EXCLUSIV. Motivarea judecătorilor greci care au respins extrădarea lui Beny Steinmetz în România. Document

Curtea de Apel din Atena a motivat decizia de respingere a extrădării miliardarului israelian Beny Steinmetz, cerut de statul român, în baza unui Mandat European de Arestare, pentru a executa pedeapsa de 5 ani la care a fost condamnat definitiv în dosarul „Ferma Băneasa”. Cazul a fost prezentat pe larg aici. Reținut pe teritorului Greciei, Steinmetz s-a adresat justiției locale cerând să nu fie extrădat și a câștigat. Q Magazine vă prezintă argumentele pe care le-au avut în vedere magistrații eleni când au respins cererea statului român.

• Natura, scut de apărare împotriva unităților de blindate inamice. Alternativă parțială pentru țările NATO din Europa
• Procurorii Gigi Ștefan și Teodor Niță, arestați pentru 30 de zile. Care sunt acuzațiile
• Nicușor Dan, împreună cu fiul său la BSDA 2026. „Nu aș vrea să numesc un Guvern care să nască o altă criză”
• Ofițerul Ileana Denisa Știrbulescu, „cea mai rapidă polițistă din România”, a câștigat aurul pe cinci kilometri la Olimpiada Mondială a Polițiștilor
• PSD, întâiul chemat

De menționat că și Belgia sau Marea Britanie au refuzat cererile de extrădare a cetățenilor români Nela Ignatenko și Puiu Popoviciu, condamnați definitiv, pe motiv că România nu oferă condiții normale de detenție în penitenciarele sale și că justiția română nu le-a asigurat acestora un proces echitabil.

Totodată, în Cazul Ferma Băneasa, avocatului Robert Roșu, condamnat la 5 ani de închisoare pentru că a asigurat asistență juridică unor persoane acuzate în dosar, i s-a admis recursul în casație, o cale extraprdinară de atac, fiind eliberat după un an de închisoare. Judecătorul Cristi Dănileț aprecia acest caz ca fiind o „eroare judiciară” pe care a explicat-o pe larg aici.

„TRATAMENTE INUMANE ȘI DEGRADANTE”

Iată argumentele membrilor completului elen, format din Aikaterini Papavassiliou, Președintele Curții de Apel din Atena, împreună cu judecătorii Georgios Aktypis și Maria Avgka, care a decis la 30 martie că Beny Steinmetz NU va fi extrădat în România:

„Având în vedere situația personală a persoanei solicitate, natura infracțiunii, contextul real al Mandatului European de Arestare în cauză, respectiv obiectul cauzei aflate pe rolul nostru (revendicarea bunurilor fostei familii regale din România) și interesul autorității statului român față de cauza respectivă, afirmația persoanei solicitate conform căreia cauza sa a fost judecată de o instanță care nu era compusă dintr-un complet legal, cu încălcarea dreptului său la un proces echitabil, examinată în două etape și, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența CJUE, aceasta este considerată întemeiată (a se vedea cu privire la acest aspect cea mai recentă hotărâre a Marii Camere a CJUE din 22  februarie 2022 în cauzele conexe C-562/21 PPU și  C-563/21 PPLI Openbaar  Ministerie).

De asemenea, răspunsul autorităților române, referitor la condițiile de detenție, este neclar, întrucât nu se precizează în care penitenciare anume va fi reținută persoana solicitată după extrădare, se vorbește doar de posibilități.

În mod similar, descrierea condițiilor de detenție care predomină în fiecare penitenciar este caracterizată de ambiguitate. Se menționează în răspunsul autorităților române că persoana solicitată dispune de un spațiu personal de cel puțin 4 mp.m, fără a oferi însă date privind capacitatea reală și supraaglomerarea din fiecare penitenciar, însă, informațiile furnizate de persoana solicitată, care au fost extrase din surse publice, contrazic asigurările de mai sus ale autorităților române.

Pe baza statisticilor, publicate de Administrația Națională a Penitenciarelor în data de 22.02.2022, în ceea ce privește capacitatea reală a fiecărui penitenciar și numărul de deținuți, se pare că spațiul individual pe care îl poate folosi fiecare deținut este mai mic de 3 mp., care este spațiul personal minim, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a CJUE. Orientativ, se menționează că Penitenciarul Mărgineni  – în care, după toate probabilitățile, persoana solicitată și-ar ispăși pedeapsa – cu o capacitate de 483 de persoane, a găzduit 751 de deținuți și, prin urmare, a avut un grad de ocupare de 155%.

Împreună cu toate celelalte elemente, la nivel general, care au fost analizate în hotărârea nedefinitivă a acestei Curți, care face parte integrantă din prezenta, Consiliul are o bază suficient de solidă (CEDO, Bivolaru și Moldovan  împotriva Franței din 25.03.2020) că persoana solicitată va fi supusă unor tratamente inumane și degradante dacă va fi predată autorităților române, din cauza condițiilor de detenție, încălcând articolul 4 din Cartă.

În sfârșit, trebuie remarcat faptul că tratamentul discriminatoriu acordat persoanei solicitate de către autoritățile române pentru simplul motiv că nu este rezident permanent al României este nejustificat, având în vedere că, co-inculpata sa, Nela Ignatenko, care a primit, de asemenea, o pedeapsă de gravitate egală și cu aceeași durată, și anume cinci ani de închisoare, și-ar executa pedeapsa, având în vedere locul său de reședință, în conformitate cu asigurările autorităților române adresate judecătorului belgian competent pentru executarea unui MEA împotriva sa – în cazul în care finalistul nu a respins în cele din urmă cererea,  într-un  regim semideschis, în timp ce persoana solicitată (și-ar executa pedeapsa) în regim închis.

Având în vedere cele de mai sus, Consiliul consideră că prezentul mandat european de arestare al Curții de Apel din Brașov nu ar trebui executat împotriva persoanei solicitate, și prin urmare, trebuie să se dispună ridicarea condițiilor restrictive care i-au fost impuse prin Ordonanța nr.17/2021 a Procurorului Curții de Apel din Atena, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr.14/2022 a acestui Consiliu, și să înainteze dosarul cauzei procurorului Curții de Apel din Atena pentru luarea propriilor acțiuni în justiție, după cum toate cele de mai sus sunt definite în mod specific în dispozitivul prezentei.”

și DIN ACESTE MOTIVE

DECIDE să nu execute Mandatul european de arestare nr. 1/12.01.2021 al autorităților române și în special al Curții de Apel Brașov – Secția penală din dosarul menționat cu numărul 345/64/2016 și, care a fost emis, împotriva cetățeanului israelian și francez, (prenume)  Benyamin (nume de familie)  Steinmetz, fiul lui Rubin și Esther, născut în Israel, la data de 02.04.1956, domiciliat în… și cu reședința temporară pe …

RIDICĂ condițiile restrictive impuse persoanei solicitate de mai sus, prin Ordonanța nr.17/2021 a Procurorului Curții de Apel din Atena, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr.14/2022 a prezentului Consiliu, și anume: a) înfățișarea la Secția de Poliție de la locul său de reședință o singură dată în primele cinci zile ale fiecărei luni, b) interdicția de a părăsi țara și c) plata garanției și

DISPUNE restituirea garanției în valoare de cinci mii (5.000) de euro, care a fost stabilită prin biletul la ordin CEC nr. 828748/29.11.2021, în conformitate cu scrisoarea de garanție nr.380/30.11.2021 al Tribunalului de Primă Instanță din Atena, către deponenta Maria Sarantopoulou, fiica lui Aristodimos.

TRANSMITE dosarul cauzei către procurorul competent al Curții de Apel.

Toate cele de mai sus au fost traduse persoanei solicitate din greacă în engleză și invers.

S-a judecat, decis și publicat în ședința publică din Atena din data de 30 martie 2022”

În Motivare s-a reținut, între altele, că „România a fost condamnată pentru prima dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru condiții inumane de detenție în 2012. Până la sfârșitul anului 2021, Curtea Europeană de Justiție a soluționat 2.671 de căi de atac a deținuților români, acceptându-le căile de atac și constatând că sunt ținuți în condiții inumane. Cererile vizau toate închisorile din România. Datele provin din raportul de activitate ANP din anul 2021.”

JUDECĂTOR FĂRĂ JURĂMÂNT

Unul dintre motivele invocate de apărarea omului de afaceri a fost acela că nu a avut parte de un proces echitabil, întrucât Florentina Dragomir, care a făcut parte din completul de trei judecători ai Înaltei Curți de Casației și Justiție care a pronunțat sentința de condamnare, nu întrunea condițiile legale pentru a fi judecător, și ca atare, orice decizie a acestui complet este nulă nefiind constituit legal.

Florentina Dragomir nu depusese jurământul de judecător, formalitate necesară și obligatorie.

„În aceste condiții, secțiunea a 4-a a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de Drept Penal nu este o instanță care a fost legal înființată și nu se bucură de imaginea de independență impusă de articolul 6 din Convenție. Lipsa de independență este cu atât mai gravă cu cât judecătorul Dragomir a fost anterior procuror și chiar consilier personal al procurorului-șef al DNA, care a adus urmărirea penală și a trimis persoana solicitată în fața instanței, poziție care este diametral opusă poziției judecătorului în sistemul judiciar românesc. Statutul de procuror nu poate merge mână în mână cu cel al unui judecător, deoarece instanța de urmărire penală nu este egală cu cea a judecătorului.”, arată apărarea.

„Această nedepunere a judecătorului nu este contrazisă de niciun alt element, cu atât mai puțin contrazis de răspunsurile statului emitent, și constituie o încălcare vădită a dreptului intern român și un viciu în numirea acelui judecător de o asemenea gravitate, ceea ce afectează însăși esența dreptului la o instanță legal constituită.”, arată judecătorii eleni în Motivarea lor.

După ce a pronunțat decizia de condamnare în dosarul „Ferma Băneasa”, atât Floentina Dragomir, cât și Ionuț Matei, un al judecător din complet, s-au pensionat, fapt care a suprins magistrații eleni.

CONDIȚIILE DIN PENITENCIARELE ROMÂNEȘTI

Judecătorii greci au solicitat statului român detalii despre penitenciarul în care Beny Steinmetz ar urma să îți ispășească pedeapsa, pentru a evalua dacă sunt asigurate standardele europene obligatorii privind integritatea și demnitatea umană.

Iată ce a răspuns statul român, conform observațiilor din Motivare:

„Asigurările autorităților române sunt următoarele: condițiile de detenție a persoanei solicitate sunt descrise ca fiind ideale, specifice unei zone de agrement, mai degrabă decât unui penitenciar, ceea ce, în sine, le face (informațiile) nedemne de încredere. Acestea sunt asigurări stereotipe, care se repetă monoton în toate cazurile de execuție, fără excepție, și singurul fapt care se schimbă de fiecare dată este numele persoanei solicitate și al penitenciarului.  În plus, însă, asigurările sunt verificate ca fiind vagi și nespecifice, deoarece autoritățile române utilizează expresii precum, de exemplu, cel mai probabil va executa pedeapsa privativă de libertate, inițial în regim închis în Penitenciarul Margineni, cel mai probabil va fi transferat la Penitenciarul Găești în scopul executării pedepsei etc.

Pe de altă parte, asigurăril

e (a) nu menționează în niciun fel penitenciarul de tip semideschis în care urmează să fie reținută persoana solicitată, după predarea acesteia și expirarea perioadei de 21 de zile de adaptare și ajustare,

(b) nu se menționează numărul de persoane reținute care stau împreună cu persoana solicitată,   

(c) descrierea regimului închis de executare a pedepsei privative de libertate se limitează la referințe generale și la o descriere vagă a acestui statut,

(d) în ceea ce privește comunicarea, se fac trimiteri vagi la posibilitatea comunicațiilor telefonice și electronice, fără a menționa numărul și durata lor zilnică,

(e) în ceea ce privește vizitele la un penitenciar cu regim semideschis, nu se face nicio referire la durata lor; 

(f) nu se face nicio referire la condițiile de muncă, care nu sunt descrise nici măcar în funcție de tip,

(g) în ceea ce privește latrinele există ambiguitate cu privire la disponibilitatea unei băi private sau dacă latrinele sunt utilizate în comun,

(h) încălzirea este la latitudinea conducerii penitenciarului în funcție de perioadele de temperaturi scăzute (care  nu sunt menționate deloc) și în funcție de valorile de temperatură (care nu sunt menționate în niciun fel),

(i) dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijire face obiectul unei trimiteri cu un singur cuvânt și vag,

(j) dreptul la asistență diplomatică este menționat fără informații clare și

(k) nu sunt indicate numărul și dimensiunile ferestrelor pentru a verifica ventilația și iluminatul natural.

Lipsa de încredere față de asigurările autorităților române, că persoana solicitată „va fi găzduită într-o încăpere care îi va asigura un spațiu minim de 4 mp., fără indicație referitoare la toaletă”, provine numai din faptul, că în cazul co-inculpatei și a persoanei de asemenea solicitate, Nela Ignatenko -pe care autoritățile judiciare belgiene au refuzat să o extrădeze autorităților române – locul minim de detenție în aceleași penitenciare este stabilit la 3 mp.!

De fapt, este izbitor faptul că, deși ambele persoane au fost condamnate la 5 ani de închisoare, românca Ignatenko va fi privată de libertate într-un penitenciar în regim semi-deschis, în timp ce persoana solicitată în tip închis [a se vedea asigurările date de autoritățile române în acest caz și un tabel comparativ între cele două asigurări].

Acest fapt confirmă afirmația persoanei solicitate, că dacă va fi extrădată în România, va avea de suferit din cauza discriminării pe motive de etnie cauzate de originea sa.

Penitenciar din România Foto Bogdan Dănescu, Inquam

2.         Neasigurarea unui spațiu real de cel puțin 4mp în oricare dintre penitenciarele listate

Având în vedere criteriile generale stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mursic împotriva Croației și reiterate în cauza Rezmives împotriva României, statul român trebuie să pună la dispoziția persoanei solicitate un spațiu individual de cel puțin 3 mp pentru fiecare deținut. România a emis o asigurare prin care se angajează să furnizeze persoanei solicitate angajamentul de a oferi persoanei solicitate un spațiu individual de cel puțin 4 mp. În conformitate cu legislația română, statul are obligația de a oferi fiecărui deținut un spațiu individual de cel puțin 4 mp, astfel cum este definit la art. 3 din anexa cu Nr. 1 din  Decizia Nr. 2772/2017 a Ministerului Justiției. Prin urmare, în acest sens, România oferă asigurări că va respecta propria legislație națională.

Autoritățile române exclud din modul de calcul al spațiului de 4mp doar echipamentele sanitare. Potrivit asigurărilor, camerele de detenție din toate cele trei penitenciare vor pune la dispoziția condamnatului un pat individual și vor avea mobilier […] în fiecare cameră sunt așezate mese pentru primirea mâncării, rafturi pentru depozitarea diferitelor bunuri.  Prin urmare, patul și alt mobilier din camerele de detenție nu sunt excluse din acest calcul. Potrivit art. 3 din anexa cu nr. 2 din aceeași Hotărâre a Ministerului Justiției, patul are dimensiuni de 0,9m/2m, adică ocupă aproape 1,8 mp.  Din aceasta rezultă că, în realitate, ceea ce este garantat de statul român este un spațiu individual de 2,2 mp, fără a lua în calcul restul mobilierului.

