Organizația de Cooperare Shanghai, o alternativă pentru sistemul occidental

Summitul de două zile de la Tianjin (China) este a 25-a reuniune a Consiliului șefilor de stat a Organizației de Cooperare de la Shanghai care a reunit lideri din peste 20 de națiuni, inclusiv pe președintele rus Vladimir Putin și prim-ministrul indian Narendra Modi. OCS este formată din China, India, Rusia, Pakistan, Iran, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Belarus, plus încă 16 țări afiliate ca observatori sau „parteneri de dialog”.

• Falimentul politicii externe. Președinția României plătește 3,4 milioane de dolari unei firme de lobby pentru „aprofundarea relației cu SUA”
• În numele Annei Sava, această fată deșteaptă…
• Florin Jianu: Antreprenorii români „sufocați de taxe și impozite” vor scăderea impozitării pe forța de muncă, reducerea impozitului pe dividende, reducerea TVA
• Ministrul Culturii, Demeter Andras Istvan, a demisionat
• Air China ar putea lansa ruta Beijing – Otopeni

Securitate și prosperitate

Ghidată de interese comune și abordând provocări comune, OCS susține Spiritul Shanghai de încredere reciprocă, beneficiu reciproc, egalitate, consultare, respect pentru diversitatea civilizațiilor și urmărirea dezvoltării comune. Acest spirit rămâne piatra de temelie a organizației și continuă să impulsioneze acțiunea colectivă.

În cifre, SCO înseamnă peste un sfert din produsul industrial brut al planetei și aproape jumătate din populația globală, aproximativ 55% din creșterea PIB-ului mondial în putere de cumpărare! Organizația are 14 parteneri cheie de dialog, inclusiv Arabia Saudită, Egipt, Turcia, Myanmar, Sri Lanka și Cambodgia.

În primii 20 de ani de la înființare, valoarea totală a comerțului dintre statele membre ale OCS a crescut exponențial, în timp ce ponderea lor în comerțul global a crescut de la 5,4% în 2001 la 17,5% în 2020, potrivit unui raport privind dezvoltarea comerțului publicat în 2022.

În 2024, comerțul Chinei cu alți membri ai SCO, state observatoare și parteneri de dialog a atins un maxim istoric de 890 de miliarde de dolari americani, sau 14,4% din comerțul exterior total al țării.

Xi Jinping, gazda summitului, a purtat discuții bilaterale cu diverși lideri, inclusiv prim-ministrul indian Narendra Modi, președintele turc Recep Tayyip Erdogan, președintele belarus Alexander Lukașenko, președintele iranian, Masoud Pezeshkian, președintele azer Ilham Aliyev, prim-ministrul armean Nikol Pashinyan, apoi cu președintele Maldiviei, președintele interimar al Myanmarului, cu premierul egiptean Mostafa Madbouly, cu prim-ministrul cambodgian, prim-ministrul nepalez, prim-ministrul vietnamez, cu președintele Kârgâzului, dar și cu secretarul general al ONU, Antonio Guterres.

India și China îmbrățișează interesele comune

Președintele Xi Jinping i-a confirmat prim-ministrului indian Narendra Modi că India și China sunt parteneri de cooperare, nu rivali, și că cele două țări reprezintă oportunități de dezvoltare reciproce, nu amenințări.

Modi a vizitat China pentru prima dată din 2018, pe fondul unei apropieri care a început la sfârșitul anului trecut, dar care a fost impulsionată și mai mult de tarifele de 50% impuse de președintele Statelor Unite, Donald Trump, asupra bunurilor indiene, care au obligat New Delhi să caute parteneriate mai puternice cu Beijingul și alți jucători din Eurasia.

Totuși, Inițiativa Chinei „Belt and Road”, este privită cu suspiciune de New Delhi din cauza implicării Pakistanului, rivalul istoric al Indiei, și a îngrijorărilor că Belt and Road ar putea consolida influența chineză în zone critice precum Sri Lanka și Bangladesh. În același timp, India încercând să se impună ca un centru economic alternativ, atât prin Myanmar, cât și spre Vest, prin coridorul IMEC, a promovat până de curând cooperarea cu țările Quad (Australia, Japonia și SUA) și investind în inițiative regionale.

„Riscuri de securitate”

În timp ce taxele vamale americane zdruncină comerțul global, China, Rusia și India au insistat asupra unei „ordini mondiale multipolare” care să se opună dominației SUA. Deși OCS a apărut cu accent pe securitatea regională, extinderea mandatului său pentru a discuta și despre comerț și alte preocupări ale Sudului Global face acum ușor dificilă înțelegerea a ceea ce reprezintă.

