De ce în România nu sunt conflicte interreligioase. O posibilă explicație

Secretariatul de Stat pentru Culte, continuator al Ministerului Cultelor, aniversează 160 de ani. Relația statului român cu cele 18 culte religioase recunoscute oficial în România, de-a lungul timpului, a fost evocată joi, 10 februarie, în cadrul unui eveniment patronat de Academia Română, în prezența președintelui său, Prof. Ioan Aurel Pop, a secretarului de stat pentru Culte Victor Opaschi, a prim miniștrilor României democratice, a reprezentanților diferitelor religii și a altor oficialități.

Președintele României, Klaus Iohannis, a decorat Secretaritul de stat pentru Culte cu medalia „Centenarul României”, care a fost înmânată de consilierul prezidențial Sergiu Nistor, secretartului de stat pentru culte, Victor Opaschi

Cu mănuși printre religii

De 23 de  ani  neîntrerupţi l-a însoţit pe preşedintele Ion Iliescu pe drumul sinuos al tranziţiei româneşti în calitate de consilier pentru cultură şi culte (1990-2012). Premierul Victor Ponta l-a cooptat în echipa guvernamentală ca secretar de stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (2012-2013), iar din februarie 2013 l-a numit la conducerea Secretariatului de Stat pentru Culte. Victor Opaschi este o persoană cu o vastă experienţă în zona relaţiilor stat-culte, profund cunoscător al vieţii religioase, promotor al libertăţii religioase, capabil să impulsioneze şi să valorifice dinamismul vieţii religioase în folosul tuturor.

A sprijinit cultele religioase pentru a-şi redobândi rolul şi locul pe le-au avut în viaţa societăţii româneşti, a militat pentru reintrarea în legalitate a Bisericii Greco-Catolice, pentru restabilirea relaţiilor diplomatice cu Vaticanul, a pregătit încă din anul 1991 vizita Papei Ioan Paul al II-lea în ţara noastră, s-a implicat decisiv în buna organizare a Festivalului „George Enescu” începând cu anul 1991 și a avut un aport considerabil la înfiinţarea Institutului Cultural Român. Sunt doar câteva dintre realizările sale politice.

A avut un rol important în înființarea Comisiei internaționale pentru studierea Holocaustului din România fiind reprezentantul președintelui României în această comisie .
Pentru “rolul său foarte important la normalizarea relațiilor dintre statul român și regele Mihai, pentru devotamentul și priceperea cu care a servit interesele naționale de-a lungul anilor și pentru susținerea recâștigării rolului Coroanei în România”, regele Mihai i-a răsplătit meritele acordându-i Crucea Regală.

În discursul său, Victor Opaschi a evidențiat istoria Bisericilor în raport cu statul de constituirea Ministerului Cultelor după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești. Inițial s-a constituit câte un Minister al Cultelor și Instrucțiunii Publice la Iași și București, iar din În ianuarie/februarie 1862, odată cu unificarea administrativă a Principatelor Române, a luat ființă Ministerul Unic al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Aceasta este considerată data oficială a înființării instituției care poartă astăzi numele de Secretariatul de Stat pentru Culte.

De-a lungul vremii, instituția a fost condusă de binecunoscute personalități ale vieții politice, culturale și științifice, dintre care îi menționăm pe: Grigore Balș, Barbu Bellu, V.A. Urechia, Alexandru Odobescu, Dimitrie Bolintineanu, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu, Vasile Conta, Take Ionescu, Spiru Haret, Dimitrie A. Sturdza, I.G. Duca, P.P. Carp, Ion C. Brătianu, Simion Mehedinți, Octavian Goga, P.P. Negulescu, Vasile Goldiș, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, episcopul academician Nicolae Colan, Ion Nistor, Constantin Giurescu, Ion Petrovici, Nicolae Stoicescu, Gheorghe Vlăduțescu, Răzvan Theodorescu.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), viziunea dominantă asupra vieții religioase a fost una de afirmare a dominației politicului asupra vieții religioase. Aceasta s-a exprimat, pe de o parte, prin punerea bunurilor bisericești sub administrarea statului (inclusiv prin trecerea unora dintre acestea în proprietatea directă a statului, cum  a  fost cazul secularizării averilor mănăstirești). Pe de altă parte, s-a manifestat prin încercarea statului de a reorganiza instituțional Biserica Ortodoxă din Principatele Unite, transformând-o într-o religie de stat de tip modern, direct subordonată autorității politice, anulând dreptul acesteia de a se autoadministra.

