin până la apariția ghioceilor din primăvara anului viitor. La reperul nivelului moralului este de domeniul evidenței că ucrainenii stau mai bine, doar își apără statalitatea lor. Iar din perspectiva tehnicii de luptă, cea livrată Ucrainei de SUA, Marea Britanie și Germania va continua să aibă efectul unui „ciocan de artilerie“  asupra trupelor Moscovei, care vor avea de ales între a acepta decimarea sau a opta pentru retragerea pe aliniamente succesive. 

Președintele ucrainean Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy se simte pe cai mari, dar în varianta continuării războiului, cel mai probabil vor fi confruntări sângeroase și anul viitor. Să nu uităm că, inițial, celebrul general în retragere Frederick Benjamin „Ben“ Hodges III afirma, pe la finalul verii trecute, că în decembrie sunt șanse să fie eliberată Crimeea. Acum, confruntat cu realitatea din teren a mutat această dezirabilă izbândă pe vara viitoare. 

Președintele rus Vladimir Vladimirovici Putin continuă să fie ținta unei campanii de intoxicare a opiniei publice internaționale cu știri de genul că are cancer (și nu moare, sic!), că a căzut pe scări (și va fi operat, nu știm când și unde), că nu mai conduce Rusia, deși a fost la volanul mașinii cu care rula pe podul rutier ce leagă Rusia de Crimeea, iar recent a decorat ofițeri ai armatei Federației Ruse. Cu mențiunea că în fotografie, din întâmplare, vorba vine, este cel mai mare la înălțime, cei din stânga și din dreapta sa fiind evident tineri, dar (hopa!) mai scunzi ca el. „Macho Man“…

Președintele american Joe Biden a rămas „stăpânul inelelor“ după alegerile recente, în care democrații au păstrat controlul Senatului, iar republicanii și-au consolidat prezența în Camera Reprezentanților. A admis recent că ar discuta cu Putin, după ce președintele rus ar îndeplini unele condiții. Dar și aceste condiționări pot fi modificate, dacă tot se caută porumbei ai păcii, pe cerul Ucrainei. Sau nu. 

În schimb, partenerii americanilor la Marea Neagră – și aici îi am în vedere pe români – au luat o palmă diplomatică răsunătoare de la acela care momentan mai conduce guvernul austriac. 

Vienezul ne-a făcut un serviciu, pentru că a generat o reacție majoră a societății românești față de șantajul OMV de a dispune, în viitor, de petrolul românesc, încă neexploatat, din zona care aparține statului român în Marea Neagră. 

Președintele nostru este supărat, premierul îngândurat, miniștrii de resort dau vina pe Putin, o parte a formatorilor de opinie reperează onoarea pierdută a noului Trahanache și a celui atât de apropiat de el, respectiv Tipătescu și gata. 

S-au mai dat ceva arginți la populație – cum zicea și Elena Ceaușescu, din balcon: „Mai dă-le Nicule o sută de lei!“ -, niște firfirici la meletari și uite că vine Crăciunul! 

Crăciunul nu vine cu bucurie în acest an, pentru ucraineni Foto Facebook

Da, dar pe Frontul de Est (unde au căzut la datorie) două sute de mii de militari ucraineni și ruși – frumoși, voinici și cu vise de viitor pe 24.02.2022 – nu îl vor mai vedea, în acest decembrie, pe Moș Crăciun…