Imnul hurit a fost descoperit pentru prima dată în anul 1950, în situl sirian Ugarit, inscripționat pe o tăbliță confecționată din lut.
Având o vechime de 3400 de ani, imnul este redactat în hurită, o limbă moartă în prezent, fiind dedicat zeiței Nikkal, soția zeului lunii Yarich. Textul povestește despre drama unei femei care nu poate deveni mamă.
Descoperirea tăbliței atestă existența unei forme incipiente a teoriei muzicale precum și a unei game muzicale antice, anterioare celor din cultura elenă. Textul inscripționat pe tăblie este organizat în nouă rânduri de note, diferențiate prin intervale, extrem de similară fragmentelor muzicale scrise pentru chitară. Practic, este utilizată o gamă diatonică, cu șapte tonuri, similară celei utilizate în prezent.
Textul asociat celei mai vechi melodii din lume este foarte greu de descifrat. Cu toate acestea, profesorul Anne Draffkorn Kilmer, de la Universitatea din California, alături de muzicologul belgian Marcelle Duchesne-Guillemin, au reușit să actualizeze piesa, traducându-i versurile. Astfel, versurile descifrate sunt încărcat de emoție, ele fiind traduse astfel:
„ Odată ce am îndrăgit dumnezeirea, ea mă va iubi în inima ei,
Oferta mea poate acoperi în întregime păcatul meu,
Aducând ulei de susan, în semn de venerație poate fi în folosul meu “.
Deși notele muzicale ale celei mai vechi melodii din lume pot fi cu ușurință descifrate, nu există elemente edificatoare ale ritmului asociat, motiv pentru care pot exista mai multe variante de interpretare. Pe cale de consecință, varianta muzicală reinterpretată cu ajutorul mijloacelor moderne, nu este neapărat cea reală. Cu toate acestea, melodia poate fi regăsită în reinterpretare modernă, pe site-urile de specialitate.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
