Jurnal From Washington with love

Ce n-a văzut premierul la Washington…

Arhivele Naționale, Biblioteca Congresului, Muzeul Spionajului și Newseum. În schimb, el a văzut Casa Albă, unde a fost primit de vicepreședintele american, Joe Biden.

Am profitat de câteva zile în capitala Statelor Unite pentru a vizita aceste locuri simbolice, nu doar pentru America, ci pentru întreaga lume, cum este cazul Muzeului Presei, întins impresionant pe câteva etaje. O bucată din Zidul Berlinului, coperțile celor mai improtante reviste internaționale anunțând moartea lui John Gotti sau 11 septembrie în presa worldwide, amfiteatre în care se derulează filme cu istoria momentelor care au schimbat lumea și un omagiu adus presei și jurnaliștilor tutelați de „cinci oameni onești” cum zicea Kipling: „Numele lor este What and Why and When and How and Where and Who”

Muzeul Spionajului din Washington

Un fragment original din Zidul Berlinului care a despărțit până în 1989, timp de 28 de ani, cele două Germanii, de Vest și de Est. Graffiti d epe partea vestică arată contrastul între libertatea de aici față de societatea închisă din Est

Pe fațada Muzeului Presei tornează Primul Amendament din Constituția Statelor Unite

22 octombrie 2013

Clădirea Arhivelor Naţionale este una dintre cele mai frumoase din oraş. Structura clădirii este masivă şi grandioasă. Are coloane corintiene, pavaj de piatră şi sculpturi alegorice. Este mai mult decât o clădire oficială şi arhitectul care a proiectat-o, John Russell Pope, exact asta şi-a dorit: să construiască un templu al istoriei americane, nu doar o clădire care să depoziteze documentele importante. Intrarea este formată din cele mai mari porți de bronz din lume.
Aflată lângă Casa Alba şi Capitoliu, stilul său neoclasic a fost criticat uneori la vremea respectivă, în 1930, când unele ziare îl descriau pe Pope ca fiind arhitectul care creează briliant în egală măsură în toate stilurile care sunt de mult apuse.

Arhivele Naționale ale Americii

În spatele Arhivelor Naționale, care ocupă această clădire din 1935, Biroul Strategic Services, primul serviciu de informații al Americii, a utilizat o parte din spațiu. Personal al Marinei şi al Departamentului de Război a lucrat aici în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, folosind hărţi şi elaborând strategii.

Sute de mii de oameni au venit să vadă documentele prin care Germania şi Japonia au capitulat, expuse în această clădire după încheierea luptelor pe ambele fronturi.

National Archives adăpostește miliarde (da, ați citit corect!) de documente, fotografii, hărți, înregistrări audio şi filme. Milioane de oameni vin anual la Washington, în aceasta clădire, să le vadă. Cele mai vizitate sunt cele din rotondă şi, de altfel, cele mai celebre şi importante documente ale SUA: Declarația de Independenţă, Constituția SUA şi Carta Drepturilor.

P.S. Înăuntru sunt interzise fotografiile.

Temperatura, umiditatea şi lumina din clădire, mai ales în Rotonda unde sunt expuse cele trei documente esențiale, sunt controlate. Temperatura este constant păstrată la aproximativ 20 de grade Celsius (68 de grade Fahrenheit), umiditatea, la 45 la sută iar intensitatea luminii este echivalentul a …două lumânări de plasate la o distanţă de 30 de centimetri! Prin comparație, intensitatea luminii naturale de afară, într-o zi însorită, este de câteva sute de ori mai mare.

Mi-am dorit…

…întotdeauna să vizitez Library of Congress. Cu vreo 15 ani în urmă, când am mai fost la Washington, însoțeam tot un prim-ministru şi nu am putut ieși din cadrul programului oficial care n-a inclus acest obiectiv. Mi s-a-ntâmplat ieri… Morala este că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, până şi Dumnezeu se lasă impresionat şi creează contextul.

Este, fără îndoială, cea mai frumoasă clădire din Washington. Construită după 1800, adăpostește nu doar cele mai importante documente, cărţi, hărţi, filme ale umanităţii, ci şi simbolurile arhitecturii europene şi pe cele ale mitologiei. Sigur că pentru un vizitator grăbit, ceea ce vede are impact asupra lui, pentru cercetătorii şi cei care vin să studieze aici, documentele sunt cele mai valoroase. Colecţia iniţială cuprindea doar 740 de cărţi şi trei hărţi!

