c696x696_1091_romnia_primul_rzboi_mondial_340
Pe 24 iulie / 6 august 1917 începea batalia de la Marasesti, decisiva pentru armata si chiar existenta statului român
Actual

Eroii uitați ai patriei nerecunoscătoare

Este vorba, ați ghicit, despre eroii de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Dar nu doar despre ei. Pentru România și-au jertfit viața milioane de români. De care ne aducem tot mai rar aminte, într-un ”efort” de a fugi de istoria noastră, pe care o cunoaștem tot mai trunchiat și mai superficial.

Mărăști, Mărășești și Oituz au fost nu doar niște victorii clare ale Armatei Române împotriva trupelor Puterilor Centrale invadatoare. Victoriile au fost, în plan intern, semnalul că greșelile strategice făcute – unele sub presiunea opiniei publice, altele, din incapacitatea corpului militar de a înțelege lecțiile participării Regatului României la Războaiele Balcanice, nu se vor mai repeta. Retragerea în Moldova, cu toate sacrificiile și dificultățile pe care le-a presupus, a fost o extraordinară reușită logistică și o excelentă decizie tactică. Tot așa a fost și aducerea Misiunii Militare Franceze, care, sub conducerea generalului Henri-Mathias Berthelot, a reușit în numai câteva luni de zile să reorganizeze Armata Română, potrivit cerințelor marii conflagrații.

 

 Planul panslavist al Imperiului Țarist

Să nu se uite că alianța cu Antanta ne-a impus-o, vrând-nevrând, și pe cea cu Imperiul Țarist, care – acum apar tot mai multe dovezi în acest sens – nu numai că se afla în descompunere internă, dar avea un plan subteran, de esență panslavistă, de destrămare a României în favoarea Bulgariei.


La Mărăști, Mărășești și Oituz, pe de altă parte, din punctul de vedere al războiului mondial, au fost singurele victorii ale Antantei pe tot parcursul anului 1917, pe toate fronturile.


Memoriile generalului Berthelot, editate în 1987 de către istoricul englez Glenn E. Torrey și traduse în românește la Editura Militară în 2012, adaugă acestor certitudini ale istoriografiei militare naționale și alte informații, de culise.

Memoriile generalului Berthelot, Q Magazine

În România, Berthelot a devenit şi a rămas un erou de prim rang. A trăit alături de poporul român agonia înfrângerii dezastruoase, dar şi entuziasmul victoriei şi al făuririi României Mari.

În primul rând, clarifică statutul celor trei bătălii, cunoscute astăzi pentru caracterul lor defensiv. Ei bine, inițial, odată ce retragerea în Moldova se derulase cu succes, iar reorganizarea și echiparea Armatei noastre mergeau foarte bine, cele trei bătălii au fost gândite ca pași ai unei ofensive menite să împingă înapoi trupele Puterilor Centrale. Ele au devenit defensive prin forța împrejurărilor, în condițiile în care trupele ruse, care trebuiau să asigure anumite porțiuni ale frontului, au dezertat sau au părăsit linia frontului.

 

Dilemele generalului Berthelot

În scrisorile pe care le trimitea acasă, generalul se întreba adesea dacă trupele ruse, venite în România conform unei înțelegeri strategice cvadripartite – Franța, Anglia, Rusia și România – se află pe teritoriul nostru ca să ne sprijine în război sau… să ne ocupe. Tot el mai povestește că ofițerii nemți luați prizonieri au mărturisit că fuseseră instruiți să atace acolo unde se aflau trupele ruse, convinși fiind de non-combat-ul acestora. Mare le-a fost mirarea când, în locul rușilor, au dat peste Armata Română.

 

 Festivismul fără suflet și Centenarul Marii Uniri

La cei o sută de ani de la aceste trei victorii strălucite, care au garantat supraviețuirea statului român și au deschis calea Marii Uniri, noi, cei de azi, am ales să le aniversăm cu o superficialitate care a devenit element de identitate națională, oricât de crud ar suna asta. Un festivism fără suflet, chinuit de amintirea totalitarismului, și din care omul obișnuit lipsește, practic.

Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești

Felul în care s-au petrecut lucrurile până acum ne dau o imagine despre felul în care ar putea arăta anul Centenarului României Mari. E momentul să ne trezim la realitate! Să cooperăm instituțional! Să facem cu adevărat un plan și să ne ținem de el! Este una dintre prioritățile guvernării și trebuie tratată ca atare!

 Cu alte cuvinte, eroii și-au învins adversarii, dar sunt acum umiliți de urmași. O descurajantă eboșă a dezastrului valorilor, într-o țară care, de prea mulți ani,  este dominată de lideri care, cu mici excepții, nu au decât viziunea interesului propriu, și atât. Eroii uitați ai patriei nerecunoscătoare ne privesc mustrător, iar nouă nu ne pasă…

 

 

 

Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top