După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza a urmat o perioadă care s-a caracterizat prin încercarea de conciliere între agenda modernizatoare a statului și dorința de afirmare a unei autonomii crescute a Bisericii Ortodoxe nu doar față de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (prin obținerea, cu susținerea activă a statului, a autocefaliei), ci și față de statul român.

Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a continuat să fie în această perioadă principalul organism responsabil cu guvernarea vieții religioase din România, cu sarcini extinse privind supravegherea, controlul  și reglementarea activității cultelor.

Biserica Ortodoxă, „Biserica dominantă a Statului Român” potrivit Constituției din 1866, a reușit să obțină o autonomie relativ limitată în raport cu statul, a cărui autoritate se exercita prin Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice.

După Primul Război Mondial și după Marea Unire din 1918, are loc o reorganizare a regimului legal al cultelor în contextul pluralismului religios consistent al României Mari.

Noul regim al cultelor, ierarhizat, recunoștea în continuare Biserica Ortodoxă ca Biserică dominantă în stat; în același timp, Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică erau recunoscute ca Biserici românești, având un statut privilegiat în raport cu celelalte culte; Biserica Romano-Catolică și Bisericile istorice din Transilvania (Luterană, Reformată și Unitariană) și cultele de dimensiuni semnificative (Mozaic și Musulman) beneficiau de o relativă autonomie internă și de o serie de avantaje în raport cu alte organizaţii religioase, a căror situație juridică rămânea incertă. Unele culte evanghelice (neoprotestante) se bucurau de o relativă libertate de organizare și funcționare, în timp ce activitățile altora erau restrânse.

„Prima lege a regimului general al cultelor din 1928 nu era centrată pe libertatea religioasă ca drept fundamental cetăţenesc, ci pe libertatea cultelor și așezarea acestora sub protecţia statului. Ministerul Cultelor își rezerva dreptul de supraveghere și control asupra cultelor religioase, iar șefii cultelor erau recunoscuţi în funcţie, numai după aprobarea Regelui, pe baza recomandării Ministerului Cultelor.

Legea privind regimul general al cultelor din 1928 impunea ca sprijinul financiar al statului să fie acordat „în raport cu numărul credincioșilor cetăţeni români, cu situaţia materială a cultelor și cu nevoile lor reale”.

Demolarea Bisericii Ienei în timpul regimului Ceaușescu Foto: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”

Instalarea regimului comunist în România a dus la o schimbare de viziune în organizarea relațiilor dintre Stat și Biserică. Din punct de vedere formal, s-au păstrat multe elemente din legislația perioadelor precedente privind relațiile dintre stat și culte, însă regimul comunist a exclus cultele din spațiul public și a restrâns influența acestora în societate. Activitățile cultelor religioase au fost restrânse la activități de cult și la un rol de reprezentare externă riguros controlate de stat. Controlul statului asupra cultelor a devenit brutal și invaziv.

Organizațiile caritabile și instituțiile de educație aparținând cultelor au fost desființate, educația religioasă a fost eliminată din școli, învățământul teologic a fost drastic restrâns, iar proprietățile cultelor și organizațiilor acestora au fost în cea mai mare parte confiscate și trecute în patrimoniul statului. Biserica Greco-Catolică a fost desființată, Biserica Romano-Catolică a continuat să funcționeze dar fără recunoașterea oficială a statului. Cultelor li s-au impus restricții suplimentare de funcționare și o restrângere instituțională severă a numărului de parohii, de eparhii, precum și restrângerea activității misionare etc.

După căderea regimului comunist, relațiile dintre stat și culte au intrat într-o nouă etapă, caracterizată de preocuparea pentru libertatea de religie, libertatea de organizare internă a cultelor religioase și de dorința de reparare a nedreptăților și abuzurilor regimului comunist. În acest context, statul român a renunțat la supravegherea și controlul activității cultelor în favoarea unei viziuni politice democratice, având în centru libertatea religioasă și recunoașterea cultelor religioase ca parteneri ai statului pentru realizarea unor interese sociale comune.”, amintește Victor Opaschi.

