Mesaj pentru Marcel Ciolacu. „Echitate nu înseamnă egalitate”

De câteva zile, președintele PSD Marcel Ciolacu declară că nu poate fi de acord să fie majorate pensiile tuturor cu 15 %. „Cu certitudine, anvelopa nominală va fi cât să cuprindă o mărire la toată lumea de 15% la pensie”, mai spune Ciolacu. Însă, cât de în acord cu legile țării sunt declarațiile liderului PSD? Ne-o spune judecătoarea Viorica Costiniu, președinte de onoare al Asociației Magistraților din România.

• TikTok și Youtube „nu sunt suficient de sigure” pentru copii
• 20 de ani fără EA
• Înalta Curte trage un semnal de alarmă la CCR: Măsuri aberante care lasă românii de rând fără apărare
• ÎCCJ sesizează CCR în legătură cu ultimele modificări aduse Codului de procedură penală
• Bolojan atacă PSD și explică de ce proiectul reactoarelor modulare are probleme

„Există un cod al muncii, o Constituție, tratate asumate de România în materia dreptului muncii.
Chiar nimeni în acest guvern nu citește, nu respectă legea, conducând țara după ureche?!

Ce democrație este aceasta?

Este țara proștilor sau o tară condusă de proști care se cred deștepti că ne prostesc pe noi, plebea, prostimea?! Motoc spunea : „proști dar… MULȚI!” Ei sunt ținta? Bănuții din ajutoarele sociale sunt voturile mult așteptate?! Politica socială înseamnă discriminare și discreditare? Denigrare? Pe la guvern nu s-a aflat că echitate nu înseamnă egalitate?!

Legile țării, așa cum sunt, făcute la colțul mesei nu sunt făcute tot de actuali parlamentari?! Să-i nominalizăm?!

În timp ce unii au și muncit, nu au stat cu mâna întinsă, nu au așteptat ajutorul social și au luat avionul spre Londra, guvernările păguboase, indiferent de culoare ori orientare, au jucat ping pong cu viețile oamenilor, ori au dat ori au luat când de la unii când de la alții, împrumuturi care ruinează viitorul, criticate până s-au văzut în jilțuri și practicate la greu și în zilele noastre.
Putere în stat nu înseamnă că poți să faci ce visezi noaptea, ce-ți sugerează vecinul sau ce-ți trece prin minte copleșit de puterea însăși.

Coaliția coace scenarii și vrea să-și dospească? Haiducie guvernamentală declarată și asumată?
Luam de la unii și dăm altora și guvernul se spală pe mânuțele alea două, că se rezolvă ei între ei și apoi mărește salarii colea, sau le corectează cu 50%(?!) la cine a asudat în parlament și în zonă, taie sporuri la unii, adaugă sporuri la alții, dă bonusuri la cine trebuie, vouchere, scutește de impozite după criterii de nimeni știute, taie pensii ori le ciuntește cu tot felul de rețineri deși banii au fost deja impozitați, asigurări de sănătate s-a plătit la greu și de care nu beneficiază taman plătitorii și, mulțumiți, guvernanții așteaptă proslăvire și voturi recunoscătoare?! Capul plecat, sabia nu-l taie!

Dar ce faceți cu capetele care nu se apleacă pentru că e greu la înălțimea demnității lor să ajungeti cu sabia și Guliver în Țara Piticilor de-ați fi?!

Cine i-a adus în stadiul de categorii defavorizate? Cine, timp de 30 de ani, a făcut legile care s-au schimbat ca batistele?

Oare din lecțiile democrației vestice reale, după atâtea vizite și curtoazii, nu s-a prins în scenariile politicienilor nostri aproape nimic din experiența unor țări ca Marea Britanie, unde principii și norme din secolul XII sunt încă actuale?!

Nu mișcăm în frontul străinătății, invocam pentru orice așa vrea, așa zice Europa. Îi dați vreo alternativă Europei câtă vreme ce e în țară nu e ca afară?! Adică respect pentru principii, pentru normele legale a căror stabilitate dau siguranță circuitului civil și securității naționale? Respect pentru demnitatea muncii, a responsabilităților, a complexității activităților care susțin varii domenii socio-economico- profesionale este doar o parabolă!

Cine a oprit pe cei cu frâiele țării în mâini ca în 30 de ani, printr-o politică inteligentă, fără promovarea altor interese decât ale celor ce i-au suit in jilțuri cu voturile lor exponențiale în timp, să facă țara să prospere, să nu mai existe defavorizați?

S-a crezut oare ca pomenile electorale, mărunțișul strecurat în buzunarele vulgului din când în când, pe alese și evident dezinteresat (!?) va fi o soluție eternă?!

Legislația noastră este un hățis de legi, ordonanțe, hotărâri guvernamentale, regulamente care, fie vorba între noi, nu de puține ori adaugă la lege, care se încalecă unele pe altele de pe o zi pe alta.

Legile justiției au sute de modificări în cățiva ani de zile, deși ele ar trebui să fie fundamentul stabilității ordinii de drept.

Și atunci? Chiar se bate cu pumnul in masa?
Legile unui stat se fac după empatii, stări emoționale ca lacrimile domnului Stolojan care, zilele trecute, de la înălțimea înțelepciunii sale europene ne instruia cum guvernul vrea să păcălească anumite categorii de pensionari, să creasca punctul de pensie la toți, sp nu se zburlească CCR, dar peste aceasta mărire aparentă, care nu este nici măcar la nivelul inflației, alte categorii să primească în contul creșterii pensiilor ajutoare sociale fără, evident, vreo deosebire între cei care au muncit din greu și cei care nu și-au găsit un loc de muncă de-a lungul vieții?

