Cipru – începutul apocalipsei economice europene?

Expropriere, naţionalizare a  bunurilor cetăţenilor. S-a pus semnul întrebării în dreptul regulilor interne de funcţionare ale zonei euro și, de altfel, ale oricărei economii de piaţă. S-a creat un precedent. În ciuda promisiunilor UE că Ciprul este un caz singular.

„V-aș oferi un termen de comparaţie. După ce planul de salvare a Greciei, acel bailout, a fost declarat ca fiind ceva singular, s-a pus în aplicare un program pentru Portugalia, pentru Irlanda, deci întotdeauna se creează precedente. Există posibilitatea extinderii acestei măsuri. Este periculoasă pentru că intră în contradicţie cu un principiu, anume acela că nu te atingi de depozite ca atare, ci impozitezi dobânda câștigată. A doua chestiune importantă este că, în ultimul timp, se vorbește tot mai mult despre uniunea bancară, ca soluţie pentru rezolvarea crizei zonei euro. Una dintre componentele de bază ale uniunii bancare este o schemă de garantare colectivă a depozitelor”, a declarat fostul ministru de Finanţe Daniel Dăianu pentru Q Magazine.

Parlamentul cipriot a respins taxa pe depozite bancare, condiţie pentru primirea unui pachet de împrumuturi externe de la zona euro. Programul de asistenţă financiară în valoare de 10 miliarde de euro propus de zona euro şi Fondul Monetar Internaţional prevedea o impozitare fără precedent, de până la 9,9%, a depunerilor bancare peste 100.000 de euro. Iniţial, creditorii internaţionali au cerut şi o impozitare cu 6,75% a depunerilor bancare sub 100.000 de euro, însă, în faţa nemulţumirii ciprioţilor, au acceptat să nu taxeze aceste depuneri.

Europa: Accentuarea fragmentării și moralitatea

Rămâne speranţa ca soluţia iniţială să nu se repete. Altfel, s-ar pierde mai mult încrederea deja deteriorată. S-ar eroda mai mult încrederea în guverne. S-ar accentua fractura între nord și sud în zona euro, deoarece ţările care sunt la ananghie ar cunoaște o fugă a depozitelor, ne-a explicat Dăianu.

„Unele guverne ar fi obligate să pună restricţii la mișcarea de fonduri, ceea ce ar contrazice regulile pieţei unice. Am cunoaște tendinţe și mai puternice de fragmentare, care se simt și acum. (…) Cât privește episodul cipriot, avem o morală aici, care seamănă cu cazul Irlandei sau al Islandei. Este un model economic strâmb cel care face ca sistemul financiar local să aibă un bilanţ (volum de activitate) multiplu de PIB-ul ţării. Trăim o criză a suprafinancializării sistemelor, care în Europa se împletește cu criza zonei euro, care derivă din aranjamente instituţionale și de politici defectuoase. În UE nu ar mai trebui să fie acceptate paradisuri fiscale, chiar dacă britanicii și alţii se vor supăra tare. Și spun aceasta nu numai din raţiuni legate de combaterea spălării de bani și luptei contra terorismului. Am în vedere raţiuni de ordin economic. (…) Primirea Ciprului în zona euro consider că a fost o eroare, care s-a adăugat la altele, când motive politice (geopolitice) au prevalat în dauna logicii economice”, a adăugat fostul ministru de Finanţe.
Dăianu subliniază și o problemă morală a Europei, care susţine sectorul financiar pe linia de plutire prin subvenţii directe și indirecte primite de la guverne, ceea ce explică umflarea datoriilor publice, și prin linii de finanţare foarte ieftine de la bănci centrale. Iar austeritatea este pentru cetăţeni.

„Avem aici nu numai o relaţie profund strâmbă între industria financiară și restul economiei, ci și o problemă morală, cu implicaţii sociale și politice. Este greu să ceri oamenilor să accepte în mod recurent socializarea pierderilor industriei financiare când această industrie extrage rente necuvenite. (…) Măsurile de austeritate din unele ţări trebuie să fie combinate cu măsuri de relaţionare a economiilor, acolo unde există spaţiu de manevră. Italia, Spania, Portugalia trebuie să exporte mai mult și pentru aceasta este nevoie de cerere mai mare în unele ţări europene, de pildă în Germania. Altminteri, se va continua cu o spirală foarte periculoasă, care ar putea submina fundamentele democraţiei. În fond, un risc sistemic este și ce poate strica stabilitatea socială/politică a unei ţări. Așa cum funcţionează acum, zona euro este mai rigidă, mai constrângătoare decât regimul etalonului aur din perioada interbelică, despre care știm unde a condus”, a precizat Dăianu.