Secretariatul de Stat pentru Culte s-a implicat direct în rearticularea relațiilor dintre stat și culte, elaborând legislația necesară, participând la reorganizarea raporturilor practice dintre instituțiile de stat și culte, susținând cultele în afirmarea lor ca actori importanți în viața publică și parteneri sociali ai statului.

Cultele din țara noastră s-au implicat activ în reconstrucția României inclusiv prin sprijinirea demersurilor de integrare euroatlantică ale României. Această perspectivă s-a concretizat – printre altele – prin semnarea de către cultele religioase a Declaraţiei de la Snagov privind strategia națională pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană din 21 iunie 1995, precum și prin Declarația cultelor pentru integrarea României în Uniunea Europeană de la Snagov, din 16 mai 2000.

Neutralitatea statului român față de toate credințele religioase

Legea nr. 489 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, redactată în forma ei inițială de Secretariatul de Stat pentru Culte în consultare cu toate cultele religioase și cu experți naționali și internaționali, este principalul act normativ ce reglementează viața religioasă și raporturile dintre stat și culte în România. Este o lege democratică și europeană nu numai prin principiile generale pe care le expun,e ci și prin prevederile sale concrete. Este o lege prin care statul român își afirmă neutralitatea cu privire la toate credințele religioase, ilustrându-și astfel intenția de a nu privilegia în mod special nici o tradiție religioasă.

„Legea libertății religioase și a cultelor este rezultatul unui parcurs legislativ și instituțional care a început în anii 1990, când a existat un efort remarcabil al oamenilor politici, al cultelor religioase și al tuturor celor implicați în elaborarea Legii. Peste ani, în 2019, la reuniunea internațională organizată de Secretariatul de Stat pentru Culte cu ocazia Președinției semestriale a Consiliului Uniunii Europene, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel sublinia că demersul comun al statului și al cultelor în elaborarea Legii Libertății religioase și regimului general al cultelor a fost încununat de succes, a reprezentat un important exercițiu democratic și de cooperare interinstituțională, interconfesională și interreligioasă fără precedent în țara noastră.

Consider o datorie de onoare să exprim și cu acest prilej întreaga gratitudine pentru efortul constant al conducătorilor cultelor din țara noastră de a da tot mai multă consistență Parteneriatului dintre Stat și Biserică și de a pune această relație în termenii unui pragmatism vizionar.”, a mai spus secretarul de stat.

Victor Opaschi a subliniat că relația dintre puterea politică și tot ceea ce înseamnă fenomen religios este una dintre cele mai fragile, nu doar în România, ci în orice țară.

„În România, ca de altfel în marea majoritate a țărilor europene, una dintre cele mai delicate tipuri de politici publice pe care le are de implementat un guvern este relația puterii politice cu cultele religioase, raportarea puterii politice la fenomenul religios care, în România este viu, dinamic, plural. De aceea este necesar și util ca Secretariatul de Stat pentru Culte să își poată juca în mod predictibil, responsabil și democratic rolul de interfață între Guvernul României și toate cultele religioase, rolul de mediator activ între stat și culte.”

Viziunea Secretariatului de Stat pentru Culte privind raportul dintre stat și culte și rolul comunităților religioase în societate este întemeiată pe realitățile actuale ale societății românești: grad ridicat de afiliere religioasă a populației, disponibilitatea cultelor de a participa activ la viața socială și de a coopera cu statul la construirea binelui comun, pluralism religios – statul român privind diversitatea etnică și pluralismul religios drept un atu la construcția binelui comun și a democrației și nu o amenințare la adresa stabilității sale. Secretariatul de Stat pentru Culte promovează un model de relație stat-culte flexibil, menit să sprijine și să pună în valoare cât mai bine contribuția comunităților religioase la viața socială.”

