Cui i-e frică de Petrișor Peiu?

Jurnalistul George Scarlat „demolează” o serie de minciuni pe care unii opozanți le-au lansat împotriva profesorului Petrișor Peiu, vicepreședinte al partidului AUR. Ca un veritabil avocat al apărării, Scarlat evocă momente din „trista noastră istorie” pentru a contextualiza și a da sensul corect al întâmplărilor și al evenimentelor la care și Petrișor Peiu a fost parte, într-un fel sau altul. Atacurile la adresa liderului AUR arată o teamă crescândă de faptul că acesta ar putea dobândi într-un viitor apropiat o poziție din care poate lua decizii la nivel național. Peiu este cunoscut pentru pozițiile sale pro firme românești versus multinaționale și un pledant pentru ca de resursele naturale ale României să beneficieze în primul rând românii, la prețuri modice, și abia apoi piețele externe.

• Președinții Curților de Apel, îngrijorați de „atacurile fără precedent la integritatea şi stabilitatea statală a României”
• PSD l-ar putea accepta pe Eugen Tomac în funcția de premier
• ÎCCJ, atac fără precedent la guvernul Bolojan: Demonizează Justiția și transformă magistrații în ținte
• Budăi, despre Bolojan: Un om care a reușit ceea ce părea imposibil
• Primul pas către „împăcarea” sistemului de sănătate public cu cel privat

Demersul lui George Scarlat, care are o carieră jurnalistică de peste 30 de ani, încearcă să restabilească adevărul, reușind în același timp să realizeze un portret cu repere ale vieții profesionale și politice a celui care a fost vehiculat ca potențial premier în cazul unei guvernări AUR.

„Profesorul Petrișor Peiu, liderul grupului AUR de la Senat și președintele Consiliului Național de Conducere al AUR se concentrează pe problemele din domeniul social-economic, fără a se se coborî în polemici cu mlaștina propagandei mincinoase pe care puterea o orchestrează împotriva AUR și a liderilor partidului.

Ca atare, mă simt dator să dezmint niște minciuni pe care propaganda regimului hibrid le-a lansat împotriva lui Petrișor Peiu, deoarece îl cunosc de multă vreme și cred că sunt în măsură să lămuresc unele lucruri.

Mesajul Propagandei: Petrișor Peiu a fost/este pesedist

În primul rând Petrișor Peiu nu a fost niciodată membru PSD. Dimpotrivă, a fost membru PNȚCD din 1990 și până în anul 2000.

La alegerile din 1992 a candidat la Senat fără succes, dar pe un loc considerat eligibil. Listele de candidați CDR fuseseră semnate de președintele PNȚCD, seniorul Corneliu Coposu.

În mandatul venerabilului președinte PNȚCD Ion Diaconescu, Petrișor Peiu a intrat în conducerea partidului, având funcția de secretar general adjunct.

După demisia premierului Radu Vasile, în 1999, Petrișor Peiu a fost împins în afara PNȚCD, partid care deja o luase pe drumul autodistructiv care l-a dus la ratarea pragului electoral peste un an.

Petrișor Peiu a fost cooptat în cabinetul Adrian Năstase ca independent, datorită competențelor dobândite în guvernarea CDR, în calitate de consilier de stat al premierului Radu Vasile.

În domenii complexe, tehnice, cum sunt negocierile de la UE, este bine să existe o continuitate. Leonard Orban, fratele liberalului Ludovic Orban, a fost ministrul Integrării Europene în guvernul Boc și Ponta, guverne față de care PNL se afla în opoziție.

Pesedistul Vasile Pușcaș a fost negociatorul Guvernului Adrian Năstase pentru integrarea europeană, însă în regimul Băsescu Vasile Pușcaș a fost ministru, șeful Departamentului pentru Afaceri Europene, în Guvernul României (decembrie 2008 – octombrie 2009).

Premierul Năstase a apelat la Petrișor Peiu pentru a-l ajuta la închiderea unor capitole de negocieri pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Capitolele de negocieri au fost încheiate în decembrie 2004, la finalul guvernări lui Năstase. La începutul lui 2005, Băsescu&Tăriceanu au executat doar o formalitate semnând Tratatul de aderare dintre România și UE, tratat care urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Petrișor Peiu a părăsit cabinetul Năstase și s-a întors la catedră cu câteva luni înainte de alegerile din 2004, când premierul Adrian Năstase părea veșnic și atotputernic.

În al doilea rând nu e vreo crimă să fii membru PSD.

Este de remarcat însă cinismul celor care guvernează împreună cu PSD și în același timp îl calomniază pe Petrișor Peiu că ar fi pesedist. Mai țineți minte când #reziștii miorlăiau că PSD trebuie să intre în guvernul Bolojan?

Mesajul propagandei: Petrișor Peiu a privatizat Petrom

Această minciună ordinară a fost lansată de fostul președinte Traian Băsescu și acum este ventilată de tot soiul de neaveniți.

Petrișor Peiu era atunci vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine și nu avea competențe în domeniul privatizării.

Această calomnie este cu atât mai abjectă cu cât Petrișor Peiu este unul dintre puținii experți români care denunță constant modul cum autoritățile se fac preș în fața OMV – Petrom, devenit adevăratul stăpân al României.

Nemernicia lui Băsescu

Legea de privatizarea Petrom a fost votată în parlament de toate partidele, PSD, PNL, UDMR, precum și de PD-L, partid al cărui președinte era chiar Traian Băsescu! Unicul partid care s-a opus a fost Partidul România Mare (PRM), condus de Corneliu Vadim Tudor.

Cadrul pentru jaf și distrugere a fost creat nu atât prin contractul de privatizare a Petrom din anul 2004, cât prin numeroasele acte adiționale la acest contract, toate în defavoarea României și toate semnate între 2005-2014, pe durata mandatelor prezidențiale ale lui Traian Băsescu, care n-a avut nimic de spus!

Spre exemplu, când a venit Băsescu președinte, imediat după privatizare, statul român avea 49% din acțiunile Petrom. După cele două mandate prezidențiale ale lui Băsescu, statul român mai avea doar 20% din acțiuni!

Unul dintre cele mai ticăloase acte adiționale la contractul de privatizare a Petrom semnate sub domnia lui Băsescu a fost aprobarea dată austriecilor să distrugă Aroechim din Pitești, în valoare de 2,5 miliarde dolari și unde lucrau 13.000 de români care au fost aruncați pe drumuri!

Muncitori, maiștri, ingineri, chimiști, tehnologi, laboranți, cu toții au fost deopotrivă umiliți și lăsați fără mijloace de trai.

Trădarea lui Bolojan

La fel de grețos ca în cazul lui Băsescu, mi se pare faptul că propagandiștii care încearcă să îl defăimeaze pe Petrișor Peiu pe tema privatizării Petrom sunt din gruparea lui Bolojan, fie din camarila sa din cadrul PNL, fie de la adevăratul său partid de suflet, USR.

Ilie Bolojan s-a dus la Viena și în condiții lipsite de transparență și fără licitație a prelungit cu 15 ani licențele de exploatare ale OMV – Petrom, care urmau să expire.

Ar fi fost cel mai bun moment să scăpăm de austrieci.

Pentru a-și cosmetiza fapta, Bolojan a pretins că ar fi negociat el, nu se știe cu ce mandat, să majoreze cu 40% redevențele datorate de OMV – Petrom statului român, pentru că ne exploatează resursele. Știți că de 20 de ani se spune că încasăm redevențe derizorii, cele mai mici, la nivel de stat african post-colonial.

De fapt Bolojan a redus și mai mult redevența cuvenită statului român. Dacă aceasta s-a majorat cu 40% înseamnă că în loc de 1 euro în 2004 primim 1,40 euro în 2026, ca urmare a vitejiei lui Bolojan. Numai că 1 euro din 2004 valorează 1,76 euro în prezent!

Cele de mai sus reprezintă crâmpeie din trista noastră istorie și m-am gândit că e bine să fie cunoscute.”, a scris George Scarlat pe Facebook.

Critic al Guvernului Bolojan

Atacurile la adresa lui Peiu au crescut în ultima perioadă după ce acesta a criticat în repetate rânduri măsurile luate de actualul guvern. Iată una din ultimele sale diagnoze a situației generate de guvernarea care a reușit reducerea PIB ului și intrarea țării în recesiune:

Românii au obosit de prea multă „reformă”, de fapt un haos administrativ , care ne apasă de foarte mulți ani. România este, oficial, în recesiune. Combinată cu inflația uriașă, recesiunea ne-a adus stagflație. Suntem în al treilea an de stagflație, asta se întâmplă în lumea reală!

„Reforma” vânturată de strivitoarea mașinărie de propagandă a guvernului este, de fapt, manifestarea pură a combinației mortale de neștiință și fudulie a guvernanților.

„Reforma” este isterizarea publicului pentru a justifica încălcarea legilor și a Constituției și pentru uzurparea puterii de către o mână de oameni, baricadați în Palatul Victoria.

Constituția României, ca și practica universal acceptată în statele democratice, este cât se poate de clară: guvernul administrează țara, iar parlamentul face legi. Ei bine, în numele „reformei” guvernul s-a decis să facă el legile, neglijând actul de administrare a treburilor curente. Rezultatul: țara este catastrofal administrată, iar legile făcute, cu forța la guvern, sunt cât se poate de proaste.

Treaba guvernului ar fi fost cât se poate de simplă: să țină în frâu cheltuielile, să aibă grijă de copiii care merg la școală, să aibă grijă de bolnavii din spitale, să facă centrale electrice, drumuri și căi ferate, să aibă grijă să avem apă curentă, să lase antreprenorii să facă afaceri.
Numai că guvernul Bolojan se ambiționează să facă „reforme”: în fiecare săptămână adoptă un număr imens de ordonanțe de urgență prin care schimbă toate legile, aruncând țara în haos.

În vreme ce Bolojan și ceata lui schimbă legile cu mai mare ușurință decât dădea Ceaușescu decrete, copiii nu mai fac școală cum trebuie, bolnavii mor prin spitale, orașe întregi rămân fără apă curentă, bucureștenii dârdâie de frig, iar centralele electrice vechi se închid și în locul lor nu apare nimic!

În fiecare săptămână mai crește cota unui impozit, se mai adaugă altul, mai apare o normă birocratică în plus. În fiecare săptămână se mai blochează o rotiță în economie. Avem cea mai mare inflație din UE, combinată cu stagnare economică și cu șomaj în creștere, dar asta nu mai contează.

Guvernul o dă înainte cu „reforma”.

Ca un rezultat direct și palpabil al „reformei” din energie, electricitatea s-a scumpit cu peste 70% după plafonare, prețul gazului va exploda după încetarea plafonării, iar românii dârdâie de frig în case și tremură de fiecare dată de spaimă când citesc facturile.

Nemulțumirea strigată în gura mare de populație și de antreprenori se rezumă, simplu: Nu mai faceți nicio reformă, lăsați-ne să trăim și să respirăm normal!

Cuvântul „reformă” a fost adus în spațiul public de Ion Iliescu, care era atât de îndrăgostit de cuvântul respectiv încât a scris și o carte („Revoluție și reformă”) pe care n-a citit-o nimeni niciodată. Timp de 6 ani, între 1990 și 1997, de cum deschideai ziarele nu citeai decât despre „reforme”, care se succedau într-un ritm obositor. Rezultatul: în 1996, Iliescu a pierdut clar alegerile, împreună cu partidul domniei sale.

Neînțelegând nimic, după 1996, regimul Constantinescu a declanșat și el un val de „reforme”, care a extenuat populația atât de tare încât PNȚCD nu a mai intrat în Parlament.

Au urmat doar opt ani de liniște (2001-2008), după care au venit alte „reforme”, ale lui Băsescu. Și acestea terminate în 2012, după plecarea PDL de la putere, în uralele de fericire ale întregii națiuni.

Iarăși câțiva ani de liniște, până în 2016, când a fost plantat Cioloș să facă „reforme”. Și acest experiment s-a încheiat prost pentru echipa lui Cioloș, măturată la alegerile de la sfârșitul anului.

Nepricepând chiar nimic, regimul nou instalat, Dragnea, a început și el cu „reformele”, motiv pentru care a eșuat lamentabil în 2019.

2021 a fost un an „de reforme” terminat într-un eșec lamentabil al guvernului PNL-USR.

Ei bine, iată că, de la instaurarea guvernului Bolojan numai de „reforme” avem parte: pachet după pachet, orice schimbare de legislație este vândut ca o „reformă necesară și urgentă”. Ei bine, toată această isterie legislativă dezorganizată a obosit, la propriu, populația.