Explicații a oferit Seyed Mohammad Marandi, profesor la Universitatea din Teheran.

„Cred că termenul de-risking este foarte înșelător și este folosit la nivel internațional pentru a induce în eroare. Practic, o serie de țări nu își doresc un sistem global mai just și vor să rămână puteri dominante. În cazul puterilor emergente din Sudul Global, care includ țări din America Latină, Africa, precum și Asia, ascensiunea lor este văzută ca un risc, ca o amenințare, ca un pericol. Și nu ar trebui. Dacă ne uităm la modul în care se comportă aceste țări ale puterilor dominante de astăzi, chiar recent am văzut o serie de lideri europeni călătorind în Statele Unite și stând ca niște elevi în fața președintelui Statelor Unite. Când ne uităm la cum sunt aranjamentele la OCS, cum liderii mondiali stau la masa rotundă, cred că acesta este, în esență, ceea ce restul consideră a fi un risc.

Dar însuși faptul că acești lideri stau împreună și vorbesc, dialoghează și au conversații în afara sălii principale, duce la o mai mare coordonare și cooperare. Și ajută la construirea securității. Și partea bună a OCS este că nu se îndreptată împotriva nimănui.

Nimeni din Sudul Global nu încearcă să dezvolte un NATO. Nimeni nu încearcă să dezvolte un club exclusivist precum UE. Este un club la care se poate alătura toată lumea și care promovează securitatea pentru toți. Deci este foarte diferit de modelele actuale care există în Occident, modelele care sunt de fapt riscante pentru restul lumii. Dar acest model OCS, precum și modele similare, fie regionale sau globale, precum BRICS, sunt incluzive și sunt menite să aducă o mai mare securitate și o mai mare prosperitate economică pentru cei cărora li s-a refuzat securitatea și prosperitatea timp de secole, în unele cazuri.”

Articulația de către SCO a securității indivizibile (securitatea unuia nu poate veni cu prețul securității celuilalt) este complet opusul viziunii NATO. Viziunea NATO este securitatea colectivă bazată pe blocuri. Viziunea OCS este că interesele tuturor ar trebui luate în considerare atunci când se abordează problemele globale.

Kremlin: Putin și Xi au purtat discuții „detaliate” înaintea summitului

Putin a spus că discuția sa cu Xi a inclus și cele mai recente contacte dintre Rusia și SUA. Putin a purtat diverse discuții în marja evenimentului și va participa la evenimente ceremoniale din capitala Chinei dedicate celei de-a 80-a aniversări a înfrângerii Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial.

Președintele Putin a avut cinci întâlniri bilaterale: cu prim-ministrul indian Narendra Modi, cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan, prim-ministrul cambodgian și prim-ministrul nepalez, iar cu președintele iranian Masoud Pezeshkian a discutat despre programul nuclear iranian.

Liderul rus a avut întâlniri și cu prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif, cu președintele sârb Aleksandar Vučič și cu președintele uzbec Shavkat Mirziyev. De asemenea, cu președintele Denis Sassou Nguesso al Republicii Congo și cu președintele vietnamez Luong Cuong. În final, o întâlnire cu liderul nord-coreean Kim Jong Un, care a participat și el la festivitățile de la Beijing de pe 3 septembrie.

Belt and Road

Președintele chinez Xi Jinping a declarat că Turcia și China ar trebui să consolideze sinergia dintre Inițiativa „Belt and Road” și Inițiativa Coridorului Mijlociu, salutând „spiritul de autosuficiență” al Turciei.

Părțile au convenit să promoveze dezvoltarea rutei sudice a Expresului Feroviar China-Europa, să consolideze cooperarea în domenii tradiționale precum economia, comerțul, cultura și turismul și să creeze noi puncte de atracție în cooperarea în domeniul energiei noi, 5G și biomedicinei.

Reiterând angajamentul Ankarei față de politica unei singure Chine (One China – care include în mod evident și Taiwanul), Erdogan a subliniat și dimensiunea strategică a relațiilor bilaterale.

Calitatea de membru al Turciei ar însemna pentru OCS accesul foarte important la Marea Mediterană, reușind astfel să închidă practic 90% din zona geopolitică. Dar înseamnă și cooperare în domeniul energiei, migrației și apărării, interferență diplomatică în instituțiile multilaterale globale și chiar o fereastră spre NATO.