Congresul tinerilor Nepsis MOREOM, Roma, 20-22 mai 2016 Foto: Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale

Statul român a sprijinit de-a lungul timpului, dar mai ales în ultimii ani, când peste 5 milioane de români au plecat în străinătate, atât preoții, cât și bisericile românești din diaspora.

„Constituirea pe parcursul ultimelor trei decenii a diasporei românești reprezintă un fenomen complex și fără precedent în istoria modernă a României. Este pentru întâia oară în istoria statului nostru când o comunitate de ordinul milioanelor de români se desprinde din corpul autohton al națiunii și alege să trăiască în afara granițelor țării.

Statul român, prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte, conștient de importanța rolului comunităților religioase în viața românilor de peste hotare și de importanța susținerii acestora, acordă sprijin financiar consistent la salarizarea personalului de cult precum și pentru construirea și repararea lăcașurilor de cult, sprijin care a crescut substanțial în ultimii ani.”, a declarat Victor Opaschi.

Pandemia, perioadă de căutări și ezitări

Perioada pandemiei de Covid–19 este o perioadă în care și statul și cultele au fost și încă  sunt, supuse unor provocări fără precedent.  „Este o experiență unică pe care am traversat-o cu toții sub diferite forme, este o perioadă de căutări, de încercări și de ezitări de care nu a scăpat nimeni, inclusiv Secretariatul de Stat pentru Culte. Și în această perioadă instituția noastră a avut drept principale atribuții asigurarea respectării exercitării libertății religioase a cetățenilor, sprijinirea activității cultelor, adaptându-și politicile publice la acest context special, rolul de mediator al instituției între autoritățile publice și culte căpătând o importanță deosebită.”, a aăugat secretarul de stat pentru Culte.

Victor Opaschi a explicat că dacă în țara noastră, de-a lungul timpului, nu au existat conflictele intereligioase care se întâlnesc în alte țări, a fost și rezultatul atenției pe care orice guvern care a venit la putere a acordat-o credinței și diferitelor forme de cult ale acesteia. „România are șansa de a fi o țară în care să domnească pacea interconfesională și inter-religioasă, să existe o relație de prietenie și colaborare între cultele religioase nu doar la nivelul conducerii acestora, ci și la nivelul de jos, al comunităților locale. Aceasta se datorează, și cred că trebuie să subliniez acest fapt și tuturor guvernelor care, după decembrie 1989, au elaborat politici publice înțelepte în domeniul vieții religioase care să fie în beneficiul simultan al statului și al cultelor, inclusiv prin finanțarea cultelor și tratarea acestora ca părți esențiale ale societății civile, ca parteneri ai statului în proiecte de interes reciproc. Aceasta, cred eu, înseamnă parteneriat adevărat.” a mai spus vorbitorul.

Nicolae Ciucă: Cultele mențin pacea socială

Premierul Nicolae Ciucă a evidențiat „perenitatea unei tradiții a executivelor românești în a fi parteneri și a sprijini Cultele recunoscute în condițiile convenite de regulile europene, care stabilesc relația dintre organizațiile religioase și stat în democrație, importanța vieții religioase și rolul cultelor religioase (organizațiilor religioase) în viața de zi cu zi a românilor.”

„Rolul Cultelor nu se rezumă la elementele ce țin de viața religioasă a românilor, de raportarea lor la Divinitate, ci există o contribuție semnificativă a acestora la sprijinul social al celor aflați în suferință și are, în egală măsură, un rol special în menținerea păcii sociale, un atribut pe care nu ar trebui să ne ostenim să-l reamintim tot mai des.

Statul este garantul desfășurării libere și neîngrădite a activităților organizațiilor religioase din România, a formei lor de celebrare a fenomenului religios, a componentei culturale indisolubile pe care o aduce cu sine fiecare manifestare religioasă. Recunoașterea cultelor este un gest formal și legal care permite protejarea libertății de conștiință a oamenilor și libertatea practicării religiei în cadrul organizațiilor religioase, care înconjoară și definesc administrativ această manifestare a relației pe care fiecare credincios o are cu Dumnezeu.”, a arătat Nicolae Ciucă în mesajul său.

