Interviu cu Tiberiu Florescu, antrenor Mix Martial Arts: Nu există pilulă de autoapărare!

Tiberiu Florescu, Maestru al sportului, instructor de fitness și culturism, președinte și antrenor principal al C.S. Combatant – Club Sportiv de Mix Martial Arts (MMA), povestește pentru cititorii Q Magazine implicarea fizică și psihică pe care o necesită un sport de auto-apărare și motivele care stau la baza alegerii oamenilor de a practica acest sport. 

Sporturile de auto-apărare sunt foarte răspândite pe întreg teritoriul țării judecând după prezența în număr destul de mare al sălilor în care se poate practica un sport de auto-apărare, în special în marile orașe. Dacă îmi doresc să practic un sport de auto-apărare, cum pot afla care mi se potrivește cel mai bine și cum aleg clubul sportiv potrivit, în care să practic un astfel de sport?

Pentru a afla ce ramură a autoapărării ni se potrivește cel mai bine, putem consulta statisticile pe care acum le avem la îndemână printr-un click. Totul este ca întrebarea să fie bine pusă, adică în funcție de scenariul pe care îl avem în vedere: apărarea de agresori neînarmați, apărarea de baston, de cuțit, de armă de foc, etc. Apoi, sala se găsește printr-o cercetare făcută în prealabil, de preferat printre cunoscuți, deoarece informațiile venite pe acestă cale sunt cele mai veridice, iar în cazul în care acestea nu există, se găsesc pe net informațiile în prezentările sălilor pe care dorim să le accesăm sau printr-o perioadă de probă, în care aspirantul se lămurește dacă i se potrivește colectivul, metodă de lucru, antrenorul, condițiile sălii, etc. De asemenea, este important ca sala să fie una cât mai ușor de accesat, ținând cont de trafic. Consider că cel mai important aspect, este ca în sala aleasă să se practice sparring-ul la toate intensitățile, în funcție de nivelul de pregătire.

Nu cred în pregătirea de tip „workshop de weekend”, după care participanții sunt pregătiți pentru o confruntare extremă.

Practicați arte marțiale de peste 30 de ani. Care sunt motivele pentru care oamenii aleg să practice un sport de auto-apărare?

Motivațiile pot fi variate, însă, de obicei sunt legate de sentimentele de frică, nesiguranță, dorință de protecție proprie și a celor dragi. Alții se apucă pentru diversitate/curiozitate. Apoi, pentru că artele marțiale implică un important efort cardiovascular, sunt multe persoane care se apucă de ele pentru slăbire și pentru obținerea unei forme și condiții fizice mai bune. Mai sunt copiii care sunt introduși în această ramură de către părinți încă dinainte de a ști ce se întâmplă cu ei. Aceștia, în cazul în care vor continua să practice după ce vor crește, vor avea propria motivație, una dintre ele fiind cariera sportivă, dat fiind că startul în disciplina respectivă este deja luat.

Vreau să discutăm despre nivelul de implicare la care trebuie să mă aștept în momentul în care mă decid să practic un sport de auto-apărare. Mai exact, pot să învăț să mă apăr dacă sunt atacat pe stradă, după o lună de zile de antrenament?

După o lună de pregătire, te bucuri dacă nu mai faci febră musculară. Personal, nu cred în pregătirea de tip „workshop de weekend”, după care participanții sunt pregătiți pentru o confruntare extremă. Da, informații teoretice se pot învăța în scurtă vreme, însă formarea automatismelor, înlocuirea unor reflexe cu altele chiar diametral opuse, formarea unei stări psihice necesare situației de luptă, dezvoltarea calităților fizice necesare aplicării tehnicii și tacticii învățate cer timp și implicare susținută. Îmi place vorba asta: „teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Nu există pilulă de autoapărare!

Toate execuțiile făcute precis, cu măiestrie, timpul scurt de reacție, viteza de execuție, impactul devastator, rezistența îndelungată la efort, rezistența la durere, mobilitatea, coordonarea, echilibrul, toate au ca substrat o mare investiție de timp și muncă.

Când am venit în sala în care antrenați în cadrul clubului sportiv „Combatant”, am văzut în timpul antrenamentului o atmosferă relaxată, în care se râdea mult, dar se lucra la fel mult. Trebuie să am condiție fizică bună pentru a practica un sport de contact?

Cred în bucuria sportului ales, în atmosfera plăcută din grupul cu care mă antrenez. Cred în armonia dintre tensiune și relaxare. Trebuie făcută distincția între implicarea totală în momentul și activitatea prezente și încrâncenare, crispare, „constipație”, atitudini de evitat în orice activitate abordată. Poți fi un sportiv foarte implicat și serios, dar cu zâmbetul pe buze.

