Avocatul Ion Cazacu: Justiția din Grecia nu a condamnat justiția din România, ci excesele unor judecători români

Ion Cazacu, avocatul lui Beny Steinmetz în Dosarul „Ferma Băneasa”, a fost citat ca martor de Curtea de Apel elenă. Acesta a declarat pentru Q Magazine, miercuri, că după o carieră de zeci de ani în domeniul juridic a trăit un sentiment contradictoriu. „Pe de-o parte m-am bucurat pentru dreptate, fiind dezideratul pentru care eu însumi am luptat toată viața, pe de altă parte am simțit regret și tristețe că decizia unor judecători ai țării mele a fost dezavuată de o instanță străină. Nu mi-a fost ușor pentru că, totuși, și profesional și emoțional, aparțin sistemului juridic român!”. Curtea de Apel din Atena respins astăzi cererea de extrădare a lui Beny Steinmetz formulată de statul român. Detalii aici.

• Președinții Curților de Apel, îngrijorați de „atacurile fără precedent la integritatea şi stabilitatea statală a României”
• PSD l-ar putea accepta pe Eugen Tomac în funcția de premier
• ÎCCJ, atac fără precedent la guvernul Bolojan: Demonizează Justiția și transformă magistrații în ținte
• Budăi, despre Bolojan: Un om care a reușit ceea ce părea imposibil
• Primul pas către „împăcarea” sistemului de sănătate public cu cel privat

Avocatul Cazacu și-a exprimat regretul că nu a reușit o victorie juridică în fața propriei Curți, din România, Beny Steinmetz fiind condamnat, în schimb a reușit, prin cooperarea cu colegi străini, în fața unei instanțe externe.

Povestind pentru Q Magazine cum a decurs audierea sa ca martor, Ion Cazacu a subliniat că magistrații eleni au fost complet surprinși de faptul că doi dintre judecătorii Înaltei Curți care au pronunțat sentința în Dosarul Ferma Băneasa, Florentina Dragomir și Ionuț Matei, s-au pensionat imediat. Consultând inclusiv documentele emise de Consiliul Superior al Magistraturii, privind pensionarea, magistrații eleni au fost contrariați.

Ion Cazacu arată că decizia de astăzi, din Grecia, este cumva o prelungire a „primului semnal” dat chiar de 3 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, Rodica Cosma, Ștefan Pistol și Laura Soane, care au admis un recurs în casație, desființând sentința de condamnare și dispunând eliberarea, după un an de închisoare, a lui Robert Roșu, avocat în dosarul în care a fost condamnat și israelianul Steinmetz.

„Am fost plăcut surprins de prestația magistraților din Grecia care nu au expediat cazul, s-au concentrat asupra amănuntelor, au solicitat informații detaliate de la diferite părți. Faptul că însuși procurorul de ședință, care susținea procedural statul român, acesta neputând interveni direct, a declarat că nu poate solicita admiterea cererii de extrădare întrucât autoritățile din România au transmis informații diferite, contradictorii, și că nu are certitudinea că sistemul penitenciar românesc asigură condițiile necesare și nediscriminatorii, mai ales pentru un străin care nu vorbește limba română, alături de hotărârea judecătorilor care au declarat în sală că își întemeiază decizia pe convingerea că dlui Steinmetz nu i s-a asigurat un proces echitabil și că sistemul de detenție românesc nu respectă normele cerute de un stat european, arată că, din păcate, sistemul juridic din țara mea nu s-a așezat încă acolo unde trebuie”, a declarat Ion Cazacu.

Curtea de Apel din Atena nu face decât să confirme ceea ce și un alt organism independent internațional, Interpolul, a constatat în urma unei analize interne din care a rezultat aceeași concluzie privind încălcarea dreptului la un proces echitabil pentru Beny Steinmetz, motiv pentru care a și șters din baza de date numele omului de afaceri pe numele căruia era emis un mandat de căutare.

„Aș vrea să înțelegem că astăzi, justiția din Grecia nu a condamnat justiția din România, ci excesele și greșelile unor judecători, care nu pot fi însă extrapolate la nivelul tuturor magistraților români.”, a mai spus avocatul Ion Cazacu pentru Q Magazine.

Cazul „Beny Steinmetz” se alătură astfel celor ale omului de afaceri Puiu Popoviciu, despre care Q Magazine a scris aici, și al Nelei Ignatenko, condamnați definitiv în România, în diferite procese, aflați în străinătate la data pronunțării sentinței, pentru care statul român a cerut extrădarea din Marea Britanie și Belgia. În ambele cazuri, instanțele străine au refuzat, arătând că persoanelor condamnate nu li s-a asigurat dreptul la un proces echitabil și că închisorile din România nu oferă condiții necesare unui stat european.