Mai mult, în realitate, zona în cauză ar putea fi și mai mică, statul român neincluzând în calculele sale paturile care nu sunt ocupate în camere, iar în fiecare penitenciar, numărul de paturi instalate depășește cu mult capacitatea legală de cazare, calculată pe baza standardului național de 4 mp de persoană. Următoarele informații provin din situația referitoare la condițiile de detenție în sistemul penitenciar, publicată la 22 februarie 2022 pe site-ul ANP:

La Penitenciarul Rahova, ANP anunță că are o capacitate de ospitalitate estimată la 4mp/persoană pentru 1093 de persoane. La 22 februarie 2022, au fost reținute 1313 persoane. Mai rău, paturile instalate erau de 1629. Dacă capacitatea raportată de 4 mp/persoană este pentru 1093 de persoane, se pare că zona de detenție disponibilă a deținuților este de 4.372 mp. În penitenciar sunt instalate 1629 de paturi. Nu se specifică câte sunt suprapuse (de tip supraetajat), dar de dragul discuției, să considerăm că toate sunt suprapuse, deși nu este adevărat, deoarece doar parțial paturile sunt suprapuse. Cu toate acestea, presupunând că toate paturile sunt suprapuse, rezultă că suprafața pe care o ocupă este de 1.467 mp. Dacă excludem restul mobilierului, rezultă că suprafața disponibilă pentru deținuți este de 2.905 mp.

Comparativ cu posibilitatea legală de a găzdui 1093 de persoane, se pare că, în realitate, ceea ce este furnizat este de 2,65 mp / persoană.  De fapt, este mai puțin decât atât, pentru că am ignorat celelalt mobilier din calculele noastre și am considerat fără alte formalități că toate paturile sunt suprapuse; practic vorbind, posibilitatea “legală” a ospitalității oferă deținutului ceva mai mult decât suprafața unui pat. Având în vedere că 1313 deținuți erau cazați în penitenciar la data de 22 februarie, aceștia au la dispoziție maximum 2,2 mp de persoană.

La penitenciarul Mărgineni, capacitatea legală de cazare notificată este de 483 de persoane. În același timp, numărul real al deținuților a fost de 751, iar numărul de paturi 815. Aplicând același algoritm ca mai sus, se pare că penitenciarul are un total de 1.932 mp pentru cazare, din care paturile ocupă 734 mp., dacă totul este suprapus. Rezultă că, cu capacitatea “legală”, o persoană ar avea la dispoziție un spațiu de 2,5 mp și, de fapt, doar 1,7 mp, dacă luăm în considerare numărul de deținuți care au fost cazați la acel moment.

În Penitenciarul Ploiești, capacitatea legală de cazare este de 251 de persoane, dar la acea dată erau de fapt 334 de deținuți, iar numărul de paturi era de 442. Prin aceleași calcule se pare că există o suprafață  de 2,4 mp.m/persoană conform capacității legale și doar 1,8 mp/persoană în realitate.

La Penitenciarul Găești, capacitatea legală de cazare este de 385 de persoane. La data de 22 februarie, au fost reținute 363 de persoane, iar numărul de paturi a fost de 548. Cu același calcul extrem de favorabil pentru statul român, se pare că suprafața asigurată în baza capacității legale este de 2,7 mp/persoană, iar cea reală este  de 2,88 mp/persoană.

Pe scurt, ținând cont doar de paturi și presupunând că toate paturile vor fi suprapuse și că nu mai există mobilier în încăperi, spațiul care ar corespunde unui deținut, căruia legislația internă îi dă dreptul la 4mp, este puțin mai mare de 2 mp. De fapt, având în vedere supraaglomerarea uriașă a penitenciarelor, dar și de faptul că nu toate paturile sunt suprapuse și există și alt mobilier în camere, spațiul oferit unui prizonier este mult mai mic.

Prin urmare, modul în care România prezintă asigurările este înșelător și, de fapt, nu oferă garanția unui spațiu individual real de cel puțin 4mp. În Penitenciarul Gaești  situația este puțin mai bună decât în celelalte, dar acesta este ultimul penitenciar în care persoana solicitată ar fi ținută, în regim deschis, cu puțin timp înainte de eliberarea sa din închisoare.