Prim-ministrul a evidențiat rolul secretarului de stat pentru Culte, Victor Opaschi, un liant și un mediator într-un perfect echilibru între cele 18 culte religioase, 42 de asociații religioase, numeroase fundații, de pe-o parte și stat, pe de altă parte.

„Secretariatul de Stat pentru Culte are o prezență specială în peisajul românesc al perioadei post-decembriste pentru revenirea la vizibilitatea naturală, la tradiție, la decență și mai ales rolul discret al relației atât de nuanțate cu fiecare din cele 18 culte religioase recunoscute, 42 de asociații religioase și numeroase fundații și asociații cu activități religioase. Nu în ultimul rând, îmi permit să asociez această discreție și nuanțare cu persoana care s-a confundat, în mare măsură, cel puțin în ultimii câteva zeci de ani, cu această misiune nobilă de a reprezenta statul în relația cu cultele și de a sprijini și dialoga cu asociațiile religioase: domnul Secretar de Stat Victor Opaschi. O notă specială pentru modul în care a reușit să asigure respectarea strictă a autonomiei funcționale, organizatorice și mai ales de credință a fiecărei asemenea componente a societății românești, menținând dialogul și încrederea între stat și fiecare dintre cultele religoase recunoscute.”, arată premierul.

Amintind perioada dificilă din ultimul timp care ne-a afectat pe toți, Nicolae Ciucă i-a omagiat pe toți cei care „înțelegând imperativul momentului, au sprijinit autoritățile pentru promovarea soluțiilor pe care ni le-a oferit știința momentului împotriva pandemiei, în primul rând a vaccinului, și tuturor celor care s-au preocupat să aline temerile și suferințele semenilor noștri”, salutând „rolul major al cultelor și implicarea acestora în momentele grele pe care le traversăm.”

Vindecarea rănilor psihice și a sentimentelor de nesiguranță ale semenilor noștri în suferință, ale celor care și-au pierdut rudele și apropiații, prietenii și cunoscuții, nu s-au epuizat.

„Asistența religioasă continuă în spitale, în școli, în comunitățile noastre, cu aceeași discreție și abnegație. Cred că este momentul ca o dată în plus să o recunoaștem și să apreciem cum se cuvine implicare personalului de cult. Vindecarea trupurilor și a sufletelor merg mână în mână, iar componenta religioasă pe care Cultele o asumă și o oferă cetățenilor români este salutară în momentele de criză și restriște.

Mulțumesc, deci, Secretariatului de Stat pentru Culte pentru modul exemplar de raportare la misiunea sa de definire, articulare și punere în aplicare a politicilor publice legate de viața religioasă din România, pentru modul în care se preocupă de dialogul onest, deschis și egal între culte, stat, aministrațiile locale, alte instituții ale eșafodajului administrativ românesc. E o misiune de conștiință pe care o salut și o apreciez.

De altfel, îmi aduc cu plăcere aminte că între primele acțiuni publice ale actualului Guvern și ale Prim Ministrului României s-a aflat tocmai întrevederea organizată de către domnul secretar de stat pentru Culte, Victor Opaschi, cu reprezentanții tuturor cultelor religioase din România, în încercarea de a găsi cele mai bune soluții pentru desfășurarea în bune condiții a vieții religioase din țara noastră, inclusiv pentru soluționarea dificultăților care inevitabil au apărut în această perioadă. Le mulțumesc acum tuturor reprezentanților Cultelor pentru participare și sprijin, și vă mulțumesc, domnule Secretar de stat, pentru ideea întâlnirii și abordarea deschisă a acestor problematici, pe care le-am întâmpinat cu soluții imediate și eficiente, care sper să fi mulțumit pe toți cei preenți. Guvernul României a acceptat ideile expuse și am reușit, împreună, să găsim calea cea mai potrivită pentru a limita efectele nocive ale pandemiei și a acorda alinare și asistență religioasă tuturor românilor.”, a mai transmis prim-ministrul României.

Silviu Vexler, reprezentant al minorității evreiești, semnând pe panoul filatelic aniversar „Ministerul cultelor 160 de ani”, lansat de Romfilatelia împreună cu o emisiune filatelică. Panoul filatelic a devenit un document de valoare al acestei aniversări, pe care au semnat conducătorii și reprezentanții cultelor religioase din România, personalități ale politicii românești, demnitari din cadrul autorităților centrale ale statului Român, prieteni și iubitori ai filateliei.