La baza legilor trebuie să stea, dacă sunt democratice și piloni ai statului de drept, principii generale care să le construiască eșafodajul astfel încât să nu creeze nedreptăți dar să se țină seama și de valoarea muncii, de ierarhia funcțională, de treptele care diferențiaza legal categoriile socio-economico- profesionale fără să fie nevoie să se promoveze politica ațâțării unora împotriva altora, să facă din cei ce-au purtat pe umeri responsabilități, avuții nesimțiți, obraznici – cum zicea la TV zilele trecute domnul Boloș – care trebuie stârpiți, reduși, minimalizați pentru a mulțumi vulgul inocent.

Politicienii care au votat legile justiției în 1997, în 2004, în 2017 fac pe niznaiul și rămân fără răsuflare cât de indignați sunt că exista pensii mai mari decât indemnizațiile celor încă activi în magistratură! Wow!

În 1997 a avut loc prima epurare elegantă a magistraturii și justiția a rămas cu sute de locuri vacante, cu o legislație în reformare zilnică și cu condiții și salarizare neatractive (a fost un moment când în magistratură erau indemnizații mai mici ca ale polițiștilor).

Spaima că se mai închid, se mai restructurează instanțe și parchete din lipsă de personal și pentru a împiedica posibilii pensionabili să plece, a dus la legiferarea până la 10 procente (un procent pe an) dacă după împlinirea celor 25 de ani vechime de judecător/procuror mai rămânea până la încă 10 ani în sistem.
Politicul, cu gândul la răsplata oamenilor lui de bine a asimilat judecătorului, care împarte dreptatea, aproximativ 50 de de profesii și funcții, deși nu au nicio legătură cu justiția.

Mai mult, împotriva voinței magistraturii, exceptând magistrații care ar fi dorit să revină în sistem, au extins asimilarea vechimii din alte profesii juridice ca vechime în magistratură.

N-au venit în magistratură les maitres du Barreau ci alții… care cum au venit au și plecat, dar cu pensii de magistrat, la fel ca asimilații care sunt mult mai multi decât toți magistrații în activitate ori la pensie.

Cu putin timp în urmă se scădea vechimea în magistratură la doar 20 de ani și, deși magistratura responsabilă nu a achiesat la această inițiativă, ea a devenit lege.

Când magistratura a fost vocală și a avertizat că este nevoie de oameni maturi, realizați profesional, familial, material, că treptele profesionale sunt prea reduse în timp și astfel la vârste fragede se ajunge în vârful ierarhiei instanțelor cu o experiență profesională insuficientă pentru gradul de complexitate și dificultate al cauzelor. Ni s-a răspuns că este nevoie de sânge proaspăt, tânăr în magistratură!”

Și acum, politicul este revoltat că se pensionează la 50 de ani în magistratură?!

Și în Vest, pensionarea legală este de 25 ani vechime și voluntară, până la o limită legal stabilită sau până treci în eternitate (Marea Britanie).

Numai că în Europa, SUA și Australia la 39-40 de ani de viață funcționezi încă la judecătorie pentru că intrarea în magistratura se face cam la 27-30 de ani sau mai mult, în funcție de experiența profesională juridică deja avută.

La noi, se dorește să fii și cu sacii în căruță și….

Acum asistăm la o altă epurare fățișă, deloc elegantă, a magistraturii prin atitudinile deșănțate ale politicului care de ani de zile hingherește, hărțuiește, hulește magistrații, care nu sunt altceva decât PUTERE ÎN STAT, îi amenință cu o legislație radicală și-i dau ofranda în piața publică românului nemulțumit de multe dintre care este ajutat cu îndârjire să fie cel mai nemulțumit de justiție decât că nu are ce pune pe masă.

Ți-ai început cariera sub imperiul unor legi care te-au asigurat că vei avea un trai demn, un statut european și te trezești ca după 25 de ani de activitate se joacă ruleta rusească cu tine, cu familia ta, cu existența ta, privată în toți acești ani de tot ceea ce a fost și este permis tuturor celorlalți defavorizați sau nu, cu drept de muncă cât poate duce.

Exodul nu ar fi existat deși de 10 ani nu s-au mărit indemnizațiile magistraților deși zilnic media știristă mai ne spune că altora li s-au mărit, tam nesam, veniturile. Nicio țară nu-și permite luxul să-și desconsidere nu aparent ci public, la vedere, magistrații în activitate sau seniori.

În Europa, SUA, Australia etc… magistrații pensionați sunt garda de onoare a magistraturii, corpul de magistrați care face liantul între generații, structura profesională ca sursa pentru situațiile de criză de lipsa de personal din varii motive, ei sunt practicienii de la care se propagă deontologia profesională pragmatică, ca circuit judge, inclusiv cu discuții juridice tematice care contribuie la unificarea practicii, nu artificial, ci prin dezbateri profesionale cu juzi experimentați.

Va veni o vreme când ne veți chema înapoi, istoria se repetă!

Vă țineți de promisiuni față de străini! V-ați luat angajamente în numele nostru fără să știm! Și noi suntem români ai acestui popor. Ne vreți plecați? Cu atâtea străduințe și scenarii?! Atunci, cine închide lumina?!
Și totuși, Fiat lux!”.