Exclusiv. Monica Nistorescu, pentru Q Magazine: “România trebuie să exorcizeze fantomele trecutului”

Specialistă în comunicare, fost director de relaţii publice în cadrul firmei internaţionale PricewaterhouseCoopers, Monica Nistorescu își sărbătorește astăzi ziua de naștere și mărturisește pentru Q Magazine că a rămas datoare cu câteva cărți nescrise încă.

Îi plac foarte mult oamenii, îi plac poveştile lor de viaţă, îi place să se înconjoare de oameni inteligenţi, sensibili, instruiţi, frumoşi pe dinăuntru şi pe dinafară. De aici, probabil vine şi ceea ce i-a fost profesie de 15 ani încoace, comunicarea.

“Fac mai multe… nu destule… Scriu. Am un blog, monicanistorescublog.blogspot.com, un blog despre lumea în care trăim, un fel de jurnal virtual căruia îi încredințez gândurile, neliniștile, mulțumirile și nemulțumirile mele cotidiene. Nu cred că se va transforma într-o carte, dar îmi face plăcere să retrăiesc momente și senzații din trecut recitindu-l. Vom vedea…

Am un proiect de carte despre Martha Bibescu. Printr-un prieten arhitect de la Constanța, am intrat în posesia unui fond de corespondență inedit, niciodată dat publicității, scrisori schimbate între Martha Bibescu, mama ei, Emma Lahovary, soțul ei, prințul George Bibescu și o casă de avocatură pariziană. În acest moment, cam atâta e de spus despre această, sper, viitoare carte, menită să completeze biografia unor personaje de excepție, cu vieți pe măsură.

Împreună cu un prieten bun, Jean-Pierre Vigroux, am demarat un mic proiect imobiliar, construcția unui condominium cu destinație rezidențială în zona de nord a capitalei, și învăț zilnic câte ceva despre această zonă de afaceri, prea puțin cunoscută mie până de curând. E fascinant să construiești case pentru oameni, spații în care se vor derula viețile, fericirile, împlinirile și neîmplinirile unor semeni.

În rest, îmi mobilez și decorez spațiile pe care le locuiesc, gătesc cu plăcere pentru prieteni, îmi vizitez destul de des mama, la Bradu, lângă Sibiu, la poalele munților Făgăraș, într-o enclavă de verde, de bine și de frumos, călătoresc, citesc… și învăț să-i ascult pe oameni, cu ceea ce au ei de spus.”, spune fosta soție a jurnalistului Cornel Nistorescu pentru Q Magazine.

Se consideră un fel de cetățean universal

“Mă simt la fel de bine la București, Paris, Bradu, New York, satul bunicilor mei, Chesler sau aiurea. M-am născut în România, din care nu am plecat niciodată de tot, deși am avut mai multe prilejuri să o fac. Mă gândesc nu atât de mult ce îi datorez acestei țări, ci, mai degrabă, ce aș putea face pentru ea, și încerc, cu puținele mele mijloace și puteri, să fac. România e o țară atât de specială, complexă, barocă chiar, încât nu ai timp să te plictisești niciodată aici. Îi datorez, în principal, faptul că mă ține vie și alertă. Nu m-am gândit niciodată cum ar fi fost viața mea dacă m-aș fi născut în altă parte, și nici nu cred că aș putea contura o proiecție cât de cât serioasă despre asta.”

România … căutătoare de drum

“România trebuie să exorcizeze fantomele trecutului și să se îndrepte înspre lumea guvernată de competență, exigență, empatie, meritocrație, democrație și lucrul bine făcut. Pornind de la individ înspre societate. Dacă fiecare dintre noi ne facem, cu onestitate și responsabilitate, bucățica noastră de treabă, nu se poate să iasă rău!”

FERICIREA ARE GUST DE… ECHILIBRU

Crede și astăzi în ceea ce a crezut mereu. “În oameni, în libertate, în frumusețe, în puterea individuală de a depăși greul, în familie și în prietenie. Probabil sună ca un clișeu, dar sunt lucrurile în care cred cel mai mult. Și pentru care m-am luptat mereu.”Spune că este, mai degrabă, altceva decât credea că va fi. “Îmi place ce sunt, și încerc să devin ceva mai bun.”