Prezentă la evenimentul de la Academia Română, Viorica Dăncilă a fost unul dintre prim-miniștrii care a acordat o atenție deosebită cererilor venite din partea cultelor religioase din România Foto: Romfilatelia

Patriarhul Daniel: Relația stat-culte din ultimii 30 de ani, fără precedent

Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul celei mai mari Biserici din România, BOR, a transmis un mesaj în care a subliniat importanța unei instituții independente care să gestioneze relația statului cu credințele religioase, dar și rolul diplomatic pe care l-a avut, în ultimii ani, Victor Opaschi.

Redăm mai jos mesajul Patrirahului Daniel:

„Experiența acestor 160 de ani a arătat că, pentru o bună funcționare instituțională și pentru recunoașterea rolului important al cultelor în societatea românească, este necesar ca instituția centrală de stat cu atribuții în domeniul vieții religioase să nu fie subordonată altor ministere (cu priorități culturale, educaționale, de ordine publică sau de asistență socială), ci să se recunoască faptul că viața religioasă a cetățenilor este o valoare suficient de importantă pentru a fi garantată și protejată ca atare, printr-o instituție de stat distinctă. Fără îndoială, așa cum se menționează și în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, „Statul român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social-caritabil, cultural și de parteneriat social, precum și statutul lor de factori ai păcii sociale”, însă numai existența unui organism statal de sine stătător reflectă în mod deplin specificul și amploarea activității cultelor religioase.

Primii 130 de ani de existență a acestei instituții au fost marcați de preocuparea deosebită a autorităților vremii de „supraveghere și control” a activității cultelor religioase. Astfel, Legea 54/1928 privind regimul general al cultelor prevedea că „Statul are asupra tuturor cultelor dreptul de supraveghere şi control, care se va exercita prin Ministerul Cultelor” (art. 25).

Pe de altă parte, însă, două momente esențiale în istoria modernă și contemporană a Bisericii Ortodoxe Române, respectiv recunoașterea de către Patriarhia Ecumenică a Autocefaliei în anul 1885 și a Patriarhatului în anul 1925, au fost posibile și datorită implicării deosebit de active a Statului Român.

Raporturile Stat-Biserică vor suferi schimbări esențiale odată cu instaurarea regimului comunist, accentuându-se atribuțiile de supraveghere și control. În acest sens, Decretul nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor religioase, noua reglementare în materie, enunța atribuțiile Ministerului Cultelor prin verbe precum „examinează”, „aprobă”, „încuviințează”, „suspendă”, „verifică”, „recunoaște”, „anulează” etc. Cu toate acestea, nici un act normativ din acea perioadă nu a reglementat expres separarea Statului de Biserică.

Ulterior, Decretul nr. 334/1970 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului Cultelor prevedea dreptul acestei instituții de a „înfăptui politica statului cu privire la organizarea şi activitatea cultelor” (art. 1), de a avea drept de control şi supraveghere a întregii activități a cultelor, de a aproba înfiinţarea unităţilor de cult și a mănăstirilor, de a suspenda orice dispoziții ale cultelor şi de a cere acestora orice fel de date şi informaţii.

Însă, ultimele trei decenii, odată cu schimbările politice de după decembrie 1989, au dus la o dezvoltare a relației dintre Stat și culte fără precedent în istoria României, pornind de la principiile democratice ale libertății de conștiință și ale libertății credințelor religioase, precum și de la prevederile art. 29 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „cultele religioase sunt autonome faţă de Stat şi se bucură de sprijinul acestuia…”. Așadar, înțelegând rolul important al Bisericii Ortodoxe Române și al celorlalte biserici și culte recunoscute în istoria națională a României și în viața societății românești, Secretariatul de Stat pentru Culte a sprijinit constant activitatea acestora din punct de vedere financiar, edilitar, cultural și educațional, devenind un partener de dialog esențial al cultelor recunoscute.