La început, Congresul, Curtea Supremă şi Biblioteca Congresului erau în aceeași clădire. Apoi, în 1897, când Biblioteca şi-a deschis porțile actualei clădiri, a fost descrisă ca fiind „cea mai mare, cea mai costisitoare şi cea mai sigură” bibliotecă din lume. Trecuse deja prin incendii şi prin atacul britanicilor din 1814 care devastaseră o serie de cărţi rare. Acesta este momentul în care fostul președinte Thomas Jefferson trimite o scrisoare de la reşedinţa sa din Monticello, prin care se oferă să-şi vândă colecția de cărţi pentru restabilirea Bibliotecii Congresului care arsese în mare parte. El descrie în scrisoare cum, în timpul șederii sale la Paris, a bântuit prin toate magazinele de cărţi şi a cumpărat orice exemplar care avea legătură cu America, precum şi ceea ce era într-adevăr rar şi valoros in fiecare dintre domeniile culturii. Așa a cumpărat Congresul, la acea vreme, 6.487 de volume cu 23.950 de dolari.
Datorită numărului de exemplare cumpărate ulterior, precum şi legilor care obligau Biblioteca să aibă măcar două copii din orice era tipărit, s-a decis mutarea într-o clădire nouă care poartă numele celui care spunea „I cannot live without books”.

Aceasta a costat, la vremea respectivă, 6,5 milioane de dolari, dar a lăsat pe toată lumea uimită prin frumusețea interioarelor. Uimită am fost şi eu ieri, 24 octombrie 2013, după ce cred despre mine c-am văzut multe clădiri simbolice ale lumii.
În 1997, clădirea a fost complet renovată cu 81 de milioane de dolari, cheltuiți nu atât pentru restaurare cât pentru facilități moderne şi pentru amenajarea unor săli în care sunt păstrate de la caricaturi şi desene satirice la teme muzicale, teatrale şi de dans.

Aici se găsesc trei violine, o vioară şi un violoncel făcute de Antonio Stradivarius. Gertrude Clarke Whittall, cea care le-a donat, a cerut conducerii Bibliotecii ca aceste instrumente să fie folosite de un ansamblu muzical care a fost fondat tot în urma unei donații financiare a sa şi care dă reprezentații doar în acest spațiu.

La parter sunt expuse gigantica Biblie din Mainz şi Biblia lui Gutenberg, schimbate o dată la 4 şi 6 luni cu alte volume pentru a nu fi expuse prea mult la lumina care le deteriorează. Am avut bucuria să le văd pe amândouă. Bibliotecile americane găzduiesc 9 din cele 50 de biblii tipărite de Gutenberg şi împrăştiate în toată lumea. Biblioteca Congresului deține unul dintre cele trei exemplare tipărite pe pergament făcut din piele de vițel, celelalte două fiind la British Library în Londra şi la Biblioteca Națională din Paris.

Statuile care fac un cerc în jurul sălii principale de lectură îi înfăţişează pe cei care sunt considerați esențiali pentru contribuția lor la civilizație: Moise şi Sfântul Petru, Cristofor Columb şi Robert Fulton, Herodot şi Edward Gibbon, Michelangelo şi Beethoven (compozitorul pe care îl iubesc cel mai mult ever), Platon şi Francis Bacon, Homer şi Shakespeare, Solomon şi James Kent, Isaac Newton şi Joseph Henry.

Camerele dedicate congresmenilor nu pot fi vizitate. Peste 500.000 de cereri vin anual din partea acestora pentru a consulta cărți şi documente.

Aici este ținută şi Biblia lui Lincoln pe care președintele american Obama şi alții înaintea lui au depus jurământul de investire în funcție. Nu este expusă publicului fiind considerată prea fragilă.
Şi apropos de Lincoln, am văzut expuse obiectele găsite în buzunarele paltonului său în ziua în care a fost asasinat: două perechi de ochelari rotunzi minusculi, o batistă cu numele lui, un cuțit vechi şi alte câteva nimicuri.

Oricât v-aş descrie şi v-aş povesti… experiența într-un asemenea loc este incredibil de personală. Şi vă recomand cu toată „expertiza” mea de „explorator al lumii” să o trăiţi! Merită orice efort. Este un loc unic în lume şi îl veți ţine minte toată viața. Mai ales dacă iubiți cărţile aşa cum o fac eu.