Independența judecătorilor, pe cale să se piardă prin închiderea ochilor la abuzuri

Judecătoarele Gabriela Baltag și Evelina Oprina, membre în Consiliul Superior al Magistraturii, condamnă gestul ministrului Justiției și al guvernului, deopotrivă, de a ne cadorisi cu desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Într-un text dat publicității cele două magistrate își exprimă opinia atât față de memorandumul prin care se cere desființarea SIIJ, cât și față de atitudinea atât a ministrului , cât și a prim-ministrului Orban.

Vă prezentăm în continuare textul integral al celor două reprezentante ale CSM, judecătoarele Gabriela Baltag și Evelina Oprina.

Dezinformarea și fake-news-ul, ridicate la rang înalt

Într-o seară de vineri, în buna tradiție a momentelor dovedite ca nefericite pentru înfăptuirea ulterioară a actului de justiție (a se vedea ziua de vineri 11 martie 2016, data adoptării OUG 6 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal), într-o zi de Crăciun, când instituțiile statului nu funcționează cu un program normal și când persoane cu funcții de răspundere se află în zile nelucrătoare, ministrul justiției împreună cu Guvernul ne-au cadorisit cu un Memorandum prin care se propune soluția desființării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Nimic nou, așadar, în demersul de înfrângere vădită a statuărilor obligatorii ale Curții Constituționale, când întocmai ca și în urmă cu trei ani, și acum deciziile forului constituțional pentru unii nu contează.

Am putut constata cu surprinderea judecătorului fidel numai legii și principiilor că astăzi, ca de altfel, de o bună bucată de vreme, nu contează argumentele, dovezile, legea și deciziile Curții Constituționale, ci sunt ridicate la rang înalt, neadevărul, dezinformarea, fake news-ul, jumătățile de măsură și dublul standard.

Memorandumul nu denotă o minimă preocupare pentru cetățeni

Propunerea Memorandului adoptat de Guvern de desființare a SIIJ este fundamentată în principal pe anumite documente europene, precum Rapoartele GRECO, ale Comisiei de la Veneția și Raportul MCV din care sunt extrase și citate cu nesaț considerente care cer, mai mult sau mai puțin imperios, o reevaluare, regândire ori chiar desființare a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Dar oare, mai este cineva cu adevărat interesat să vadă și să înțeleagă odată pentru totdeauna că aceste organisme europene sunt organisme politice și că de esența construcției europene nu este intruziunea brutală în afacerile naționale, ci o loială cooperare între instituțiile statelor membre, alegerea celor mai adecvate mijloace de garantare a unei justiții independente aparținând legiuitorului național?

Mai dorește cineva să vadă care a fost premisa reală a nevoii de înființare a SIIJ, situațiile dovedite de abuzuri comise de unii magistrați, în special procurori ori dezvăluirile privind existența unor protocoale secrete care au generat ingerințe în actul de justiție?

Mai citește cineva cu atenție conținutul acestor documente europene, la care pare-se că am ajuns să ne raportăm și să le acceptăm ca un dat, dar care conțin numeroase erori factuale, nu o dată relevate de Consiliul Superior al Magistraturii ori care recunosc că situațiile de abuzuri ori protocoalele secrete le depășesc sfera lor de acțiune și, prin urmare, le ignoră suveran? Cum oare să poți să acorzi credit unor mențiuni profund incorecte, lipsite de orice suport faptic și legal, cum oare să te fundamentezi într-o decizie de țară atât de importantă, tu Guvern al acestei națiuni, pe asemenea documente în care adevărul este pe jumătate spus, când dezinformarea este maximă, când necunoașterea și lipsa de informare corectă a cetățenilor sunt folosite deliberat și manipulatoriu în scopuri electorale și antinaționale.

Memorandumul, dacă nu ar constitui un document de acum asumat de Guvern drept parte a planului de guvernare, ar trece neobservat. Oare argumente legate de anumite necorelări legislative ori de false supoziții privind încălcarea principiului separării carierelor ori a unei așa-zise imunități de jurisdicție pentru procurorii SIIJ să fie decisive în adoptarea unei poziții a Guvernului României în chestiunea SIIJ? De altfel, orice presupusă ori reală temere ori vulnerabilitate la adresa SIIJ rezultată din lege ori din modul acesteia de organizare și funcționare pot fi remediate prin mecanisme de corecție legislativă și nicidecum prin îndepărtarea din legislație a unei importante garanții pentru independența judecătorilor.

Memorandumul ar trebui să ne provoace revoltă, dacă am fi cu adevărat preocupați de oameni. Niciun cuvânt din Memorandum nu denotă o minimă preocupare pentru cetățeni, pentru garanția oferită acestora de protecție a dreptului la un proces echitabil, căci cine nu a înțeles până acum ce era de înțeles, vom spune noi acum, din nou clar și răspicat: Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție s-a născut din nevoia de protecție a cetățenilor, căci numai un judecător cu adevărat independent constituie garanția unei justiții drepte și echitabile.

