Dezamăgită de Parlament

Reprezintă PSD, partid care, potrivit statisticilor, a împins în faţă, cel mai vizibil, o nouă generaţie politică. La începutul unui mandat de patru ani spune că „regretă foarte mult confortul și libertatea anonimatului”.

Am muncit mult să ajung aici!

Cătălina Ștefănescu spune despre ea că „este o tânără obișnuită care a avut la un moment dat șansa de a candida pentru Parlamentul României. Aveam în perspectivă ideea unei astfel de candidaturi, dar nu îmi propusesem să mă angajez în acest demers atât de tânără. A apărut însă această șansă, din partea unor oameni care au avut încredere în mine, și mi-am spus că nu trebuie să o refuz. Cred că sunt anumite momente în viaţă când avem posibilitatea de a lua decizii unice, pe care dacă nu le luăm atunci nu le mai luăm niciodată, iar mai târziu regretăm. Așa cred că a fost și în cazul meu.”

A muncit mult să ajungă unde este astăzi. „Și nu mă refer la funcţia din Parlament, ci la ceea ce sunt astăzi ca om, ca persoană. Am învăţat mult în școală și în facultate, am renunţat deseori la a merge în club sau la alte distracţii la care se duceau colegii mei. Dar știu că doar așa se pot obţine rezultate. Cel puţin așa a fost în cazul meu. Nu mă consider un geniu care poate dobândi totul cu multă ușurinţă. La mine totul s-a obţinut prin muncă.”

Chiar și alegerea în funcţia de deputat de Teleorman se înscrie în această abordare. „Am avut într-adevăr o șansă importantă, mai ales că am candidat pentru un partid mare, într-un loc în care foarte multe persoane cred în PSD. Dar nu m-am bazat doar pe acest lucru. Am mers zi de zi în campanie, pentru că mi-am dorit să cunosc oamenii pe care urma să-i reprezint în Parlament. Mi-a fost și foarte util acest lucru, pentru că atunci când mă întâlneam și vorbeam cu ei, mă încurajau și mă susţineau, iar asta m-a ajutat să trec peste anumite momente grele.” Spune că tratează cu seriozitate lucrurile care sunt în răspunderea ei. „Principiul meu e că dacă tot fac ceva anume, atunci să-l fac cât mai bine, așa cum pot și mă pricep eu. Așa am făcut și la școală, așa am făcut și unde am mai lucrat, la fel încerc să fac și acum în Parlamentul României.”

Bătălia cu presa

Funcţia de deputat i-a adus și regrete. Șocul cel mai puternic l-a resimţit înainte de a deveni deputat, în timpul campaniei electorale, când, fără să facă nimic nelalocul lui, a devenit subiectul unei campanii de presă foarte agresive bazate în mare măsură pe informaţii incorecte. Iar aici nu se ferește să aducă o critică presei, pentru că „la fel cum eu trebuie să răspund pentru ce fac în funcţia pe care o ocup – conștientă fiind că deciziile mele pot influenţa soarta unor oameni, la fel ar trebui să existe o răspundere și pentru jurnaliștii care nu își fac bine treaba, nu verifică informaţiile, nu întreabă toate părţile și pot astfel să afecteze viaţa unor oameni.”

S-au scris multe lucruri neadevărate, cum a fost chiar în prima știre când s-a spus că ar fi fost dansatoare la un eveniment la care nici măcar nu a fost prezentă. Chiar primele imagini care au apărut despre ea erau, de fapt, cu o altă persoană. S-a mai spus că a fost secretară doar pentru faptul că a lucrat în Secretariatul General al PSD. Cine știe cum funcţionează un partid înţelege că nu e nicio legătură cu meseria de secretară, care de altfel e foarte respectabilă, dar care în cazul ei nu era adevărată.

„Plătesc și acum un preţ pentru această funcţie. Regret forte mult confortul și libertatea anonimatului. Regret relaţiile familiare care se raportau la ceea ce sunt eu, și mai puţin la poziţia pe care o deţin. Regret prieteniile sincere care acum se confundă deseori cu prieteniile de conjunctură. Însă toate acestea sunt în general costuri ce apar pe factura pe care o plătește orice persoană publică. La finalul mandatului voi trage linie și voi putea spune dacă a meritat sau nu”, spune Cătălina Ștefănescu.