În plus, statul român garantează cel puțin 8 ore pe zi de ședere în afara celulei, menționând că acest fapt depinde de participarea persoanei solicitate la  muncă, însă munca în afara celulei depinde nu numai de dorința deținutului, ci și de capacitatea sa de muncă și, mai ales, de posibilitatea ca penitenciarul să îi ofere activitate productivă. În acest sens, raportul Avocatul Poporului din februarie 2021 privind vizita la  penitenciarul Rahova, arată că în 2018 s-au găsit locuri de muncă pentru 440 de deținuți, iar Avocatul Poporului a recomandat instituției penitenciare să găsească o disponibilitate mai mare în această privință, ceea ce înseamnă că mai puțin de 1/3 dintre deținuți au putut să-și exercite dreptul la muncă și, astfel, să fie scoși din incintă,  în cadrul căreia dispun de aproximativ 2 mp., iar pentru restul deținuților, dreptul de  a părăsi camera era limitat la maximum o oră pe zi, care era adesea suspendat în timpul cazurilor de Covid.

Nu există date despre alte instituții penitenciare sau alte perioade de timp, dar același raport arată că Penitenciarul Rahova a spus că se află pe locul al treilea în țară în ceea ce privește numărul de deținuți implicați în activități productive, ceea ce indică faptul că situația nu este mai bună în alte instituții penitenciare.

La data de 22 februarie 2022, sistemul penitenciar declara o capacitate totală de 17.330 de persoane și la acel moment erau reținute 21.744 de persoane, adică suprapopulare de peste 25%. În cei 7 ani de când ANP a publicat aceste date, suprapopularea totală nu a scăzut niciodată sub 20% și în multe perioade a depășit constant 30%. Totuși, în ciuda situației endemice, statul român nu a făcut nimic.”

SUPRAAGLOMERAREA DIN ÎNCHISORI

Un alt argument pentru care judecătorii eleni au refuzat ca Beny Steinmetz să fie adus în România a fost faptul că acesta urma să devină deținut într-o închisoare în care, indiferent de numele acesteia, cotele admise erau depășite. În plus, penitenciarele nu au nici personal medical suficient pentru numărul imens de condamnați.

„În ceea ce privește în special penitenciarele menționate în asigurările Guvernului României, la data de 22 februarie 2022, Penitenciarul Rahova a avut un grad de ocupare de 120%, Penitenciarul Ploiesti de 133%, iar Penitenciarul Mărgineni a avut un grad de ocupare de 155%. In Penitenciarul Găești, potrivit răspunsului primit pe 7 martie 2022, gradul de ocupare este de 92%. Chiar daca aici situația este mai bună, nu are niciun efect juridic, întrucât dacă va fi extrădată, persoana solicitată ar putea fi dusă la Penitenciarul Găești abia la sfârșitul detenției, când se va afla în detenție cu regim deschis.

Răspunsul primit de profesorul Radu Chirița, care a arătat  – la 3 martie 2022 de la  Penitenciarul Mărgineni  – cu privire la situația din camerele de detenție indică realitatea unui adevărat dezastru în ceea ce privește supraaglomerarea, pentru a da doar un exemplu, sunt 33 de paturi în camere de 46mp. Chiar dacă penitenciarele nu sunt ocupate în totalitate acum, acestea ar putea fi ocupate oricând, în funcție de dinamica numărului de deținuți, motiv pentru care au fost instalate paturi, pentru că se pare că nici un penitenciar nu instalează paturi fără posibilitatea ca acestea să fie ocupate. Rapoartele Avocatul Poporului privind penitenciarele din Rahova și Găești menționează deficite majore de personal și lipsa unui personal medical suficient; de exemplu, în  închisoarea Găești se raportează că există un singur medic generalist care vizitează o dată pe săptămână o închisoare unde există câteva sute de deținuți.”

„România a fost condamnată pentru prima dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru condiții inumane de detenție în 2012. Până la sfârșitul anului 2021, Curtea Europeană de Justiție a soluționat 2.671 de căi de atac a deținuților români, acceptându-le căile de atac și constatând că sunt ținuți în condiții inumane. Cererile vizau toate închisorile din România. Datele provin din raportul de activitate ANP din anul 2021.”

Motivarea integrală poate fi citită mai jos.