Declarația finală

Statele membre ale OCS și-au exprimat opoziția față de măsurile protecționiste, sancțiunile unilaterale și restricțiile comerciale care subminează sistemul comercial multilateral și împiedică dezvoltarea durabilă globală.

Summitul este semnificativ și pentru că există o convingere în rândul multora că multilateralismul se confruntă cu amenințări existențiale din cauza politicilor SUA și că țările SCO susțin multilateralismul și nu unilateralismul.

Liderii sunt așteptați să semneze Declarația de la Tianjin și să aprobe o strategie pe 10 ani, alături de documente finale privind securitatea, comerțul, energia și cooperarea culturală.

Ce trebuie reținut?

Zeci de reporteri ai presei occidentale s-au întrecut în a minimaliza sau de a distorsiona semnificația summitului OCS (o paradă, o etalare a influenței Chinei, „întâlnire diplomatică condusă de Xi”, o adunare menită să sporească influența lui Xi/să contracareze taxele vamale ale lui Trump etc.), gesturi care nu fac decât să scoată în evidență neliniștea presei occidentale față de această nouă ordine mondială multipolară.

Rusia, India și China conlucrează strâns în domenii precum comerț, energie, apărare, știință, schimburi tehnologice (atât Rusia, cât și China sunt preocupate să își dezvolte propriile cipuri), infrastructură, transport (inclusiv în Marea Nordului), noi sisteme de plată.  

OCS este de acum un bloc economic în expansiune, cu sistem propriu de tranzacționare, diferit de cel occidental, dar în consonanță cu multilateralitatea „non-occidentală”, care lucrează și la consolidarea cooperării în domenii cheie precum construirea unei platforme de informații privind standardizarea și sporirea capacității de standardizare.

Apropierea treptată a Ankarei de Organizația de Cooperare de la Shanghai pare a fi chestiunea cea mai semnificativă. Nu este vorba de o simplă mișcare diplomatică, ci de o realiniere strategică cu efecte potențial transformatoare. În această lume nouă, centrată pe Asia, principalii actori din Sudul Global din cadrul BRICS/OCS prezintă un PIB cel puțin dublu față de cel al SUA și deschid calea pentru înlocuirea de facto a dolarului american prin creșterea comerțului în propriile monede, chiar dacă nu peste noapte.

Modelul spre care țările Sudului Global par să tindă acum arată similar cu Bretton Woods 1944 – adică fără o monedă de rezervă unică, dar având o unitate de cont, sisteme de transfer care să utilizeze și tehnologia blockchain într-o oarecare măsură, apoi case centrale de compensare (clearing), interesante din cauza precarității celor europene, unde 200 de miliarde de dolari din banii băncii centrale ruse au fost blocați în sistemul Euroclear al Belgiei! Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a declarat că banii nu pot fi returnați Rusiei decât după ce aceasta va plăti despăgubiri. Nu se știe cui și pentru ce. Rezervele au fost înghețate, dar, din punct de vedere tehnic, acestea aparțin încă băncii centrale. Confiscarea lor ar fi ilegală în conformitate cu dreptul internațional, cu excepția cazului în care UE declară război Rusiei, iar bancherii se tem că simpla confiscare a acestora ar submina credibilitatea monedei euro, ar duce la scurgerea capitalurilor și ar destabiliza sectorul bancar european.

Summitul din China reprezintă și o vizibilă înfrângere pentru Donald Trump. Brazilia, total ostilizată, caută deja parteneri de coaliție pentru sprijinirea unei posibile (dacă nu probabile) intervenții ce ar viza răsturnarea administrației Maduro, India s-a împăcat cu China, consolidând puterea eurasiatică și schimbându-și prioritățile geostrategice, Turcia s-a lipit mai tare de OCS și implicit de BRICS, o chestiune cheie nerezolvată fiind apartenența țării la NATO. În aceeași paradigmă se află acum și Ungaria, care a început să-și reconsidere apartenența la NATO și UE, alături de Slovacia, iar Polonia tocmai descoperă că are serioase probleme cu Ucraina, ceea ce va ridica probleme viitoare atât în UE cât și în NATO. Georgia și Serbia par tot mai indecise să se alăture Occidentului și cochetează tot mai mult cu structurile din care fac parte Rusia și China. O altă problemă spinoasă este cea a Iranului, deja copios sprijinită de Rusia și de China, ceea ce pare să zădărnicească orice plan americano-israelian de a întreprinde un nou atac, așa cum s-a prezis, în această toamnă. Acum, însă, pentru toate există alternativa multipolarității construite de Rusia și China.