Cum a ajutat Goldman Sachs un „Gatsby modern” să fure 5 miliarde USD

Povestea celui mai jefuit fond suveran din istorie a generat cea mai bună carte a anului 2018, în opinia celor de la Financial Times și Fortune.

Este vorba despre cartea semnată de Bradley Hope și Tom Wright, jurnaliști la Wall Street Journal, intitulată „Balena de un miliard de dolari”. Cartea spune povestea modului în care Goldman Sachs, una dintre cele mai mari companii de holding bancar din lume, a ajutat un „Gatsby modern” să fure mai mult de 5 miliarde de dolari din fondul de investiții al Malaeziei, 1MDB.

Scandalul 1MDB a trezit curiozitatea celor doi autori când, în 2015, a apărut prima dovadă concretă a fraudei de sute de milioane dintr-un fond de investiții de stat, operațiune realizată sub atenta supraveghere a lui Jho Low. Începând să „sape” mai adânc Bradley Hope și Tom Wright au descoperit documente care arătau că prim-ministrul Malaeziei de la acea vreme, Najib Razak, a primit în contul său privat suma de 681 milioane de dolari. Sigur, știrea era în sine spectaculoasă pentru că în mijlocul unei operațiuni de corupție se afla un lider politic aflat la putere. Mergând pe firul poveștii, autorii au arătat în cartea lor cum au ajuns banii la Hollywood, în cluburile de noapte din Las Vegas și chiar în viața politică americană.

Bradley Hope a explicat într-un interviu pe blogul FCPA că experiența lor cu scandalul 1MDB a început exact cu abuzul flagrant al fondului în domeniul „responsabilității sociale corporative”, un mijloc prin care prim-ministrul putea face cheltuieli pentru întărirea poziției partidului în zonele în care nu exista prea mare susținere.

În opinia lui Hope, unul dintre păcatele originare ale 1MDB l-a constituit plata la suprapreț a activelor și obținerea unei părți din acei bani plătiți în plus ca donații către organizațiile caritabile afiliate fondului.

Hope este de părere că lecția ce trebuie învățată din imensul scandal 1MDB este aceea că întotdeauna trebuie să te întrebi de unde vin banii și dacă ajutorul are vreun motiv ascuns.

Din punctul de vedere al celor doi autori, frauda de la fondul de investiții malaezian nu ar fi fost posibilă fără acordul tacit al zecilor de directori executivi din Londra, Geneva, New York, Los Angeles, Singapore etc.

„În același timp, se ridică o problemă din sectorul juridic. Firmele de avocatură ar trebui să aibă un rol în combaterea spălării banilor, însă în cazul 1MDB acestea au fost folosite pentru a spăla bani în furtul inițial și continuă să primească milioane de dolari din banii furați pentru a-și ajuta clienții să scape de consecințele din justiție.” a declarat Hope.

Complicatele încrengături din acest caz s-au concretizat într-un dosar extrem de voluminos, aflat la Departamentul de Justiție al SUA. Fugarul Jho Low, despre care se presupune că s-ar afla în China sau Taiwan, dar și fostul prim-ministru al Malaeziei, despre care se susține că a făcut tot ce a putut pentru a obstrucționa justiția în Malaezia, sunt doar doi dintre cei ce urmează a suporta rigorile legii într-un viitor apropiat.

În opinia celor doi autori ai cărții Balena de un miliard de dolari, doar Statele Unite par să aibă disponibilitatea, resursele și capacitatea legală de a urmări „peștii mari”. Cei doi afirmă că multe țări vorbesc de urmărirea unor cazuri precum 1MDB, dar nu pot să le investigheze din diferite motive sau interese.