„Etichetele trec, statul de drept rămâne”, a fost concluzia dezbaterii dintre Lia Savonea și liderii ONG urilor

„Cum apărăm statul de drept?”. Înalta Curte de Casație și Justiție a pus această întrebare marți, 9 decembrie, reprezentanților mai multor asociații și ONG-uri reprezentând societatea civilă.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Update. Miercuri, 10 decembrie, Laura Ștefan, prezentă la dezbatere, a sintetizat cererile pe care le-a adresat conduceri instanței supreme. Redăm mai jos postarea de pe Facebook a Laurei Ștefan:

„Pentru că tot se discută despre justiție după materialul Recorder, iată, pe scurt, ce probleme am ridicat ieri în discuția de la ÎCCJ:

1. Managementul resurselor umane:

1.1 revenirea la o procedură de concurs pentru promovarea la ICCJ – actualul mecanism lasă mult loc pentru subiectivitate atât la etapa interviului, cât si la etapa analizei activității anterioare a judecătorilor

1.2 revenirea la proceduri competitive pentru ocuparea TUTUROR funcțiilor de conducere la instanțe și parchete – acum doar șeful de instanță/parchet e selectat competitiv, apoi acesta își face echipa. Asta duce la o concentrare excesivă a puterii în mâna șefului de instanță/parchet.

1.3 problema creșterilor salariale constante pe calea hotărârilor judecătorești

1.4 revizuirea practicii în materie disciplinară – este gravă practica deschiderii unor acțiuni disciplinare în cascadă împotriva judecătorilor si procurorilor, pentru observatorii externi pare că se încearcă găsirea unui judecător care să decidă măcar într-una dintre acestea excluderea din magistratură.

1.5 practica de promovare a generat o reală criză de personal în sistemul judiciar pentru că magistrații sunt mai puțin atrași de promovarea efectivă atât timp cât sunt remunerați oricum la nivelul instanței sau al parchetului la care au promovat pe loc

1.6 este problematică practica obținerii deciziilor de pensionare la momentul depășirii celor 25 de ani de vechime, fără punere în plată. În acest moment, aproximativ 80% din judecătorii instanței supreme se găsesc în această situație, o uriașă vulnerabilitate pentru România.

2. Justiția tardivă nu e justiție – de exemplu în materie electorală mecanismul contestării în justiție nu funcționează bine.

3. Problema practicii neunitare

4. O întrebare fundamentală e pe cine deservește justiția – este ea un serviciu accesibil întregii societăți sau nu, am discutat despre ajutorul public judiciar

5. Regândirea structurii instanțelor si a parchetelor – mai ales cele mici.

6. Nevoia unui audit independent pe mecanismul de repartizare aleatorie a dosarelor – cred că nu mai trebuie să explic de ce e urgent să se facă acest audit.

Nu am apucat să vorbesc despre întoarcerea competenței de investigare a corupției judiciare la DNA, dar asta e o măsură esențială pentru orice efort serios de reformă – sigur, aspectul excede competențelor ICCJ.

A fost o întâlnire la care s-a discutat aplicat, chiar daca nu am fost în acord pe toate punctele.”

Știrea inițială. Dezbaterea s-a desfășurat la sediul ÎCCJ și a reunit reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și conducerea instanței supreme. La eveniment au fost invitate să participe organizații civice în domeniul democrației, justiției și statului de drept, organizații de apărare a drepturilor omului, precum și organizații reprezentând diferite segmente sociale, reunind un număr de 50 participanți.

Conferința „Justiția și societatea civilă în dialog” reprezintă un eveniment dedicat unei teme esențiale pentru funcționarea democrației: raportul dintre independența justiției și încrederea societății.

Dezbaterea s-a concretizat într-un schimb de idei deschis și constructiv. Atmosfera conferinței a demonstrat că justiția și societatea civilă nu sunt lumi paralele, ci parteneri în apărarea acelorași valori fundamentale, fețe ale aceleiași responsabilități față de societate.

Participanții au subliniat că, dincolo de etichete și percepții uneori distorsionate, ceea ce rămâne este datoria comună de a proteja statul de drept autentic. Dialogul de astăzi a arătat că încrederea nu se obține prin retorică, ci prin ascultare reciprocă, claritate și respect pentru principii.

Concluzia conferinței este una clară: etichetele se schimbă, dar statul de drept rămâne.

Întâlnirea a reprezentat un pas important în consolidarea legăturii dintre justiție și societatea civilă, reafirmând că numai prin cooperare și transparență se poate construi o democrație solidă.

