Copiii învață ceea ce trăiesc

Părinții devin modele pentru copiii lor încă din momentul nașterii și până când viitorul adult decide ce să păstreze și ce anume vrea diferit.

• Triumful Rusiei în Franța. A câștigat și s-a prăbușit în genunchi
• Cine va securiza Neptun Deep, care nu e în apele teritoriale ale României? Specialist: Probabil am avea o bâlbă colectivă!
• Ionuț Lupescu, regrete după 28 de ani
• Nicuşor Dan a convocat o şedință la Constanța după explozia dronei ucrainene în Port. Ce s-a decis
• În România, ponderea cheltuielilor cu echipamente în bugetul apărării s-a dublat între 2014 și 2025, iar în valori absolute creșterea depășește 300%

ADEVĂRURI DESPRE NOI ŞI EI

Devine vital ca părinții să promoveze constant aceleași valori sub forma comportamentelor proprii și să-și asume faptele și deciziile, asistând copilul să-și găsească stilul personal cel mai adecvat nivelului său  de dezvoltare și  resurselor proprii.

Poemul „Copiii învaţă ceea ce trăiesc”, scris de Dorothy Raw Nolte, ne arată că sentimentele, comportamentul și atitudinea noastră reprezintă pentru copii un model ce le va guverna întreaga viaţă.

„DACĂ TRĂIESC ÎN CRITICĂ ȘI CICĂLEALĂ, COPIII ÎNVAȚĂ SĂ CONDAMNE”

Toți avem momente în care ne plângem sau suntem nemulțumiți, criticăm chiar și în fața copiilor. Ei, fiind ca niște bureți, absorb tot, învață de la noi mai curând ceea ce este rău  decât ceea ce este bun,  cum să-i condamne pe alții sau chiar pe ei înșiși.

Ar fi minunat să diferențiem comportamentul de acțiunile lor, uneori inacceptabile, pentru a provoca o acțiune de cooperare în locul uneia de apărare.

„DACĂ TRĂIESC ÎN OSTILITATE, COPIII ÎNVAȚĂ SĂ FIE AGRESIVI”

Ostilitatea poate exploda oriunde: în casă, la şcoală, între necunoscuți, pe stradă, în cartier, la volan. Un model de agresivitate familială, îl învață pe copil că disputele sunt o necesitate, o cale spre rezolvarea problemelor.

Astfel, felul în care rezolvăm ca părinți diferențele dintre noi, îl  va  face pe copil să facă faţă conflictelor: cu ostilitate sau cu discuții constructive.

„DACĂ TRĂIESC ÎN TEAMĂ, COPIII ÎNVAȚĂ SĂ FIE ANXIOȘI”

Frica, spaima adevărată din suflet,  distruge încrederea în sine a copilului și sentimentul de securitate.

Indiferent din ce motiv a apărut, ea trebuie luată în serios chiar dacă am putea crede că este o manipulare a copilului cu privire la nevoile sale emoționale. E la fel de legitimă nevoia de atenție ca  cea de hrană sau adăpost.

„DACĂ TRĂIESC ÎNCONJURAȚI DE MILĂ, COPIII ÎNVAȚĂ AUTOCOMPĂTIMIREA”

Autocompătimirea este o forță care te trage în jos până ajungi să te  simți copleșit și neajutorat. Vrem să le dăm un exemplu demn de urmat? Trebuie să fim capabili să-i învățam prin exemplul propriu cum să apeleze la forța lor interioară, pentru a depăși obstacolele vieții și să avem încredere în ei în permanență.

„DACĂ TRĂIESC ÎNCONJURAȚI DE RIDICOL, COPIII ÎNVAȚĂ SĂ FIE TIMIZI”

Ridiculizarea e o formă de cruzime, iar persoana ridiculizată este într-o poziție ambivalentă. Dacă ripostează, riscă să fie ridiculizată și mai mult.

Dacă acceptă, respectul de sine are de suferit.

Prins în acest conflict, copilul riscă să devină ezitant și timid, străduindu-se să nu atragă atenția asupra sa. Chiar dacă nu putem controla comportamentul celorlalți copii faţă de comportamentul copiilor noștri, putem să le fim alături și să-i sprijinim când sunt ridiculizați, tachinați sau batjocoriți. Râsul e sănătos, iar în familie putem învăța să râdem și de noi înșine cu un minimum  de presiune și maximum  de acceptare. Să râdem cu cineva, și nu de cineva.

„DACĂ TRĂIESC ÎN GELOZIE, COPIII ÎNVAȚĂ SĂ SIMTĂ INVIDIA”

Gelozia izvorăște din modul în care privim situațiile.

În cazul părinților, se întâmplă ca invidia să fie stârnită nu de bunurile materiale, ci de copiii altora care sunt mai vioi, mai buni, mai deștepți, mai atrăgători. În loc să ne concentrăm pe lipsurile copiilor, mai bine să vedem punctele lor forte. Ca părinți, avem de ales cum ne privim copiii. Apreciem ceea ce are unic fiecare, îi învățăm să se prețuiască, le ascultăm credințele, dorințele și glumele.

Și versurile poemului pot continua: Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați; Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători; Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea; Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea; Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească; Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, învață să fie generoși; Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr; Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți…