Nici loviturile de stat nu mai sunt ce-au fost

Există similarități frapante între ceea ce se petrece acum în Venezuela și ceea ce s-a întâmplat în 2002, la lovitura de stat, eșuată, ce încerca să-l scoată din joc pe președintele Hugo Chávez.

de Ambrus Bela  

VENEZUELA LUI MADURO

În primul rând, acuza că americanii s-ar afla în spatele loviturii de stat. Un personaj care s-a aflat în spatele ambelor încercări eșuate este – cu siguranță – Leopoldo López, cel care l-a transformat pe Juan Guaidó dintr-un necunoscut în cel care pretinde președinția Venezuelei.

Chavez și ulterior Maduro, s-au declarat adepții „Oil policy”, altminteri o încercare de a construi o alternativă la globalismul neoliberal. Ceea ce în contextul de astăzi pare o „crimă” de neiertat chiar și în Europa, unde Viktor Orban este numit în unele cercuri „dictator”. Ceea ce trebuie înțeles este că problema Venezuelei se leagă strict de petrol, de OPEC și de dorința unora de a controla acest petrol, piața și încasările aferente.

Venezuela lui Maduro tocmai și-a redobândit suveranitatea asupra resurselor petroliere din ghearele unor corporații precum Chevron, Total sau Statoil. Cu toate acestea, două treimi din economia așa-zisă „comunistă” a Venezuelei se află în mâini private. Ca atare, sancțiunile aplicate Venezuelei lovesc, în principal, sectorul privat!

Privind imaginile loviturii de stat, frapantă este lipsa de vlagă, asemănarea cu mișcarea prin care s-a încercat și răsturnarea guvernului PSD de la București, în august, anul trecut. Să nu uităm că și Guaido se revendică parte a „elitei” neoliberale. Este de stânga și provine dintr-un partid numit Voința Populară. El utilizează și sloganul lui Obama – Yes we can! – Sí, se puede!

PRO ȘI CONTRA GUAIDO

Maduro, care se luptă cu sancțiuni economice, nu se poate atinge de rezervele de aur ale țării, depozitate la Londra, în schimb, guvernul May a permis accesarea rezervei de către cei care orchestrează loviturile de stat. Guaido, care nu are propriu-zis nici o legitimitate, îl acuză pe președintele în funcție, democratic ales și reales, că ar dori să depoziteze aurul în Uruguay pentru a putea fura din „avuția poporului”. Nu vi se pare cunoscut?

Lovitura de stat a avut greșeli de ordin tactic. O revoluție sau o lovitură de stat nu se face pe Twitter, ci controlând televiziunea sau radioul public, arătând că există un control. În plus, Guaido a făcut apel către militari să i se alăture, atrăgând și mai tare atenția asupra lipsei sale de suport. Nu mai vorbim de populație sau de armată, care au ieșit să-și susțină exact președintele.

La fel ca și în comunitatea internațională și în rândul cetățenilor există o divizare pro și contra Guaido, ceea ce nu îi poate genera legitimitatea dorită. În schimb, Maduro se bucură încă de legitimitate, de suport popular, fiind susținut de „cei fără dinți” – dacă vi se pare cunoscută expresia! La fel ca și moneda națională, pulverizată de inflație, dar neabandonată de venezueleni în favoarea valutelor străine.

Situația rămâne fluidă și în planul politicii internaționale. Grupul de la Lima a atras atenția să se facă presiuni pentru ca Maduro să fie îndepărtat de la putere dar, concomitent, asistăm la o regrupare de forțe internaționale în jurul președintelui în exercițiu. Și iată-ne întorși la chestiunea petrolului! 

Situaţia din Venezuela este tensionată după o tentativă de revoltă militară condusă de opozantul Juan Guaido, susţinut de SUA şi recunoscut preşedinte interimar de circa 50 de ţări din întreaga lume.

Autorităţile americane au lansat o amplă ofensivă pentru a spori presiunea asupra preşedintele socialist venezuelean Nicolas Maduro. Secretarul de stat american Mike Pompeo a afirmat că preşedintele Donald Trump ar putea fi dispus, dacă va fi nevoie, să lanseze o intervenţie a armatei americane în Venezuela.