Participanții au convenit să continue seria de dezbateri cu o nouă întâlnire la finalul lunii februarie 2026 și între timp realizarea pașilor necesari pentru inițierea soluțiilor la prioritățile semnalate de organizațiile neguvernamentale.

Raportul dezbaterilor va fi făcut public după centralizarea tuturor propunerilor formulate și a sugestiilor concrete de operaționalizare a platformei, anunță instanța supremă.

Reprezentând Clubul Român de Presă, Răzvan Savaliuc de la siteul „Lumea justiției” a cerut obligarea instanțelor și parchetelor să organizeze conferințe de presă conform Legii 544/2001 și să acorde ajutor public judiciar persoanelor defavorizate.

Avocata Elena Radu a reproșat pasivitatea ICCJ în fața abuzurilor pandemice.

Dezbaterea a fost constructivă, fiecare vorbitor expunând critici la adresa funcționării necorespunzătoare a sistemului judiciar.

Președintele Înaltei Curți, Lia Savonea – secondată de purtătorul de cuvânt Victor Alistar, fost membru CSM, a precizat că organizarea acestei întâlniri tocmai asta a avut în vedere: ca reprezentanții societății civile să-și facă cunoscute nemulțumirile față de modul în care funcționează serviciul public de justiție, pentru a se putea discuta aceste probleme în colectivele de conducere ale instanțelor și a se lua măsuri eficiente de remediere.

Participanții au reproșat atitudini pro-guvernamentale ale instanțelor de judecată (în dauna cetățeanului, victimă a abuzurilor statului); deficiențele sistemului care permit ca magistrații să între în completuri unice la 24-25 de ani, fără nicio experiență practică și de viață (și necesitatea schimbării legislative a acestui sistem, astfel încât judecătorii să-și înceapă cariera în completuri colegiale după o experiență de minimum 10 ani în alte profesii juridice).

Jurnalistul Răzvan Savaliuc, Senior editorul „Lumea Justiției” punctat o serie de deficiențe majore, care, dacă ar fi corectate, ar spori încrederea cetățenilor în actul de justiție:

– obligarea conducătorilor de instanțe și parchete de a respecta prevederile art. 17 din Legea nr. 544/2001 (privind liberul acces la informațiile de interes public), în sensul organizării de conferințe de presă cel puțin o dată pe lună sau trimestrial, astfel încât publicul și magistrații să ia act de problemele existente, iar sistemul să se autoregleze;

– dacă nu cumva există un sabotaj la nivelul Înaltei Curți în privința hotărârilor pronunțate de secțiile disciplinare ale CSM de sancționare a unor magistrați, hotărâri care sunt desființate pe bandă rulantă de instanța supremă, cu efectul sporirii neîncrederii în sistemul judiciar;

– nemulțumiriile avocaților și justițiabililor față de un fenomen inexplicabil: acela al instanțelor care refuză să acorde ajutor public judiciar unor cetățeni care trăiesc din pensii sau venituri mizere și care nu își pot plăti taxele de timbru, cu consecința blocării accesului acestora la actul de justiție.

Poate cel mai mare reproș adus actualului sistem de justiție a fost cel al pronunțării de soluții împotriva cetățenilor în raport cu autoritățile guvernamentale abuzive, nu puțini vorbitori exprimând bănuiala că asemenea soluții sunt date doar pentru că unii magistrați așa înțeleg să-și protejeze veniturile.

„Ar fi regretabil să fie chiar așa și că magistrații să nu înțeleagă că și ei, la rândul lor, sunt ținte ale guvernării, la fel că ceilalți cetățeni.” arată Răzvan Savaliuc.

Avocata Elena Radu – președintele Coaliției pentru Apărarea Statului de Drept (CASD) – a amintit pasivitatea Înaltei Curți în față abuzurilor pandemice: deși curțile de apel desființau astfel de măsuri (hotărâri de guvern privind instituirea și prelungirea stării de alertă, hotărâri ale Comitetului Național pentru Situații de Urgență etc.), aceste sentințe erau anulate în recurs de ICCJ – fapt ce permitea perpetuarea abuzurilor Guvernului.

Dezbaterea organizată de Înalta Curte a fost apreciată unanim de toți cei prezenți ca un gest de normalitate, care, dacă va fi repetat la nivelul tuturor instanțelor și parchetelor, va avea un efect cert de apropiere a cetățeanului față de magistrați și va ajuta magistrații să înțeleagă problemelor societății, întrucât actul de justiție trebuie făcut pentru cetățeni.