Am „călătorit” ieri printre ruinele unor simboluri imperiale, am nutrit nostalgia unor timpuri trecute și am simțit vibrația frumuseții pe care un tablou o transmite în sufletul unui privitor care poate desface culorile lui.

• Nicușor Dan l-a desemnat pe Eugen Tomac să formeze guvernul
• Platformele de angajare, noua unealtă a spionajului chinez
• CCR a decis: Ordonanța SAFE este constituțională
• Blocul Național Sindical solicită retragerea imediată a proiectului legii salarizării
• Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori

Expoziția de la Muzeul Național de Artă al României dedicată ruinei, ca spectacol și istorie, ca scenă și scenografie, ca element de și din viață, este una dintre cele mai frumoase experiențe artistice pe care le-am trăit în acest an, în țara mea. Nu are nimic mai prejos decât marile expoziții pe care le-am văzut la d’Orsay sau la Prado.
Am trăit, în plus, și sentimentul mândriei că un muzeu românesc are asemenea comori, prea puțin cunoscute.

Ruina nu este doar arheologică, prin zidurile rămase dintr-un vechi castel sau amfiteatru, ci este și amintirea unui imperiu dispărut, a unei trăiri ireversibile, moartea unui timp biblic sau chiar sublimul.

Și dacă un sit poate fi vizitat pentru a ne întoarce la epoca istorică din care provine, la oameni sau iubiri moarte nu ne mai putem întoarce decât prin amintiri.

Adaug câteva tablouri care mi-au plăcut împreună, dar vă îndemn să mergeți să călătoriți singuri, până în ianuarie 2023, printre gravurile lui Durer cu ieslea christică, prin peisajele scenelor veterotestamentare, pe mările învolburate ale lui Aivazovski sau să stați în fața cascadelor lui Becker. Puteți fi și triști privind ruinele Imperiului roman!

Transmit aici omagiile și admirația mea curatorului Mălina Conțu, pe care, chiar necunoscând-o, o prețuiesc, la finalul acestei experiențe de privitor în muzeu.

„Expoziția, gândită ca un eveniment care va prezenta o parte din extraordinarul patrimoniu artistic pe care muzeul îl deține, prezintă diversele aspecte şi semnificații pe care le primește ruina în vizualul european în decursul secolelor al XVI-lea – al XIX-lea, cele 140 de lucrări expuse, din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, articulându-se într-un discurs tematic construit progresiv în scopul de a ilustra, pe parcursul celor șase secțiuni ale expoziției, transformarea ruinei dintr-un simbol indicial al culturii antice în epoca Renașterii într-o stare de spirit, o trăire aparte, vecină cu sentimentul de ruinare a sufletului, în contextul interesului pentru sublim al romantismului. Peste acest parcurs istoric se suprapune un discurs psihologic menit a evidenția relevanța ruinei ca simbol al relației noastre cu trecutul și a peisajului ca emblemă a evadării spre o lume ideală.
Cu o scenografie spectaculoasă, similară celor din marile muzee ale lumii, expoziția etalează lucrări ale unor nume importante din arta europeană a secolelor XVI-XIX, dintre care amintim: Jan Sanders Van Hemessen (cca. 1500 – 1556), Gaspard Dughet (1615 – 1675), Giovanni Paolo Pannini (1691-1765), Giovanni Battista Piranesi (1720-1778), August Becker (1821/1822 – 1887), Ivan Aivazovski (1817-1900).

Curatorul expoziției este doamna Mălina Conţu, istoric şi teoretician de artă şi arhitectură, doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Arte Bucureşti din anul 2012. Este șeful secției Artă Europeană la Muzeul Naţional de Artă al României și lector asociat în cadrul Universităţii Bucureşti, Departamentul de Istoria Artei.”, transmite muzeul.

Călin Stegerean, directorul general al MNAR spune că expozițiile trebuie să fie surse de cunoaștere, inspirație și delectare, un instrument formativ și prilej de manifestare a spiritului și coeziunii sociale. „În contextul creșterii mobilității publicului din România nu numai în Europa ci pe aproape toate continentele, expozițiile pe care le organizăm trebuie să fie în consonanță calitativă cu ceea ce acest public întâlnește în cele mai bune muzee ale lumii, atât ca problematică expozițională cât și ca mijloace tehnice de realizare”, a transmis Stegerean.

Totuși, pe lângă declarații și intenții, promovarea acestei expoziții de excepție este complet inexistentă și nimeni nu știe de ea.