..
Cu muuuuuuuuulti, multi ani in urma, se nastea Mihai Eminescu.I-am vizitat casa de la Ipotesti, am zabovit sub teiul lui, i-am citit scrisorile de dragoste catre Dulcea lui Doamna, i-am invatat versurile in scoala… si i le-am recitit ca adult ca pe un tern elixir al tineretii sufletesti.Mi-a fost greu sa aleg ceva anume din vasta lui opera poetica… optez, totusi, pentru Oda (in metru antic), poezie de un mesaj tulburator despre existenta… si-n care regasesc unul dintre cele mai frumoase versuri ale literaturii noastre… "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata!". Odă (în metru antic) Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,Ochii mei nălţam visători la steauaSingurătăţii.Când deodată tu răsărişi în cale-mi,Suferinţă tu, dureros de dulce…Pân-în fund băui volupxatea morţiiNe'ndurătoare.Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mării.De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…Pot să mai re'nviu luminos din el caPasărea Phoenix?Piară-mi ochii turburători din cale,Vino iar în sân, nepăsare tristă;Ca să pot muri liniştit, pe mineMie redă-mă!http://www.youtube.com/watch?v=hpp93e3vlSg&feature=related
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