Aroganţa, cel mai mare păcat al omului politic

O întreb despre principiile ei în politică şi despre mentori. Deși a constatat că în politică a avea principii e un lucru destul de rar, ea are câteva. „Pot să înţeleg ideea de compromis în politică, dar cred că totuși ar trebui să existe un set minim de principii care să nu fie încălcate, indiferent de situaţie. De exemplu, ideea de a-ţi sluji ţara, de a nu o trăda și de a o apăra. Poate pare o vorbă prea mare când e spusă de o tânără ca mine. Dar până la urmă e un lucru simplu, fundamental, și cred că toţi ar trebui să folosească mai des cuvântul de «patriotism».

Un alt principiu e să nu uiţi niciodată de unde ai plecat și să nu uiţi niciun moment că puterea pe care o deţii la un moment dat în politică nu e a ta, ci a celor care te-au votat și ţi-au încredinţat-o la un moment dat.

Un alt principiu care decurge din cel la care m-am referit anterior este acela de a te purta cu decenţă în politică. Cel mai mare păcat al omului politic este aroganţa”.

Liberalismul este frumos, dar şi foarte periculos

Vorbim despre doctrine, despre social-democraţie. În același timp însă, sunt curioasă dacă o tânără ca ea nu-şi dorește un statut financiar liberal. „Preţuiesc tot ce este cu măsură. Între cele două părţi, între stânga socială și liberalismul capitalist, trebuie să existe o măsură, pentru că altfel putem ajunge la una dintre cele două extreme. Fie către comunism, cu o dictatură a concepţiilor egalitariste, fie către un capitalism sălbatic, ce ar polariza societatea și ar crea foarte multă instabilitate.

Sunt eminamente social-democrată pentru că eu cred că doar social-democraţia poate asigura acest echilibru, această măsură a lucrurilor. Liberalismul e frumos, dar e și foarte periculos. Libera iniţiativă, statul minimalist și toate celelalte valori liberale pot conduce la un moment dat la derapaje, cum e și criza economică pe care o traversăm în momentul de faţă și care are la bază o lipsă de supraveghere și de reglementare a sistemului bancar.

Nu resping principiile liberale, pe care le consider de altfel foarte utile în multe privinţe, dar cred că e întotdeauna nevoie de un echilibru pe care nu îl poate aduce decât social-democraţia. Credeţi că e întâmplător faptul că statele cu cel mai ridicat nivel de trai, precum Suedia, Norvegia sau Danemarca, au o puternică tradiţie social-democrată? Eu cred că nu.”

Despre Parlament, cu tristeţe

A fost dezamăgită de Parlament, crezând că va găsi aici mai multă seriozitate. În fond, în Parlament se dezbat cele mai importante lucruri pentru această ţară și pentru acest popor. „Trebuie să recunosc că nu am găsit aici seriozitatea la care mă așteptam. Nu vreau să acuz Parlamentul în general, pentru că sunt și mulţi parlamentari de o foarte bună calitate umană și ar fi nedrept să îi punem pe toţi în aceeași oală. Dar sunt destul de mulţi și cei care tratează cu o oarecare superficialitate funcţia pe care o ocupă. Nu vin la ședinţe, nu participă la dezbateri, nu sunt interesaţi de subiectele dezbătute, nici măcar nu citesc ordinea de zi… ce să mai vorbesc despre propunerile legislative care sunt supuse la vot…

De aici mi-a venit ideea să fac un experiment pentru a vedea până unde merge acest dezinteres al unora dintre colegi. Am vrut să vin în sesiunea de declaraţii politice și să citesc un discurs despre Tom și Jerry, pentru a vedea dacă e cineva care sesizează această discrepanţă. În final, nu am reușit să mai fac experimentul pentru că am fost deconspirată de o ziaristă, care a dat totul publicităţii. A fost însă și o parte bună, pentru că acum când iau cuvântul, toţi colegii sunt foarte atenţi. Deci până la urmă am reușit să realizez măcar o parte din ceea ce mi-am propus.”

Sunt însă și exemple bune în Parlament, care îi dau speranţa că se poate face o schimbare. Cei mai conștiincioși parlamentari sunt cei tineri. „Noi am format un grup al nostru, pentru că participăm la toate ședinţele și am ajuns astfel să ne cunoaștem mai bine. Avem deja iniţiative legislative, ne sfătuim între noi și ne susţinem reciproc. Intenţionez să propun o agendă comună a tinerilor din Parlament, cu un set de principii și propuneri legislative în avantajul generaţiei noastre, dar și pentru celelalte categorii sociale. Cred sincer că tinerii pot avea într-adevăr un rol important în această schimbare. Asta îmi spuneau și alegătorii pe care i-am întâlnit în timpul campaniei electorale.”