Taxaţi o populaţie… calmă!

Și analistul economic Florin Cîţu este de părere să salvarea sistemului bancar cipriot se va face tot prin taxarea cetăţenilor. El nu consideră că un eventual faliment bancar ar fi cel mai grav deznodământ pentru Cipru, explicând că băncile pot funcţiona în insolvenţă, iar alte bănci din zonă pot prelua plăţi.

„Problema este dacă se ajunge la ieșirea din zona euro, dar nu cred să se ajungă aici, pentru că, în cazul acesta, vom avea apoi presiuni din partea Greciei, poate și a Spaniei, pentru asemenea soluţii. Clar, situaţia este dificilă și volatilă. Cred că, până la urmă, și minţile «lucide» de la FMI și UE, care deși au luat o hotărâre proastă în primă instanţă, foarte proastă și de neînţeles pentru nimeni, vor reveni asupra deciziei și vor găsi o soluţie care să calmeze pieţele și oamenii, pentru că, până la urmă, asta vrei. După aceea, poţi să găsești modalităţi prin care să taxezi”, a declarat Cîţu pentru Q Magazine.

Votul negativ al Parlamentului Ciprului a fost o încercare de a renegocia termenii cu UE, de a face presiune pentru a obţine condiţii mai favorabile, crede analistul economic Aurelian Dochia. În caz de eșec în negocieri, se poate ajunge la o încetare de plăţi și la o ieșire din zona euro. „Primul lucru care se poate întâmpla este un atac asupra băncilor, pentru că, evident, cei care au bani în bănci vor încerca să-i scoată în zilele următoare, de teamă că, până la urmă, s-ar putea aplica măsura sau cine știe ce altele ar putea fi luate. În momentul când vor fi deschise băncile, chiar dacă se vor introduce restricţii, este un moment foarte periculos. Există pericolul contagiunii, toate ţările slabe din sud se vor confrunta din nou cu dificultăţi, în sensul că vor crește costurile cu care se vor finanţa, nu se vor mai acorda împrumuturi. Veștile nu sunt bune, situaţia va fi foarte dificilă”, a declarat Dochia pentru Q Magazine.

Amintirea „Epocii de aur”

În România, este exclus să se ajungă la asemenea măsuri, situaţiile economice ale celor două ţări fiind cât se poate de diferite. Ciprul este o ţară cu o economie falită, cu un sector bancar supradimensionat, activele sectorului bancar reprezintă de opt ori nivelul PIB-ului. Chiar dacă venitul pe cap de locuitor e considerabil mai mare în Cipru sau în Grecia. Cazul Cipru, însă, ne arată că, în anumite circumstanţe, se poate ajunge și la acest tip de taxare, care este o taxare a averii. Iar noi, românii, avem o sensibilitate specială la acest capitol…

„Sistemul financiar din România, așa cum îl știm noi, pentru că nu știm dacă avem toate informaţiile, nu are nicio legătură cu cel din Cipru. E doar un semnal, e vorba de siguranţa banilor, atunci când știi că banii sunt asiguraţi și cineva poate să-ţi ia din ei o bucată, doar pentru un act normativ. Mai ales că, în România, încă ne luptăm cu retrocedările. Deci, în mintea unora, este o amintire vie ce s-a întâmplat cu naţionalizările în anii ’50-’60. Aici, situaţia este de mesaj, de felul în care vor reacţiona oamenii, nu văd un risc financiar bancar în România, ci unul de mesaj, dacă se poate întâmpla și aici. În al doilea rând, această măsură, dacă mergea în formula în care a fost făcută, ar fi fost un semnal pentru clasa politică, care ar fi îmbrăţișat-o, iar apoi ar fi justificat alte măsuri în România”, a conchis Cîţu.