Actualele atribuții ale Secretariatului de Stat pentru Culte, cuprinse în Hotărârea de Guvern nr. 44 din 13 februarie 2013 privind organizarea și funcționarea Secretariatului de Stat pentru Culte, reflectă sfera largă a competențelor acestui organism central și rolul său proeminent în cultivarea relațiilor dintre culte și a acestora cu statul și cu autoritățile centrale și locale. Astfel, Secretariatul de Stat pentru Culte contribuie la buna desfășurare a vieții religioase în societate prin: monitorizarea aplicării actelor normative interne și internaționale referitoare la respectarea libertății religioase; participarea la soluționarea amiabilă a conflictelor dintre culte; elaborarea și avizarea proiectelor de acte normative cu implicații în domeniul vieții religioase; analizarea și întocmirea planurilor de învățământ și a programele analitice pentru predarea religiei; analizarea legalității înființării unor noi culte și asociații religioase; sprijinirea salarizării personalului clerical, monahal și neclerical, atât în țară, cât și în străinătate; sprijinirea activităților de asistență religioasă și socială în armată, penitenciare, spitale, în cămine de bătrâni, case de copii și în alte instituții; acordarea de sprijin financiar pentru construirea, repararea și restaurarea lăcașurilor de cult, a bunurilor din patrimoniul cultural național, a clădirilor administrative bisericești și ale instituțiilor de învățământ teologic; achiziționarea de imobile necesare desfășurării activității de cult în România și în comunitățile românești din străinătate etc.

Cele mai importante momente de cooperare instituțională între cultele recunoscute și Statul Român după 1990 au fost întâlnirile care au dus la redactarea textului Declarației cultelor pentru integrarea României în Uniunea Europeană de la Snagov din anul 2000 şi a actualei Legi nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor (în anul 2005). Totodată, în ultimii ani, mai ales în perioada pandemiei, au fost organizate numeroase ședințe comune de lucru cu larga participare a autorităților publice centrale, dintre care, fără precedent, trei întâlniri ale reprezentanților cultelor religioase cu prim-miniștrii Guvernului României. Toate acestea au fost posibile cu contribuţia Secretariatului de Stat pentru Culte.

În același timp, cooperarea dintre Stat şi Biserică în domeniul vieţii sociale se explică atât prin încrederea de care se bucură Biserica în rândurile populației României, cât şi prin nevoia de a face faţă multor probleme de ordin social: sărăcia, sănătatea precară a cetățenilor, migrația, șomajul, ajutorarea bătrânilor, a copiilor, a persoanelor defavorizate etc.

Așadar, Biserica Ortodoxă Română are convingerea că, în colaborare cu instituțiile Statului, este chemată să aducă o contribuție permanentă şi multiplă la viaţa societății românești mai ales pe plan spiritual, cultural, educațional şi social-filantropic. Această misiune derivă nu numai din nevoile contextului social de astăzi, ci în primul rând din mesajul Evangheliei, care nu desparte iubirea faţă de Dumnezeu de iubirea faţă de oameni, tocmai pentru că Dumnezeu iubește pe toți oamenii şi dorește mântuirea lor.

În încheiere, ne exprimăm aprecierea deosebită față de domnul Victor Opaschi, Secretarul de Stat pentru Culte între anii 2013-2022, care a făcut demersurile legale și a obținut în mod constant creșterea sprijinului financiar al Statului pentru salarizarea personalului cultelor, pentru construcții și reparații, a modernizat interacțiunea dintre instituția sa și cultele religioase în ceea ce privește utilizarea banilor publici, realizând aplicații informatice care să asigure deplina corectitudine tehnică în acest domeniu atât de important. De asemenea, a răspuns cu promptitudine solicitărilor cultelor religioase și a contribuit la identificarea de soluții în fața provocărilor sociale care au impact asupra vieții religioase din România.

Desigur, în prezent apar noi provocări şi noi priorități care necesită o intensificare a cooperării dintre Stat şi cultele religioase.

Toate acestea ne îndreptățesc să afirmăm că, în prezent, cooperarea cultelor religioase cu Secretariatul de Stat pentru Culte este una necesară şi firească, libertatea religioasă fiind un drept fundamental al cetăţenilor unei societăți democratice.

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”