Uneori se simte un pion într-o mașinărie de vot, dar nu doar în rândul partidului, ci chiar în cel al Parlamentului.

„Când ai câștigat campania electorală, ești încărcat de încrederea pe care ţi-au acordat-o zeci de mii de persoane. Dar când ajungi în Parlament și vezi dezinteresul unora, parcă te simţi oarecum strivit de sistem.”

Cu toate acestea, Cătălina Ştefănescu spune că tocmai atunci nu trebuie să renunţi, „pentru că fiecare mică schimbare pe care reușești să o împingi înainte va contribui la schimbarea ansamblului.” Grupul parlamentarilor tineri este un exemplu în acest sens, fiind deja un pas important că acţionează împreună. Vor încerca să promoveze agenda lor parlamentară și în interiorul partidului și chiar să o valideze printr-un vot al forurilor de conducere.

Despre baroni…

Vorbim despre „baroni” şi despre influenţa lor asupra partidului, a imaginii acestuia. Nu e de acord cu eticheta şi spune că este „total nedreaptă și incorectă pentru că nu descrie o realitate.”

„De regulă, acest termen e folosit în sens peiorativ pentru a desemna un ales local foarte influent, care are deja câteva mandate bune în funcţia de președinte de Consiliu Judeţean sau de primar al unui mare oraș. Cei cărora li se aplică această etichetă sunt în realitate persoane cu o foarte mare credibilitate pe plan local, în cadrul comunităţilor pe care le conduc. Sunt oameni care sunt votaţi masiv și care obţin rezultate excepţionale în alegeri, inclusiv pentru partidele din care fac parte. Această credibilitate nu vine însă din senin.” Spune că toate partidele puternice se bazează pe aleșii locali, mai ales pe cei care au fost reconfirmaţi de mai multe ori prin votul obţinut în comunităţile lor. „Nu cunosc partide care să aibă rol politic important la nivel naţional, dar care să nu aibă o foarte bună reprezentare pe plan local. Partidele care au rezistat și s-au întărit sunt cele care au mulţi aleși locali reconfirmaţi prin vot. Primarii și președinţii de Consilii Judeţene sunt, din punctul meu de vedere, baza, temelia unui partid. Ei aduc voturi pentru că lumea are încredere în ei. Iar fiecare plus de încredere, din partea fiecărui primar sau din partea fiecărui președinte de Consiliu Judeţean, se cumulează în rezultatul naţional. Eu nu aș fi ajuns parlamentar PSD dacă în zona în care am candidat nu aș fi avut mulţi primari PSD foarte buni și foarte apreciaţi în comunităţile lor.”

Îmi spune să mă uit la PDL! „Cum vă imaginaţi că au reușit totuși să câștige două judeţe după ce au tăiat pensiile și salariile? Cum credeţi că au reușit să câștige peste un milion de voturi, cu un rezultat general de 16-17%, după toată acea guvernare? Părerea mea e că au reușit să supravieţuiască datorită acestor așa-ziși «baroni locali», la care v-aţi referit dvs. Deci e cert că aleșii locali, mai ales cei care au deja câteva mandate în spate, au o influenţă pozitivă asupra partidului din care fac parte. Nu mă refer aici doar la PSD, ci la orice partid care are astfel de primari sau președinţi de Consilii Judeţene.”

Cum trebuie să fie un lider politic? „Cred că, înainte de orice, un lider politic trebuie să fie o persoană respectată de echipa sa, pentru că altfel nu l-ar urma nimeni și, prin urmare, nu ar fi un lider politic. Acum, respectul e o chestiune puţin mai complexă… Oamenii te respectă în principal din două motive: unul – de frică, de teamă că ar putea păţi ceva sau că ar putea pierde anumite privilegii, sau, al doilea motiv, pentru că te apreciază, pentru ceea ce ești, pentru încrederea pe care o inspiri.

Liderii politici autentici sunt cei care sunt respectaţi pentru că sunt apreciaţi, pentru că îi inspiră pe semenii lor și pentru că dau încredere celor care îl urmează. Din acest respect provine și autoritatea pe care o are un lider politic autentic. Dar nu este o autoritate a forţei, ci o autoritate a propriilor convingeri și din respectul pe care îl impun inteligenţa, înţelepciunea, stăpânirea de sine.”