Dacă abuzurile din justiție ar fi cunoscute s-ar cutremura întreaga societate

SIIJ reprezintă singura structură de parchet din România în care funcțiile, atât de conducere, cât și de execuție sunt ocupate fără influența factorului politic, decizia aparținând CSM, garantul independenței justiției.

SIIJ a fost validată constituțional, aspecte pe care Memorandumul nu le evocă decât tangențial, cu teama de a nu fi observate aceste aspecte și de a nu scădea cumva determinarea unora în a protesta împotriva SIIJ sau a susține desființarea dacă cumva s-ar afla adevărul.

Despre abuzuri și protocoale oculte, despre destine distruse de vechea structură de parchet DNA și despre destinele justițiabililor care au avut nefericita șansă să întâlnească în parcursul lor judiciar un judecător care a suferit diverse forme de presiune nu se vorbește în Memorandum, căci acestea de ar fi cunoscute cu adevărat ar cutremura nu doar sistemul judiciar, dar și întreaga societate și ar genera imediat remedii europene sau internaționale adecvate, iar nu încercări de ascundere a realității.

Este locul să amintim aici doar o mică parte din practicile DNA care au fost de natură să pună presiune pe activitatea de judecată și să afecteze dreptul părților la un proces echitabil, practici relevate de raportul Inspecției Judiciare privind dosarele cu magistrați de competența DNA, raport aprobat de Plenul CSM: lipsa ordonanțelor de începere a urmăririi penale in rem; solicitarea și prelungirea mandatelor de supraveghere tehnică în lipsa unor motive care să le justifice; dosare ținute în nelucrare perioade mari de timp; judecători supravegheați simultan pentru aceleași fapte, în baza a două mandate de supraveghere tehnică; judecători supravegheați cu încălcarea dispozițiilor procedurale; înregistrarea dosarului la structura centrală a DNA pentru o zi în vederea obținerii de interceptări pe magistrat și apoi trimiterea în aceeași zi înapoi la structura teritorială unde se afla în instrumentare; solicitarea de preluare a unei cauze penale de către DNA structura centrală în raport de modul de soluționare de către judecător a unor cereri de prelungire a măsurilor de supraveghere tehnică vizând alți magistrați; emiterea ordonanțelor de prelungire în alb; solicitarea de la instanțele de judecată a dosarelor civile/penale ce se aflau pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de stadiul de soluționare în vederea efectuării urmăririi penale în cauzele privind magistrații; nerespectarea de către procuror a condițiilor legale privind autorizațiile provizorii a unor măsuri de supraveghere tehnică; efectuarea de acte specifice de urmărire penală de către ofițerii SRI; punerea în discuție de către procurori a soluțiilor de achitare; etc. Dar, să nu omitem nici miile de mandate de supraveghere tehnică emise cu privire la magistrați și care ar tulbura și cele mai puternice state europene.

Despre ce valori europene vorbim oare atunci când – trebuie să ne amintim -în urmă cu 3-4 ani, procurorii DNA, cu excesul de zel consacrat, au răscolit arhiva Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, îndrăznind să verifice legalitatea și temeinicia a peste 2.200 de hotărâri judecătorești?!

SIIJ, reala garanție de independență a judecătorilor

Cui profită revenirea la un statu-quo ce din păcate a făcut ca justiția din România să fie pradă unor manevre meschine, a unor interese numai de unii știute, fără nicio rațiune și fără ca cetățenii acestei țări să aibă minima șansă de a se apăra?

La ce cauze ale României la Curtea de Justiție a Uniunii Europene ori decizii ar trebui să ne raportăm în condițiile în care cauzele sunt pendinte, iar deciziile încă nu sunt cunoscute?

Independența justiției trebuie garantată, aplicată și respectată, iar nu doar clamată.

SIIJ, cea mai importantă garanție de independență reală a judecătorilor urmează a fi desființată. Așa și-a asumat public Guvernul, însă, cei care acum se bucură, vor regreta mai târziu … dar atunci s-ar putea să fie prea târziu …. poate chiar pentru ei înșiși.

Conchidem, spunând că cea mai importantă garanție a independenței judecătorilor este pe cale să se piardă, prin închiderea ochilor la abuzuri și presiuni, prin aplecarea urechii la zgomot și gol și prin ignorarea masei tăcute și rezervate, decente și deznădăjduite.

Iar, a fi european nu înseamnă a renunța la ceea ce presupune identitatea noastră națională!

Judecător Gabriela Baltag

Judecător Evelina Oprina