Despre condiția fizică am mai spus că este obligatorie. Toate execuțiile făcute precis, cu măiestrie, timpul scurt de reacție, viteza de execuție, impactul devastator, rezistența îndelungată la efort, rezistența la durere, mobilitatea, coordonarea, echilibrul etc., au ca substrat o mare investiție de timp și muncă. Să ne-nțelegem, nu există scurtătură! Regret dacă am spulberat un vis cu această afirmație, însă alegeți orice individ pe care-l admirați pentru performanța sa și încercați să aflați câtă pregătire a investit ca să ajungă la acel nivel!

„Dacă treci prin apă, te uzi”

Cât de mare este riscul să fiu lovit sau accidentat în cadrul antrenamentelor?

Leonard Doroftei, campionul mondial de box amator și profesionist, are o vorbă: „dacă treci prin apă, te uzi”. Ar fi dubios să nu fii lovit în cazul în care practici un sport de luptă. Totuși, aceasta trebuie să se întâmple sub observația antrenorului, pentru evitarea accidentărilor. În niciun sport nu există eliminarea riscului de accidentare. În atletism sunt întinderi musculare, am văzut ochi vineți în baschet, gimnaștii se confruntă cu tot felul de accidentări și lista poate continua.

Pentru că antrenorul devine cel mai important în alegerea unui curs de auto-apărare, cursanții pot pune întrebări în cadrul antrenamentului? Pot fi „construite” ca să spunem așa în cadrul antrenamentului, situații de atac, scenarii în care auto-apărarea este necesară?

Antrenorul vine cu un plan de antrenament, adică alcătuirea ședinței respective. Sigur că se pot sugera scenarii de către participanți, dar în condițiile în care au legătură cu lecția respectivă, altfel ar fi o harababură în care fiecare ar propune situații de luptă iar antrenorul le-ar rezolva și astfel lecția nu-și atinge obiectivul. De asemenea, există o ordine în predarea noțiunilor. Se poate că practicantului să nu i se fi predat încă noțiunile necesare rezolvării unor situații pe care le propune. Există totuși o situație în antrenamentul de performanță, când sportivul care ajunge la un nivel înalt de pregătire, concepe împreună cu antrenorul planul de antrenament, tocmai pentru că înțelege și recunoaște ceea ce îi diminuează performanța și ce are nevoie să conțină lecția de antrenament pentru evoluția sa.

Frica este un sentiment sănătos atâta timp cât învățăm să-l ținem între anumite limite.

În eventualitatea unui atac pe stradă, cei mai mulți oameni „se pierd cu firea” ca să spunem așa, frica pune stăpânire pe tot corpul, îi determină să se blocheze, riscând să fie victime sigure. Cursurile de auto-apărare mă pregătesc atât din punct de vedere fizic pentru o situație de atac, cât și din punct de vedere psihic?

Despre condiția fizică am vorbit mai sus. Frica este un sentiment sănătos atâta timp cât învățăm să-l ținem între anumite limite. Acest lucru se realizează treptat în cadrul antrenamentului, prin expunere la sentimentul de frică. Datorită noțiunilor însușite de-a lungul pregătirii apare și încrederea în sine, ceea ce duce la diminuarea fricii și la apariția sau creșterea curajului. Prin antrenament învățăm să ne acceptăm frica și să conlucrăm cu aceasta, diminuându-i controlul asupra noastră și crescându-l pe al nostru asupra ei. Curajul apare doar în situația în care simți frică. În rest nu este necesar.

Cum să eviți să fii atacat pe stradă:

• atenție sporită în parcări când te apropii de mașina personală
• atenție când se folosește mobilul sau când se ascultă muzică în căști
• atenție la invitația la furt (portofelul la vedere, geanta deschisă, bancnote pe jumătate ieșite din buzunar)
• evitarea privirii directe
• atenție la vestimentație și bijuterii pentru doamne și domnișoare

Ce sfaturi puteți oferi oamenilor pentru ca aceștia să poată preveni eventuale atacuri pe stradă?

Nu sunt adeptul unei stări perpetue de panică și stres, de viață trăită cu frica-n sân și cu privirea peste umăr, însă nu cred nici într-o neglijență totală. Cred în starea echilibrată de prezența necesară momentului și locului în care te afli la un moment dat. În rest, sugerez și eu atenție sporită în parcări când te apropii de mașina personală, când se folosește mobilul, când se ascultă muzică în căști și nu se mai aude ambientul, atenție la invitația la furt (portofelul la vedere, geanta deschisă, bancnote pe jumătate ieșite din buzunar, etc.), evitarea privirii directe, dar nu cu teamă ci într-un mod firesc și liniștit. Atenție la vestimentație și bijuterii pentru doamne și domnișoare, mai ales atunci când nu sunt însoțite.